1 Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, şi fratele Timotéi, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corínt şi către toţi sfinţii care sunt în întreaga Aháia:
2 har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos!
3 Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri,
4 care ne mângâie în orice strămtorare a noastră ca să putem şi noi să-i mângâiem pe cei care se află în orice strâmtorare cu mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5 Căci după cum prisosesc pătimirile lui Cristos în noi, tot la fel prin Cristos prisoseşte şi mângâierea noastră.
6 Aşadar, dacă suntem în necaz, suntem astfel pentru mângâierea şi mântuirea noastră. Dacă suntem mângâiaţi, suntem astfel pentru mângâierea care vă întăreşte ca să suportaţi cu statornicie pătimirile pe care le îndurăm şi noi.
7 Şi speranţa noastră pentru voi este neclintită ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi ai suferinţelor, la fel [veţi fi părtaşi] ai mângâierii.
8 Căci nu vreau, fraţilor, ca voi să rămâneţi în ignoranţă cu privire la necazul care a venit asupra noastră în Asia, cum am fost copleşiţi peste măsură şi peste puterile noastre, aşa încât ne pierdusem speranţa de a mai trăi.
9 Ba chiar ne-am socotit în noi înşine nişte condamnaţi la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi înşine, ci în Dumnezeu, cel care îi învie pe cei morţi.
10 El ne-a eliberat dintr-o astfel de moarte şi ne eliberează şi în el sperăm că ne va mai elibera,
11 ajutându-ne şi voi prin rugăciunea făcută pentru noi, ca, prin darul [primit] de mai multe persoane, mulţi să aducă mulţumire pentru noi.
12 Aceasta este mândria noastră: mărturia conştiinţei noastre că, în lume şi mai ales faţă de voi, ne-am purtat cu simplitate şi cu sinceritate divină; nu cu înţelepciunea trupească, ci cu harul lui Dumnezeu.
13 Însă nu vă scriem altceva decât ceea ce citiţi sau cunoaşteţi. Sper că până la sfârşit veţi cunoaşte,
14 după cum aţi şi cunoscut în parte că mândria voastră suntem noi, iar voi a noastră în ziua Domnului nostru Isus.
15 Cu această convingere voiam să vin la voi odinioară ca să aveţi un al doilea har,
16 de la voi să trec în Macedónia şi din Macedónia să mă întorc din nou la voi şi să fiu însoţit de voi în Iudéea.
17 Voind acest lucru, m-am purtat oare cu uşurătate sau ceea ce vreau, vreau după trup încât la mine „da, da” să fie „nu, nu”?
18 Credincios este Dumnezeu: cuvântul nostru faţă de voi nu este da şi nu.
19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, care a fost predicat între voi, prin noi –de mine, de Silván şi de Timotéi – nu este da şi nu, ci în el este numai da.
20 Într-adevăr, toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da. De aceea prin el rostim noi amin lui Dumnezeu, spre gloria [sa].
21 Iar cel care ne întăreşte împreună cu voi în Cristos şi ne-a uns este Dumnezeu,
22 cel care ne-a însemnat cu sigiliul său şi a pus în inimile noastre arvuna Duhului.
23 Eu îl invoc pe Dumnezeu ca martor pentru sufletul meu că n-am mai venit la Corínt, ca să vă cruţ,
24 nu că am fi noi stăpâni peste credinţa voastră, ci vrem să colaborăm şi noi la bucuria voastră, căci voi rămâneţi tari în credinţă.
Versículos relacionados com Scrisoarea a doua a sf. apostol Paul către Corinténi, 1:
Capitolul 1 din 2 Corinteni vorbește despre confortul lui Dumnezeu în mijlocul afecțiunilor și necazurilor cu care se confruntă creștinii. Pavel îi încurajează pe corinteni să aibă încredere în Dumnezeu în orice moment și să -și împărtășească propria experiență de suferință și confort divin. El subliniază că Dumnezeu este Tatăl îndurărilor și Dumnezeul întregii mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, astfel încât să putem mângâia pe ceilalți care trec și prin dificultăți.
Psalmul 46:1: „Dumnezeu este refugiul și cetatea noastră, un bun ajutor în angoasă”. Acest verset arată că Dumnezeu este refugiul și cetatea noastră, aceeași temă a 2 Corinteni 1.
2 Corinteni 7:6: „Dar Dumnezeu, care îi mângâie pe măcelări, ne -a mângâiat odată cu venirea lui Titus”. Aici Pavel consolidează că Dumnezeu este cel care îi mângâie pe cei care suferă, iar Tito a fost un instrument folosit de Dumnezeu pentru a aduce mângâiere lui Pavel și corintenilor.
Isaia 49:13: „Exultând, ceruri și bucurați -vă, Pământul, și voi, munți, crăpați de bucurie, pentru că Domnul și -a consolidat poporul, iar afectarea lui va fi simpatizată”. Acest verset arată că Dumnezeu este cel care își mângâie poporul în suferințele și suferințele sale, la fel cum Pavel vorbește în 2 Corinteni 1.
Psalmul 34:18: „În apropierea Domnului celor care au o inimă frântă și salvează contritul spiritului”. Acest verset vorbește despre modul în care Dumnezeu este aproape de cei care au o inimă frântă, care este o temă comună în 2 Corinteni 1.
2 Corinteni 4:8-10: "În tot ceea ce suntem tulburați, dar nu în dificultate; perplex, dar nu descurajați. Persecutat, dar nu neajutorat; măcelărit, dar nu distrus; aducând mereu în trup să moară de la Isus, pentru a-și putea, de asemenea, viața voastră, viața voastră se manifestă în corpul nostru. " Această întindere de 2 Corinteni 4 vorbește despre dificultățile cu care se confruntă creștinii, dar că nu îi lasă descurajați, pentru viața lui Isus se manifestă în trupurile lor. Această temă se referă la cel de -al 2 -lea mesaj de confort și consolare corintică 1.
Capitoli: