Jeremias, 2

1. A palavra do Senhor foi-me dirigida nestes termos:*

1. Cuvântul Domnului a fost către mine:

2. “Vai e clama aos ouvidos de Jerusalém estas palavras – oráculo do Senhor: Lembro-me de tua afeição quando eras jovem, de teu amor de noivado, no tempo em que me seguias ao deserto, à terra sem sementeiras.*

2. „Mergi şi strigă în auzul Ierusalímului: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Îmi amintesc de tine, de gingăşia tinereţii tale, de iubirea de când erai logodită, când veneai după mine în pustiu, într-un ţinut nesemănat.

3. Era, então, Israel, propriedade sagrada do Senhor. As primícias de sua colheita, todos quantos dela comiam, carregavam-lhe a culpa, e o mal lhes advinha – oráculo do Senhor.

3. Israél era sfânt pentru Domnul, primiţia roadelor sale; toţi cei care mâncau din ea se făceau vinovaţi, răul venea asupra lor› »” – oracolul Domnului.

4. Escutai a palavra do Senhor, casa de Jacó, e vós, famílias todas que sois da casa de Israel –

4. Ascultaţi cuvântul Domnului, casă a lui Iacób şi toate familiile casei lui Israél!

5. oráculo do Senhor: Que injustiça em mim encontraram vossos pais para que de mim se afastassem correndo após o que é nada, e tornando-se a si mesmos vãos,*

5. Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nedreptate au găsit părinţii voştri în mine, că s-au îndepărtat de mine, au mers după deşertăciune şi au ajuns deşertăciune?

6. por haverem cessado de dizer: ‘Onde está o Senhor que nos fez sair do Egito, guiando-nos através do deserto, terra de desolação e de abismos, terra de aridez e de trevas, terra por onde nenhum homem atravessa, onde homem algum habita?’.

6. Nu au spus: «Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a condus prin pustiu, în ţinutul deşert şi uscat, în ţinutul secetei şi al umbrei morţii, în ţinutul prin care nu trece nimeni şi unde nu locuieşte niciun om?».

7. Encaminhei-vos a uma terra de vergéis, para lhe comerdes os frutos e saborear-lhe os bens; tão logo chegastes, maculastes-me a terra; e transformastes minha herança em lugar que me causa horror.

7. Eu v-am adus într-o ţară ca o grădină ca să mâncaţi roadele şi bunătăţile ei; dar voi aţi venit şi aţi profanat ţara mea şi aţi făcut moştenirea mea abominábilă.

8. Não haviam dito os sacerdotes: ‘Onde está o Senhor?’. Os depositários da lei não me conheceram; revoltaram-se contra mim os pastores, e os profetas proferiram oráculos em nome de Baal. Puseram-se a seguir aqueles deuses que nenhum socorro lhes dão.

8. Preoţii nu au mai spus: «Unde este Domnul?». Cei care se ocupă cu legea nu m-au cunoscut, păstorii s-au revoltat împotriva mea, profeţii au profeţit prin Báal şi au mers după cei care nu le erau de folos.

9. Por isso – oráculo do Senhor –, entro agora em juízo contra vós e contra os filhos de vossos filhos.

9. De aceea, din nou mă voi certa cu voi – oracolul Domnului – şi cu fiii fiilor voştri mă voi certa.

10. Passai, portanto, às ilhas de Cetim e olhai: enviai homens a Cedar e observai bem, vede se lá existe algo semelhante.

10. Treceţi în insulele Chitím şi vedeţi, în Chedár trimiteţi ca să pricepeţi, vedeţi dacă a mai fost ceva asemănător!

11. Troca uma nação seus deuses? Os quais nem são deuses! Meu povo, contudo, trocou aquele que é sua glória por aquele que nada é.

11. Şi-a schimbat oare vreun neam dumnezeii, deşi ei nu sunt dumnezei? Dar poporul meu şi-a schimbat gloria cu ceea ce nu-i este de folos.

12. Ó céus, pasmai, tremei de espanto e horror – oráculo do Senhor.

12. Uimiţi-vă, cerurilor, pentru asta şi îngroziţi-vă ca niciodată – oracolul Domnului!

13. Porque meu povo cometeu uma dupla perversidade: abandonou-me, a mim, fonte de água viva, para cavar cisternas, cisternas fendidas que não retêm a água.

