Apocalipse, 14

1. Eu vi ainda: o Cordeiro estava de pé no monte Sião, e perto dele cento e quarenta e quatro mil pessoas que traziam escritos na fronte o nome dele e o nome de seu Pai.

1. Apoi am privit şi, iată, Mielul stătea pe muntele Sión şi împreună cu el o sută patruzeci şi patru de mii [de oameni] care aveau numele lui şi numele Tatălui său înscris pe frunţile lor!

2. Ouvia, entretanto, um coro celeste semelhante ao ruído de muitas águas e ao ribombar de potente trovão. Esse coro que eu ouvia era ainda semelhante a músicos tocando as suas cítaras.

2. Şi am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor.

3. Cantavam como que um cântico novo diante do trono, diante dos quatro Animais e dos Anciãos. Ninguém podia aprender esse cântico, a não ser aqueles cento e quarenta e quatro mil que foram resgatados da terra.

3. Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru fiinţe şi înaintea bătrânilor şi nimeni nu a putut să înveţe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, cei care au fost răscumpăraţi de pe pământ.

4. Estes são os que não se contaminaram com mulheres, pois são virgens. São eles que acompanham o Cordeiro por onde quer que vá; foram resgatados dentre os homens, como primícias oferecidas a Deus e ao Cordeiro.

4. Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceştia îl urmează pe Miel oriunde ar merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.

5. Em sua boca não se achou mentira, pois são irrepreensíveis.

5. Nu s-a găsit în gura lor minciună; ei sunt fără prihană.

6. Vi, então, outro anjo que voava pelo meio do céu, tendo um evangelho eterno para anunciar aos habitantes da terra e a toda nação, tribo, língua e povo.*

6. Şi am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veşnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărui neam şi trib, [fiecărei] limbi şi [fiecărui] popor.

7. Clamava em alta voz: “Temei a Deus, e dai-lhe glória, porque é chegada a hora do seu julgamento. Adorai aquele que fez o céu e a terra, o mar e as fontes”.

7. El striga cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i preamărire, căci a venit ceasul judecăţii lui! Adoraţi-l pe Cel care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”.

8. Outro anjo seguiu-o, dizendo: “Caiu, caiu a grande Ba­bi­lônia, por ter dado de beber a todas as nações do vinho de sua imundície desenfreada”.*

8. Şi un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul, [cetatea] cea mare, cea care a îmbătat toate neamurile cu vinul furiei desfrânării ei”.

9. Um terceiro anjo seguiu-os, dizendo em alta voz: “Se alguém adorar a Fera e a sua imagem, e aceitar o seu sinal na fronte ou na mão,

9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se prosternă înaintea Fiarei şi a chipului ei şi primeşte indiciul ei pe frunte sau pe mână,

10. há de beber também o vinho da cólera divina, o vinho puro deitado no cálice da sua ira. Será atormentado pelo fogo e pelo enxofre diante dos seus santos anjos e do Cordeiro.

10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor celor sfinţi şi înaintea Mielului.

11. A fumaça do seu tormento subirá pelos séculos dos séculos. Não terão descanso algum, dia e noite, esses que adoram a Fera e a sua imagem, e todo aquele que acaso tenha recebido o sinal do seu nome”.

11. Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se prosternă înaintea Fiarei şi a chipului ei şi cei care au primit indiciul numelui ei nu au tihnă nici ziua, nici noaptea”.

12. Eis o momento para apelar para a paciên­cia dos santos, dos fiéis, aos mandamentos de Deus e à fé em Jesus.

12. În aceasta este statornicia sfinţilor, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

13. Eu ouvi uma voz do céu, que dizia: “Escreve: Felizes os mortos que doravante morrem no Senhor. Sim, diz o Espírito, descansem dos seus trabalhos, pois as suas obras os seguem”.

13. Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiţi cei morţi, cei care de acum mor în Domnul! Da, fericiţi – spune Duhul –, căci se vor odihni de truda lor, căci faptele lor îi urmează”.

14. Eu vi ainda uma nuvem branca, sobre a qual se sentava como que um Filho do Homem, com a cabeça cingida de coroa de ouro e na mão uma foice afiada.*

14. Apoi am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuţită!

15. Outro anjo saiu do templo, gritando em voz alta para aquele que estava assentado na nuvem: “Lança a tua foice e ceifa, porque é chegada a hora de ceifar, pois está madura a seara da terra”.

15. Din templu a ieşit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Arcuncă-ţi secera şi seceră, căci a venit ceasul secerişului, iar secerişul pământului este copt!”.

16. O Ser que estava assentado na nuvem lançou então a foice à terra, e a terra foi ceifada.

16. Cel care stătea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17. Outro anjo saiu do templo do céu. Tinha também uma foice afiada.

17. Şi a mai ieşit alt înger din templul care este în ceruri, având şi el o seceră ascuţită.

18. E outro anjo, aquele que tem poder sobre o fogo, saiu do altar e bradou em alta voz para aquele que tinha a foice afiada: “Lança a foice afiada e vindima os cachos da vinha da terra, porque maduras estão as suas uvas”.

18. Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieşit din altar şi a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuţită, spunând: „Aruncă-ţi secera ascuţită şi adună ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt!”.

19. O anjo lançou a sua foice à terra e vindimou a vinha da terra, e atirou os cachos no grande lagar da ira de Deus.

19. Atunci îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.

20. O lagar foi pisado fora da cidade, e do lagar saiu sangue que atingiu até o nível dos freios dos cavalos pelo espaço de mil e seiscentos estádios.

20. Strugurii au fost striviţi în teasc, în afara cetăţii, şi a ieşit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie şase sute de stádii.