Cântico dos Cânticos, 2
1. Sou o narciso de Saron, o lírio dos vales.
1. Eu sunt un trandafir din Şarón, un crin din văi,
2. – Como o lírio entre os espinhos, assim é minha amada entre as jovens.
2. ca un crin între spini, aşa este prietena mea între fete.
3. – Como a macieira entre as árvores da floresta, assim é o meu amado entre os jovens; gosto de sentar-me à sua sombra, e seu fruto é doce à minha boca.
3. Ca un măr printre copacii pădurii, aşa este iubitul meu între băieţi.
4. Ele introduziu-me num celeiro, e o estandarte, que levanta sobre mim, é o amor.*
4. El mă face să intru în casa vinului şi steagul lui deasupra mea este iubirea.
5. Restaurou-me com tortas de uva, fortaleceu-me com maçãs, porque estou enferma de amor.
5. Întăriţi-mă cu turte de stafide, aşterneţi-mi patul printre meri, căci eu sunt bolnavă de iubire!
6. Sua mão esquerda está sob minha cabeça, e sua direita abraça-me.
6. Stânga lui este sub capul meu şi dreapta lui mă îmbrăţişează.
7. – Conjuro-vos, ó filhas de Jerusalém, pelas gazelas e as corças dos campos, que não desperteis nem perturbeis o amor, até que ele o queira.*
7. Vă conjur, fiice ale Ierusalímului, pe gazelele şi pe cerboaicele câmpului: n-o deşteptaţi, nu treziţi iubirea până când îi place ei.
8. – Oh, esta é a voz do meu amado! Ei-lo que aí vem, saltando sobre os montes, pulando sobre as colinas.*
8. Glasul iubitului meu: iată, vine săltând pe munţi şi sărind pe coline!
9. Meu amado é como a gazela ou como um cervozinho. Ei-lo que está atrás da nossa parede. Olha pela janela, espreita pelas grades.
9. Iubitul meu se aseamănă cu o gazelă sau cu puiul de cerb. Iată, el stă în spatele zidului, se uită pe fereastră şi priveşte printre zăbrele!
10. Meu bem-amado disse-me: “Levanta-te, minha amada; vem, formosa minha.
10. Iubitul meu ia cuvântul şi-mi zice: „Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!
11. Eis que o inverno passou: cessaram e desapareceram as chuvas.
11. Căci, iată, iarna a trecut, ploaia a încetat, s-a dus.
12. Apareceram as flores na nossa terra, voltou o tempo das canções. Em nossas terras já se ouve a voz da rola.
12. Flori se văd pe pământ, timpul cântării s-a apropiat şi glasul turturelei se aude în ţinuturile noastre.
13. A figueira já começa a dar os seus figos, e a vinha em flor exala o seu perfume; levanta-te, minha amada, formosa minha, e vem.
13. Smochinul şi-a îndulcit primele roade, iar viţa-de-vie în floare răspândeşte miros. Ridică-te, prietena mea, frumoasa mea, vino!
14. Minha pomba, oculta nas fendas do rochedo, e nos abrigos das rochas escarpadas, mostra-me o teu rosto, faze-me ouvir a tua voz. Tua voz é tão doce e delicado teu rosto!”.
14. Porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, fă-mă să văd înfăţişarea ta din ascunzişurile potecilor, fă-mă să aud glasul tău! Căci glasul tău este dulce şi înfăţişarea ta, plăcută.
15. – Apanhai-nos as raposas, essas pequenas raposas que devastam nossas vinhas, pois nossas vinhas estão em flor.*
15. Prindeţi pentru noi vulpile, vulpile cele mici care distrug viile, căci viile noastre sunt în floare!
16. – Meu bem-amado é para mim, e eu para ele; ele apascenta entre os lírios.
16. Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui; el paşte [turma sa] printre crini.
17. Antes que sopre a brisa do dia, e se estendam as sombras, volta, ó meu amado, como a gazela ou o cervozinho para os montes escarpados.*
17. Până să sufle [vântul] zilei şi să se ducă umbrele, întoarce-te, iubitul meu, tu, care te asemeni cu o gazelă sau cu un pui de cerb, care sunt pe munţii din Béter!
Bíblia Ave Maria - Wszystkie prawa zastrzeżone.