13. Căci poporul meu a făcut două rele: m-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie, ca să-şi sape cisterne, cisterne crăpate, care nu pot [să ţină] apă.

14. Israel é servo, porventura? É escravo nascido na própria casa? Por que foi entregue à pilhagem?

14. Oare este Israél un sclav dacă s-a născut în casă? De ce a devenit pradă?

15. Rugiram contra ele os leões enfurecidos; transformando a região em deserto, as cidades foram entregues às chamas, e já não possuem habitantes.

15. Împotriva lui rag puii de leu, îşi ridică glasul şi dau ţara lui spre devastare, cetăţile lui sunt ruinate, fără locuitori.

16. Até os homens de Mênfis e de Táfnis te raparam a cabeça.

16. Chiar şi fiii [cetăţilor] Mémfis şi Táfnes îţi vor rade capul.

17. Não te aconteceu tudo isso por haveres abandonado o Senhor, teu Deus, quando te guiava pelo caminho?

17. Oare nu ţi-ai făcut-o singur, părăsindu-l pe Domnul Dumnezeul tău când el te conducea pe cale?

18. E agora, por que tomas a rota do Egito para ir beber a água do Nilo? Para que tomas o caminho da Assíria, a fim de beber a água do Eufrates?

18. Acum, ce ai tu pe calea spre Egipt ca să bei din apele Şihór şi ce ai făcut tu pe calea Asíriei ca să bei din apele Râului?

19. Valeu-te este castigo tua malícia, e tuas infidelidades atraíram sobre ti a punição. Sabe, portanto, e vê quanto te foi funesto e amargo abandonar o Senhor, teu Deus, e não ter tido mais temor algum de mim – oráculo do Senhor JAVÉ dos exércitos.

19. Dar răutatea ta te va corecta şi apostazia ta te va mustra. Recunoaşte şi vezi că este rău şi amar că l-ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău şi că nu este în tine teamă de mine – oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót!

20. Há muito rompeste o jugo e quebraste os laços; disseste, então: ‘Não quero mais ser dominado’. Sobre todas as colinas elevadas, debaixo de todas as árvores verdejantes, qual cortesã te reclinavas.

20. De demult am frânt jugul tău şi am rupt legăturile tale, iar tu ai zis: «Nu vreau să slujesc». De fapt, pe orice colină înaltă şi sub orice copac verde te-ai desfrânat.

21. E eu que te havia plantado de vides escolhidas, todas de boa cepa; como te transformaste em sarmentos bastardos de uma videira estranha?

21. Eu te-am plantat ca o viţă de soi, sămânţă genuină. Cum de te-ai schimbat faţă de mine devenind viţă sălbatică?

22. Ainda que te lavasses com potassa, e usasses muito sabão, continuaria teu pecado a macular-te a meus olhos – oráculo do Senhor JAVÉ.

22. Chiar dacă te-ai spăla cu leşie şi ai folosi mult săpun, nelegiuirea ta ar rămâne înaintea mea – oracolul Domnului Dumnezeu.

23. Como podes dizer: ‘Não me profanei nem andei atrás dos Baal?’. Olha para os sinais de teus passos no vale, vê tudo o que fizeste. Dromedária leviana, a correr sem rumo,*

23. Cum de spui: «Nu sunt întinată, nu m-am dus după Baáli». Priveşte calea ta în vale, recunoaşte ce ai făcut, dromaderă sprintenă, rătăcitoare pe căile ei!

24. jumenta selvagem habituada ao deserto, aspirando o vento no calor da paixão, quem a deterá em seus ardores? Aqueles que a procuram não se afadigarão, pois que a encontrarão no mês do seu cio.

24. Măgăriţă obişnuită cu pustiul, în dorinţa sufletului ei suflă aer; cine va putea să împlinească poftele ei? Cei care o caută nu trebuie să obosească, o vor găsi în luna ei.

25. Toma cuidado que teu pé se não descalce e tua garganta não se resseque: ‘Não vale a pena’ – dizes –. ‘Não! Amo os estrangeiros e quero segui-los’.

