Trouvé 3042 Résultats pour: Viața După Moarte
Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credinţă spre credinţă, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credinţă”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 1, 17)
Aceştia, deşi cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârşesc, ci îi şi aprobă pe cei care le săvârşesc. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 1, 32)
Noi ştim că judecata lui Dumnezeu asupra celor care săvârşesc aceste lucruri este după adevăr. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 2, 2)
care îl va răsplăti pe fiecare după faptele sale. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 2, 6)
Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea şi nemurirea, le va da viaţă veşnică, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 2, 7)
[Aceasta se va arăta] în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, după evanghelia mea, prin Cristos Isus. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 2, 16)
Nicidecum! Dumnezeu este vrednic de crezare, pe când orice om este mincinos, după cum este scris: „Ca să fii găsit drept în cuvintele tale şi să ieşi învingător atunci când eşti judecat”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 4)
Şi atunci? Avem noi vreun privilegiu? Nicidecum! Căci după cum am arătat mai înainte, şi iudeii, şi grecii sunt sub păcat, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 9)
după cum este scris: „Nu este drept nici măcar unul. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 10)
Aşadar, ce vom spune că a găsit Abrahám, protopărintele nostru după trup? (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 1)
după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” – înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care dă viaţă celor morţi şi cheamă la fiinţă cele ce nu sunt. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 17)
Sperând împotriva oricărei speranţe, el a crezut că va deveni părintele multor neamuri, după cum i se spusese: „Aşa va fi descendenţa ta”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 18)
