Trouvé 496 Résultats pour: Omul
Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă; cum moare unul, aşa moare şi celălat: este aceeaşi suflare pentru toţi şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale, căci totul este deşertăciune. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 3, 19)
Iată ce am văzut că este bine şi frumos: ca [omul] să mănânce şi să bea şi să vadă binele în toată truda sa cu care se trudeşte sub soare în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu, pentru că aceasta este partea lui. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 5, 17)
Ceea ce este deja i s-a pus numele şi este cunoscut ceea ce este omul: el nu poate să se judece cu cel care este mai puternic decât el. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 10)
Căci sunt lucruri multe care măresc deşertăciunea: ce avantaj are omul? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 6, 11)
Mai bine să asculţi reproşul înţeleptului decât ca omul să asculte cântecul celor nesimţiţi. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 5)
În ziua cea bună fii bun şi în ziua cea rea teme-te! Căci şi pe aceasta a făcut-o Dumnezeu pentru ca omul să nu afle nimic despre ceea ce va fi după el. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 7, 14)
Toate acestea le-am văzut şi am pus la inimă tot ceea ce s-a făcut sub soare. Este un timp când omul are putere asupra omului ca să-i facă rău. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 9)
am văzut că toată lucrarea este a lui Dumnezeu şi că omul nu poate să afle lucrarea care se face sub soare. Oricât s-ar trudi omul să caute, nu găseşte şi chiar dacă cel înţelept ar spune că ştie, tot nu poate să găsească. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 8, 17)
Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepţi, cei înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaşte nici iubirea, nici ura, chiar dacă toate sunt înaintea lui. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 1)
Căci omul nu-şi cunoaşte timpul ca peştii care sunt prinşi în plasa cea rea şi ca păsările care sunt prinse în laţ. Ca ei sunt surprinşi fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neaşteptate. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 12)
Dar se afla în ea un om sărac şi înţelept care a scăpat cetatea aceea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a amintit de omul acela sărac. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 9, 15)
Nebunul îşi înmulţeşte cuvintele; omul nu ştie ce va fi; cine-i va face cunoscut ce va fi după el? (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 10, 14)
