II Samuel, 12

1. O Senhor mandou a Davi o pro-feta Natã. Este entrou em sua casa e disse-lhe: “Dois homens moravam na mesma cidade, um rico e outro pobre.

1. Domnul l-a trimis pe Natán la Davíd. Natán a venit la el şi i-a zis: „Erau doi oameni într-o cetate: unul bogat şi altul sărac.

2. O rico possuía ovelhas e bois em grande quantidade;

2. Bogatul avea turme şi cirezi foarte multe.

3. o pobre, porém, só tinha uma ovelha, pequenina, que ele comprara. Ele a criava e ela crescia junto dele, com os seus filhos, comendo do seu pão, bebendo do seu copo e dormindo no seu seio; era para ele como uma filha.

3. Săracul nu avea decât o mieluţă pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din bucata lui şi bea din paharul lui, dormea la sânul lui şi era pentru el ca o fiică.

4. Certo dia, chegou à casa do homem rico a visita de um estranho e ele, não querendo tomar de suas ovelhas nem de seus bois para aprontá-los e dar de comer ao hóspede que lhe tinha chegado, foi e apoderou-se da ovelhinha do pobre, preparando-a para o seu hóspede”.

4. A venit un călător la omul bogat. Dar bogatul nu s-a îndurat să ia din turma sau din cireada lui ca să pregătească pentru călătorul care venise la el, ci a luat mieluţa omului sărac şi a pregătit-o pentru omul care venise la el”.

5. Davi, indignado contra tal homem, disse a Natã: “Pela vida de Deus! O homem que fez isso merece a morte.

5. Davíd s-a aprins de mânie foarte mult împotriva omului şi i-a zis lui Natán: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morţii!

6. Ele restituirá sete vezes o valor da ovelha, por ter feito isso e não ter tido compaixão”.

6. Să plătească de patru ori mieluţa din cauză că a făcut lucrul acesta şi pentru că nu s-a îndurat!”.

7. Natã disse então a Davi: “Tu és esse homem. Eis o que diz o Senhor, Deus de Israel: Ungi-te rei de Israel, salvei-te das mãos de Saul,

7. Natán i-a zis lui Davíd: „Tu eşti omul [acesta]! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israél: «Eu te-am uns rege peste Israél şi eu te-am eliberat din mâna lui Saul;

8. dei-te a casa do teu senhor e pus as suas mulheres nos teus braços. Entreguei-te a casa de Israel e de Judá e se isso fosse ainda pouco, eu teria ajuntado outros favores.

8. ţi-am dat casa stăpânului tău şi soţiile stăpânului tău la sânul tău; ţi-am dat casa lui Israél şi a lui Iúda. Şi dacă ar fi fost puţin, aş mai fi adăugat şi altele.

9. Por que desprezaste o Senhor, fazendo o que é mau aos seus olhos? Feriste com a espada Urias, o hiteu, para fazer de sua mulher a tua esposa e o fizeste perecer pela espada dos amonitas.

9. Pentru ce ai dispreţuit cuvântul Domnului şi ai făcut ce este rău în ochii lui? L-ai lovit cu sabia pe Uría, hetéul, ai luat-o de soţie pe soţia lui şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amón.

10. Por isso, jamais se afastará a espada de tua casa, porque me desprezaste, tomando a mulher de Urias, o hiteu, para fazer dela a tua esposa.*

10. Acum, nu se va îndepărta sabia de casa ta niciodată, pentru că m-ai dispreţuit şi ai luat-o pe soţia lui Uría, hetéul, ca să fie soţia ta».

11. Eis o que diz o Senhor: Vou fazer com que se levantem contra ti males vindos de tua própria casa. Sob os teus olhos, tomarei as tuas mulheres e as darei a um outro que dormirá com elas à luz do sol!*

11. Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi ridica răul împotriva ta din casa ta! Voi lua soţiile tale sub ochii tăi şi le voi da prietenilor tăi. Ei se vor culca cu soţiile tale sub ochii tăi la lumina acestui soare.

12. Porque agiste em segredo, mas eu o farei diante de todo o Israel e diante do sol”.

12. Tu ai lucrat pe ascuns, eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israél şi la lumina soarelui»”.

13. Davi disse a Natã: “Pequei contra o Senhor”. Natã respondeu-lhe: “O Senhor perdoa o teu pecado; não morrerás.

13. Davíd i-a zis lui Natán: „Am păcătuit împotriva Domnului!”. Iar Natán i-a zis lui Davíd: „Domnul îţi iartă păcatul; nu vei muri.

14. Todavia, como desprezaste o Senhor com essa ação, morrerá o filho que te nasceu”.

14. Dar pentru că l-ai dispreţuit pe Domnul ca duşmanii lui prin lucrul acesta, fiul care ţi s-a născut va muri”.

15. E Natã voltou para sua casa. O Senhor feriu o menino que a mulher de Urias tinha dado a Davi e ele adoeceu gravemente.

15. Natán a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soţia lui Uría lui Davíd şi el s-a îmbolnăvit.

16. Davi suplicou ao Senhor pelo menino; jejuou e passou a noite em sua casa prostrado por terra, vestido com um saco.

16. Davíd l-a căutat pe Domnul pentru copil şi a postit; a venit şi şi-a petrecut noaptea culcat la pământ.

17. Os anciãos de sua casa, de pé junto dele, insistiam em que ele se levantasse do chão, mas ele não o quis, nem tomou com eles alimento algum.

17. Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit şi nu a mâncat nimic cu ei.

18. Ao sétimo dia, morreu o menino. Os servos do rei não ousavam dar-lhe a notícia, pensando: “Quando o menino ainda vivia, nós lhe falávamos e ele não queria ouvir-nos; quanto mais se afligirá agora, se lhe anunciarmos que o menino morreu? Seria uma desgraça”.

18. A şaptea zi copilul a murit. Slujitorii lui Davíd s-au temut să-i facă cunoscut că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul era viu, i-am vorbit şi nu ne-a ascultat. Cum să-i spunem: «A murit copilul»?”.

19. Davi notou que seus servos cochichavam entre si e compreendeu que o menino morrera. Perguntou-lhes: “Morreu o menino?”. “Sim – responderam-lhe.

19. Davíd a văzut că slujitorii lui şuşoteau şi a înţeles că murise copilul. Davíd i-a întrebat pe slujitorii săi: „A murit copilul?”. Ei au zis: „A murit”.

20. Então, Davi levantou-se do chão, lavou-se, perfumou-se, mudou de roupa e entrou na casa do Senhor para se prostrar. De volta à sua casa, mandou que lhe servissem a refeição e comeu.

20. Atunci Davíd s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului şi s-a prosternat înaintea lui. S-a întors acasă şi a cerut să i se aducă mâncare şi a mâncat.

21. Seus servos disseram-lhe: “Que fazes? Quando a criança ainda vivia, je­juavas e choravas. Agora, que morreu, tu te levantas e comes”.

21. Slujitorii lui i-au zis: „Ce este lucrul acesta pe care îl faci? Când trăia copilul, posteai şi plângeai; acum, când a murit copilul, te ridici şi mănânci!”.

22. “Eu jejuava e orava pelo menino enquanto vivia – respondeu ele –, porque dizia comigo: Quem sabe? Talvez o Senhor tenha pena de mim e o menino ficará bom.

22. El a răspuns: „Când trăia copilul posteam şi plângeam, căci ziceam: «Cine ştie? Poate se va îndura Domnul de mine şi va ţine copilul în viaţă!».

23. Mas agora, que morreu, por que jejuar ainda? Posso por acaso fazê-lo voltar à vida? Eu é que irei para junto dele; ele, porém, não voltará mais a mim!”

23. Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot eu să-l fac să se întoarcă [la viaţă]? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine”.

24. Davi consolou Betsabeia, sua mulher. Foi procurá-la e dormiu com ela. Ela concebeu e deu à luz um filho, ao qual chamou Salomão. O Senhor o amou,*

24. Davíd a consolat-o pe Batşéba, soţia lui. A intrat la ea şi s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu şi i-a dat numele de Solomón. Şi Domnul l-a iubit.

25. e revelou isso a Davi por intermédio do profeta Natã, que deu ao menino o sobrenome de Amado-de-Javé, segundo a ordem do Senhor.*

25. [Domnul] l-a trimis pe Natán, profetul, şi i-a pus numele de Iedidia, după cum [a vrut] Domnul.

26. Joab, que sitiava Rabá dos amo­nitas, apoderou-se da cidade das Águas.*

26. Ióab a luptat împotriva [cetăţii] Rabá a fiilor lui Amón şi a capturat cetatea de domnie.

27. E enviou a Davi mensageiros com esta notícia: “Assaltei Rabá e ocupei a cidade das Águas.

27. Ióab a trimis mesageri la Davíd să-i spună: „Am luptat împotriva [cetăţii] Rabá şi am capturat şi cetatea apelor.

28. Ajunta o resto do exército, vem acampar perto da cidade e tomá-la, para não acontecer que, tomando-a eu, seja-lhe dado o meu nome”.

28. Acum adună restul poporului, aşază-ţi tabăra împotriva cetăţii şi captureaz-o ca să nu o capturez eu şi să fie numită după numele meu!”.

29. Reuniu Davi todo o exército e foi contra Rabá, assaltando-a e tomando-a.

29. Davíd a adunat tot poporul, a mers la Rabá, a luptat împotriva ei şi a capturat-o.

30. Tirou a coroa da cabeça de Milcom. Esta pesava um talento de ouro e era ornada de uma pedra preciosa, que foi colocada sobre a cabeça de Davi. Também foi tirada da cidade grande quantidade de despojos.*

30. Au luat coroana de pe capul regelui lor, a cărei greutate era de un talánt de aur şi avea pietre preţioase, şi au pus-o pe capul lui Davíd. Prada pe care au luat-o din cetate a fost foarte mare.

31. Quanto à sua população, fê-la sair para empregá-la em serrar, em trabalhar com a picareta e o machado e em fazer tijolos. Assim fez com todas as cidades dos amonitas. E Davi voltou com todas as suas tropas para Jerusalém.

31. I-a scos pe locuitorii care erau în ea şi i-a pus [să muncească] cu ferăstrăul, cu sapa de fier, cu securea de fier şi la cuptorul de ars cărămăzi. Aşa a făcut cu toate cetăţile fiilor lui Amón. Apoi, Davíd şi tot poporul s-au întors la Ierusalím.