25. Evită să-ţi dezgoleşti piciorul şi gâtul, [ca nu cumva] să se usuce! Dar tu spui: «Degeaba! Nu, eu îi iubesc pe străini şi vreau să merg după ei».

26. Assim como se embaraça o ladrão ao ser pego em flagrante, assim também serão confundidos os homens da casa de Israel, eles, seus reis e seus chefes, seus sacerdotes e profetas

26. Aşa cum se ruşinează hoţul când este aflat, aşa se va ruşina casa lui Israél: ei, regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi profeţii lor.

27. que dizem à madeira: ‘Tu és meu pai’, e à pedra: ‘Foste tu que me geraste’. Voltam-me as costas, e não o semblante. E depois exclamam, no dia da calamidade: ‘Salvai-nos, Senhor’.

27. Ei, care zic lemnului «Tu eşti tatăl meu» şi pietrei, «Tu m-ai născut». Căci au întors către mine spatele, şi nu faţa. Dar în timpul nenorocirii lor vor zice: «Ridică-te şi salvează-ne!».

28. Onde estão os deuses que havias feito? Que se levantem, se podem salvar-te no dia da desgraça. Pois que tens tantos deuses quantas cidades, ó Judá.

28. Unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se ridice ei şi să te salveze în timpul nenorocirii tale! Căci numeroşi ca şi cetăţile tale sunt zeii tăi, Iúda!

29. Por que discutis comigo? Vós todos me fostes infiéis – oráculo do Senhor.

29. De ce vă certaţi cu mine? Voi toţi v-aţi revoltat împotriva mea – oracolul Domnului.

30. Em vão castiguei vossos filhos, nem deram atenção à reprimenda. A espada dizimou vossos profetas qual leão devastador.

30. În zadar i-am lovit pe fiii voştri: nu au luat nicio învăţătură. Sabia voastră i-a mâncat pe profeţii voştri ca un leu devastator.

31. Que raça que sois! Considerai o que diz o Senhor: ‘Tenho eu sido para Israel um deserto, ou terra envolta em trevas?’. Por que clama o meu povo: ‘Eis que somos nossos senhores, e não voltaremos mais para vós?’.

31. Ce generaţie sunteţi voi! Consideraţi cuvântul Domnului: oare am fost eu un pustiu pentru Israél sau un ţinut al întunericului? De ce spune poporul meu: «Rătăcim şi nu mai venim la tine».

32. Esquece a jovem seus ornatos, ou a noiva seu cinto? Meu povo, porém, esqueceu-me, desde dias sem conta.

32. Îşi uită fecioara podoabele ei sau mireasa, cingătoarele ei? Totuşi, poporul meu a uitat de mine deja de zile fără număr.

33. Bem sabes encontrar o caminho, a fim de procurar o que amas! Assim foi que ensinaste a teus pés o caminho do crime.

33. Ce bine faci căilor tale când cauţi iubirea! De aceea ţi-ai obişnuit căile cu cele rele.

34. Até na orla de tua veste vê-se o sangue dos pobres inocentes, que, entretanto, não havias surpreendido em falta.

34. Da, în poalele tale au găsit sângele persoanelor sărace şi nevinovate, găsindu-i şi pe cei care nu au spart [uşile lor]. În ciuda a toate acestea,

35. E ainda dizes: ‘Sou inocente; por isso afastou-se de mim a sua cólera’. Eis, porém, que te vou processar, já que dizes: ‘Não pequei!’.

35. tu zici: «Sunt nevinovată; ba chiar s-a întors mânia de la mine». Iată-mă, să facem judecată cu tine, pentru că ai zis: «Nu am păcătuit»!

36. Com que pressa mudas de caminho! Serás desiludida pelo Egito, como o foste pela Assíria.*

36. Cât de mult te-ai epuizat schimbând căile tale! Te vei ruşina şi de Egipt după cum te-ai ruşinat de Asíria.

37. De lá sairás também com a cabeça entre as mãos, porquanto o Senhor repele aqueles em quem confias, e seu apoio não te trará bom êxito”.

37. Chiar şi de acolo vei ieşi, iar mâinile tale vor fi pe capul tău. Căci Domnul i-a părăsit pe cei în care tu îţi puneai încrederea şi nu vei reuşi prin ei.