Trouvé 3658 Résultats pour: Mar
ca să stabilească aceste zile de Purím la timpul lor hotărât, după cum a stabilit Mardohéu, iudeul, şi regina Estéra, după cum le-au hotărât pentru ei înşişi şi pentru descendenţa lor cu ocazia posturilor şi a strigătului lor. (Cartea Estérei 10, 31)
Regele Artaxérxes a impus un tribut asupra ţării şi asupra insulelor mării. (Cartea Estérei 11, 1)
Toate faptele puterii şi vitejiei lui şi istorisirea măreţiei lui Mardohéu la care l-a ridicat regele, nu sunt, oare, ele scrise în Cartea Cronicilor Regilor Médiei şi ai Pérsiei? (Cartea Estérei 11, 2)
Căci Mardohéu, iudeul, era primul după regele Artaxérxes. Era mare printre iudei şi plăcut de mulţi fraţi ai săi, căci a căutat binele poporului său şi a vorbit de pace întregii sale descendenţe. (3a) Mardohéu a zis: „De la Domnul s-au întâmplat acestea! (3b) Îmi amintesc de visul pe care l-am avut despre aceste lucruri şi peste niciunul dintre ele nu s-a trecut: (3c) izvorul cel mic care a devenit fluviu, lumina care era, soarele şi apa multă; Estéra este fluviul pe care a luat-o în căsătorie regele şi a făcut-o regină. (3d) Cei doi balauri sunt eu şi Amán. (3e) Popoarele sunt cele care s-au adunat ca să distrugă numele iudeilor. (3f) Poporul meu, acesta este Israélul, cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi; Domnul l-a mântuit pe poporul său şi ne-a eliberat Domnul de toate aceste rele; Dumnezeu a făcut semne şi minuni mari care nu au mai fost între toate popoarele. (3g) De aceea a făcut două zaruri: unul pentru poporul lui Dumnezeu şi unul pentru toate popoarele. (3h) Aceste două zaruri au fost aruncate la ceasul, la timpul hotărât şi în ziua judecăţii înaintea lui Dumnezeu şi înaintea tuturor popoarelor. (3i) Dumnezeu şi-a amintit de poporul său şi a făcut dreptate pentru moştenirea sa. (3k) Vor fi [celebrate] aceste zile în luna Adár, în zilele a paisprezecea şi a cincisprezecea ale acestei luni cu adunare, cu bucurie şi veselie înaintea lui Dumnezeu, în fiecare generaţie, pentru totdeauna, în poporul său, Israél”. (3l) În anul al patrulea al domniei lui Ptoleméu şi al Cleopátrei, Dositéu, care spunea că este preot şi levít, şi Ptoleméu, fiul său, au adus scrisoarea deschisă despre Purím afirmând că este tradusă de Lisimáh, fiul lui Ptoleméu, dintre [cei care locuiau] în Ierusalím. (Cartea Estérei 11, 3)
Avea turme: şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi foarte mulţi servitori. Omul acesta era cel mai mare dintre toţi fiii răsăritului. (Cartea lui Iob 1, 3)
După ce trecea turul zilelor de ospăţ, Iob trimtea ca să-i sfinţească. Se trezea dimineaţa şi aducea arderi de tot după numărul tuturor. Căci Iob spunea: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au «binecuvântat» pe Dumnezeu în inima lor”. