Neemias, 2

1. No vigésimo ano do rei Artaxerxes, no mês de Nisã, estando o vinho diante de mim, tomei-o e o ofereci ao rei. Ora, jamais em outra ocasião eu estivera triste em sua presença.

1. În luna Nisán, în al douăzecilea an al regelui Artaxérxes, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.

2. Disse-me o rei: “Por que tens a face sombria? Não estás doente! Tens no entanto algum dissabor!”.

2. Regele mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă, deşi nu eşti bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristeţea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă.

3. Muito conturbado, respondi ao rei: “Viva o rei para sempre! Como não haveria eu de estar pesaroso, desde que a cidade onde se encontram os túmulos de meus pais está devastada e suas portas con­sumidas pelo fogo?”.

3. I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am faţa tristă când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este pustiită şi porţile ei sunt mistuite de foc?”.

4. Disse-me o rei: “Que tens a me pedir?”.

4. Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?”. Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor

5. Então, fazendo uma prece ao Deus do céu eu disse ao rei: “Se aprouver ao rei e se o teu servo te é agradável, permite-me ir para a terra de Judá, à cidade onde se encontram os túmulos de meus pais, para reconstruí-la”.

5. şi i-am răspuns regelui: „Dacă este un [lucru] bun pentru rege şi dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinţilor mei ca s-o reconstruiesc!”.

6. O rei, junto de quem estava sentada a rainha, perguntou-me: “Quanto tempo durará tua viagem? Quando voltarás?”. Ele consentiu que eu partisse, logo que lhe fixei certo prazo.

6. Regele – lângă care stătea regina – mi-a zis: „Până când va dura călătoria şi când te vei întoarce?”. I-a plăcut regelui, mi-a dat drumul, iar eu i-am zis când [mă voi întoarce].

7. Prossegui: “Se o rei achar bom, que me deem missivas para os governadores de além do rio, a fim de que me deixem passar para Judá;

7. Apoi i-am zis regelui: „Dacă este un [lucru] bun pentru rege, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu ca să mă lase să trec şi să ajung în Iúda

8. e outra carta para Asaf, o intendente da floresta real, para que ele me forneça a madeira para a viga das portas da fortaleza vizinha ao templo, para as muralhas da cidade e para a casa em que eu habitar”. O rei concordou com o meu pedido, porque a mão favorável de meu Deus estava comigo.

8. şi o scrisoare pentru Asáf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porţile fortăreţei care este lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa unde voi merge!”. Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.

9. Fui ter com os governadores de além do rio e entreguei-lhes as cartas do rei. O rei também tinha enviado para mim alguns chefes militares e cavaleiros.

9. Am ajuns la guvernatorii de dincolo de Râu şi le-am dat scrisorile regelui. Regele trimisese cu mine căpetenii ale armatei şi călăreţi.

10. Mas, quando Sanabalat, o horonita, e Tobias, o servo amonita, foram informados disso, ficaram grandemente despeitados por ter chegado um homem que procurava o bem dos filhos de Israel.

10. Când au auzit Sanbalát din Horón şi Tobía, slujitorul din Amón, le-a părut tare rău că a venit cineva să caute binele fiilor lui Israél.

11. Cheguei a Jerusalém e depois de ter passado ali três dias,

11. Am ajuns la Ierusalím şi am stat acolo trei zile.

12. levantei-me durante a noite acompanhado de um pequeno grupo de homens, sem dizer a ninguém o que o meu Deus me tinha inspirado fazer por Jerusalém. Não tinha comigo outro animal senão aquele em que montava.

12. M-am ridicat noaptea, eu şi puţinii oameni care erau cu mine, şi nu am spus nimănui ce îmi pusese Domnul la inimă să fac pentru Ierusalím. Nu aveam cu mine niciun animal decât animalul pe care călăream.

13. Saí à noite pela porta do Vale e dirigi-me à fonte do Dragão e à porta da Esterqueira. Verifiquei que as muralhas de Jerusalém estavam arruinadas e que as portas estavam consumidas pelo fogo.

13. Am ieşit noaptea pe Poarta Văii, spre Izvorul Balaurului şi spre Poarta Gunoiului. Am cercetat zidurile Ierusalímului, care erau sparte, şi porţile lui care erau mistuite de foc.

14. Prossegui rumo à porta da Fonte e à piscina do rei; mas não havia ali lugar onde pudesse passar com a minha montaria.

14. Am trecut pe la Poarta Izvorului şi pe la Piscina Regelui, dar nu era loc pentru animalul de sub mine ca să treacă.

15. Subi então à noite ao barranco, examinei a muralha, retomei em seguida o mesmo caminho e reentrei pela porta do Vale.

15. Am urcat până la pârâu noaptea şi am cercetat zidul. Apoi, revenind prin Poarta Văii, m-am întors.

16. Os magistrados ignoravam aonde eu tinha ido e o que queria fazer. Até aquele momento, eu nada havia deixado trans­parecer, nem aos judeus, nem aos sacerdotes, nem aos homens importantes, nem aos magistrados, nem às demais pessoas do povo que se ocupavam dos trabalhos.

16. Guvernatorii nu ştiau unde mersesem şi ce făceam. Căci până atunci nu le făcusem cunoscut nici iudeilor, nici preoţilor, nici conducătorilor, nici guvernatorilor şi nici celorlalţi care făceau lucrarea.

17. Disse-lhes então: “Vede a miséria em que estamos: Jerusalém devastada, suas portas consumidas pelo fogo. Vinde! Reconstruamos as muralhas da cidade e ponhamos termo a esta humilhante situação”.

17. Apoi le-am zis: „Voi vedeţi nenorocirea în care suntem: Ierusalímul este pustiit şi porţile lui sunt arse în foc. Veniţi să reconstruim zidul Ierusalímului, ca să nu mai fim de batjocură!”.

18. Contei-lhes em seguida como a mão de meu Deus havia protegido e narrei-lhes tudo o que me tinha dito o rei. Gritaram todos: “Vamos! Reconstruamos!”. E com coragem puseram-se a trabalhar nessa boa obra.

18. Le-am făcut cunoscut cum mâna cea binevoitoare a Domnului fusese asupra mea şi cuvintele regelui pe care mi le spusese. Ei au spus: „Să ne ridicăm şi să construim!”. Şi s-au încurajat pentru [a face] bine.

19. Quando Sanabalat, o horonita, e To­bias, o servo amonita, bem como Gósen, o árabe, souberam disso, zombaram de nós e diziam num tom de desprezo: “Que estais fazendo? Quereis revoltar-vos contra o rei?”.

19. Când au auzit Sanbalát din Horón, Tobía, slujitorul din Amón, şi Ghéşem din Arábia şi-au bătut joc de noi şi ne-au dispreţuit. Ei au zis: „Ce este acest lucru pe care îl faceţi? Vreţi să vă revoltaţi împotriva regelui?”.

20. Respondi-lhes: “O próprio Deus do céu é quem nos fará triunfar. Nós somos seus servos e vamos reconstruir. Quanto a vós, não tendes parte, nem direito, nem lembrança em Jerusalém”.

20. Însă eu le-am răspuns, zicându-le: „Dumnezeul cerurilor ne va da succes; noi, slujitorii lui, ne vom ridica şi vom construi. Dar voi nu aveţi parte, nici drept, nici amintire în Ierusalím”.