Eclesiástico, 21

1. Filho, pecaste? Não o faças mais. Mas ora pelas tuas faltas passadas, para que te sejam perdoadas.

1. Fiule, ai păcătuit? Să nu mai păcătuieşti niciodată! Roagă-te pentru [iertarea] celor dinainte!

2. Foge do pecado como se foge de uma serpente, porque, se dela te aproximares, ela te morderá.

2. Ca din faţa şarpelui fugi de păcat; căci dacă te apropii, te va muşca. Dinţi de leu sunt dinţii lui, care distrug vieţile oamenilor!

3. Os seus dentes são dentes de leão, que matam as almas dos homens.

3. Ca o sabie cu două tăişuri este orice nelegiuire: nu este vindecare pentru rana ei.

4. Todo pecado é como uma espada de dois gumes: a chaga que ele produz é incurável.

4. Înspăimântarea şi violenţa devastează bogăţia, tot la fel, casa celui trufaş va fi devastată.

5. O ultraje e a violência destroem as riquezas. A mais rica mansão se arruína pelo orgulho; assim será desenraizada a riqueza do orgulhoso.

5. Rugăciunea celui sărac [ajunge] din gura lui până la urechile [Domnului] şi judecata lui vine grabnic.

6. A oração do pobre eleva-se de sua boca até os ouvidos (de Deus), (e Deus) se apressará em lhe fazer justiça.

6. Cel care urăşte reproşul este pe urma păcătosului, dar cel care se teme de Domnul se converteşte din inimă.

7. Aquele que odeia a correção segue os passos do pecador, aquele que teme a Deus volta ao seu próprio coração.

7. De departe este cunoscut cel tare în vorbire și cel deştept cunoaşte când el alunecă.

8. De longe é conhecido o poderoso de linguagem insolente, mas o homem sábio sabe como se descartar dele.*

8. Cel care-şi construieşte casa cu bunurile altora este precum cel care adună pietre pentru mormânt.

9. Quem constrói a sua casa à custa de outrem, é como aquele que amontoa pedras para (construir) no inverno.

9. Câlţi adunaţi este adunarea celor fărădelege şi sfârşitul lor este flacăra focului.

10. A reunião dos pecadores é como um amontoado de estopas: seu fim será a fogueira.

10. Calea păcătoşilor este nivelată din pietre, dar la capătul ei este groapa locuinţei morţilor.

11. O caminho dos pecadores é calçado de pedras unidas, mas ele conduz à região dos mortos, às trevas e aos suplícios.

11. Cel care observă legea îşi stăpâneşte gândirea şi împlinirea temii de Domnul este înţelepciunea.

12. Aquele que guarda a justiça penetrará o espírito dela.

12. Nu va fi educat cel care nu este abil, dar există o abilitate care multiplică amărăciunea.

13. A sabedoria e o bom senso são a consumação do temor a Deus.

13. Cunoaşterea celui înţelept se înmulţeşte ca un potop şi sfatul lui este ca un izvor de viaţă.

14. Jamais se tornará hábil aquele que não é sábio no bem,

14. Interiorul celui nebun este ca un vas spart: nu ţine nicio cunoaştere.

15. pois há uma sabedoria que produz muito mal. E o bom senso não está onde está a amargura.

15. Cel care cunoaşte, dacă ascultă un cuvânt înţelept, îl laudă şi mai adaugă. Dacă l-a ascultat un dezmăţat, nu i-a plăcut şi l-a întors în urma sa.

16. A ciência do sábio espalha-se como a água que transborda, e o conselho que ele dá permanece como fonte de vida.

16. Explicaţia celui nebun este ca o povară la drum, dar pe buzele celui priceput se află har.

17. O coração do insensato é como um cântaro lascado, nada retém da sabedoria.

17. Gura celui inteligent va fi căutată în adunare şi cuvintele lui vor fi meditate în inimă.

18. Qualquer palavra sábia que ouça o homem sensato, ele a louvará e dela se aproveitará. Que a ouça um voluptuoso, e ela lhe desagradará, e ele a arremessará para trás de si.

18. Ca o casă devastată, aşa este înţelepciunea pentru cel nebun şi cunoaşterea celui nepriceput [este precum] cuvintele de neînţeles.

19. A conversa do insensato é como um fardo para carregar, mas o encanto se acha nos lábios do homem sensato.

19. Butuci la picioare sunt educaţia celui prost, ca nişte cătuşe la mâna dreaptă.

20. A conversação do homem prudente é procurada na sociedade; todos relembrarão suas palavras em seus corações.

20. Cel nebun, când râde, îşi înalţă glasul, dar bărbatul abil abia zâmbeşte în tăcere.

21. A sabedoria é para o insensato como uma casa arruinada; a ciência do insensato é feita de palavras incoerentes.

21. Ca o podoabă de aur este educaţia pentru cel inteligent, ca o brăţară pe braţul drept.

22. A instrução é para o insensato como peias nos pés e como algemas nas mãos.

22. Piciorul celui nebun este grăbit spre casă, dar omul încercat se înfăţişează cu sfială.

23. O insensato eleva a voz quando ri, mas o homem sábio sorri discretamente.

23. Cel nepriceput se apleacă de la uşă să privească în casă, dar bărbatul educat stă afară.

24. Para o homem prudente a ciência é um ornato de ouro, uma pulseira que traz no braço direito.

24. Lipsă de educaţie este a asculta la uşă, dar cel inteligent ar fi copleşit de dezonoare.

25. O insensato põe facilmente os pés na casa do vizinho, mas aquele que tem educação hesita em visitar um poderoso.

25. Buzele celor indiscreţi povestesc acestea, dar cuvintele celui inteligent sunt puse pe balanţă.

26. O insensato olha dentro de uma casa pela janela; o homem bem-educado permanece fora.

26. În gura celor nebuni este inima lor, însă inima înţelepţilor este gura lor.

27. É sinal de loucura escutar a uma porta; o homem prudente indigna-se com tal grosseria.

27. Când cel nelegiuit îl blestemă pe Satana, el îşi blestemă propriul suflet.

28. Os lábios dos imprudentes só proferem tolices, mas as palavras do sábio têm peso na balança.

28. Cel care bârfeşte îşi profanează propriul suflet şi va fi urât în vecinătatea lui.

29. O coração dos insensatos está na boca, a boca dos sábios está no coração.

29.

30. Quando o ímpio amaldiçoa o adversário, amaldiçoa-se a si mesmo.*

30.

31. O delator macula-se a si próprio, e é odiado por todos; o que mora com ele será odioso, mas o homem sensato que se cala será honrado.

31.