Trouvé 2840 Résultats pour: Venirea Domnului
să laude numele Domnului, pentru că numai numele lui este preaînălţat! Măreţia lui este mai presus de pământ şi de ceruri. (Cartea Psalmilor 148, 13)
Aleluia! Cântaţi Domnului un cântec nou, lauda lui în adunarea credincioşilor săi! (Cartea Psalmilor 149, 1)
Căci Domnului îi place de poporul său şi-i încoronează pe cei umiliţi cu mântuire. (Cartea Psalmilor 149, 4)
Gura să le fie [plină] de laudele Domnului; şi săbii cu două tăişuri să fie în mâinile lor, (Cartea Psalmilor 149, 6)
au dat foc porţii [templului] şi au vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului şi am fost ascultaţi; am adus jertfe şi făină aleasă, am aprins candelele şi am aşezat pâinile punerii înainte. (Cartea a doua a Macabéilor 1, 8)
şi că profetul le-a poruncit celor deportaţi să ducă cu ei Legea, ca să nu se uite de prescrierile Domnului şi să nu rătăcească în cuget, văzând statuile de aur şi de argint şi podoabele din jurul lor. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 2)
Atunci, Domnul va descoperi acestea şi se va arăta gloria Domnului şi norul cum a fost văzut de Moise şi cum a cerut Solomón ca locul să fie sfinţit cu măreţie. (Cartea a doua a Macabéilor 2, 8)
Heliodór a adus jertfă Domnului şi a făcut multe rugăciuni celui care-l readusese la viaţă. După ce s-a despărţit prieteneşte de Onías, a plecat la rege. (Cartea a doua a Macabéilor 3, 35)
Apoi, aprins fiind de mânie, imediat i-a luat lui Andrónic [mantia] de purpură şi, rupându-i hainele, l-a purtat prin toată cetatea până în locul unde acesta îşi arătase nelegiuirea faţă de Onías. Acolo l-a scos din lumea aceasta pe ticălos şi s-a împlinit pedeapsa dreaptă a Domnului. (Cartea a doua a Macabéilor 4, 38)
După ce au făcut acestea, au rostit o rugăciune comună, cerându-i Domnului celui îndurător să se împace pentru totdeauna cu slujitorii săi. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 29)
umilit cu ajutorul Domnului de către cei pe care îi considera că sunt de nimic – şi-a aruncat veşmântul de glorie şi, pornind singur ca un sclav fugar în pustiu, a ajuns la Antiohía, încă prea norocos după distrugerea armatei. (Cartea a doua a Macabéilor 8, 35)
Însă acest ticălos se ruga Domnului – care nu avea să se îndure de el –, spunând (Cartea a doua a Macabéilor 9, 13)
