Trouvé 688 Résultats pour: avea

  • Viţa avea trei mlădiţe. A înmugurit, a dat în floare şi s-au copt ciorchinii de struguri. (Cartea Genezei 40, 10)

  • Iosíf avea treizeci de ani când a stat în fața lui Faraón, regele Egiptului. Apoi a ieșit Iosíf dinaintea lui Faraón şi a străbătut toată ţara Egiptului. (Cartea Genezei 41, 46)

  • Ei şi-au pregătit darul pentru când avea să vină Iosíf, la amiază; căci auziseră că aveau să mănânce acolo. (Cartea Genezei 43, 25)

  • Israél a plecat împreună cu tot ce avea. A ajuns la Béer-Şéba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isáac. (Cartea Genezei 46, 1)

  • năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întâietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău şi atunci l-ai profanat, când ai urcat pe el. (Cartea Genezei 49, 4)

  • Regele Egiptului a vorbit moaşelor femeilor evreilor (dintre care una avea numele Şifra şi a doua avea numele Púa) şi le-a zis: (Cartea Exodului 1, 15)

  • Preotul din Madián avea şapte fiice. Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să facă să bea turma tatălui lor. (Cartea Exodului 2, 16)

  • Şi măsurau cu ómerul; cel care adunase mai mult nu avea nimic de prisos, iar cel care adunase mai puţin nu ducea lipsă. Fiecare aduna cât îi trebuia să mănânce. (Cartea Exodului 16, 18)

  • Dacă nu va plăcea stăpânului ei care a avut-o de soţie, atunci să o lase să fie eliberată. Dar unui popor străin nu va avea dreptul s-o vândă, trădând-o. (Cartea Exodului 21, 8)

  • Şi le-a zis bătrânilor: ,,Aşteptaţi-ne aici până ne vom întoarce la voi! Iată, Áaron şi Hur vor rămâne cu voi; dacă va avea cineva vreo problemă, să meargă la ei!”. (Cartea Exodului 24, 14)

  • Fiecare stâlp avea două cepuri, unul în dreptul celuilalt; aşa au făcut la toţi stâlpii cortului. (Cartea Exodului 36, 22)

  • Perdeaua de la poarta curţii era o lucrătură brodată din purpură violetă, roşie şi stacojie şi din in răsucit; avea o lungime de douăzeci de cóţi şi înălţimea, ca şi lăţimea, era de cinci cóţi, asemenea pânzelor curţii; (Cartea Exodului 38, 18)


“Amar significa dar aos outros – especialmente a quem precisa e a quem sofre – o que de melhor temos em nós mesmos e de nós mesmos; e de dá-lo sorridentes e felizes, renunciando ao nosso egoísmo, à nossa alegria, ao nosso prazer e ao nosso orgulho”. São Padre Pio de Pietrelcina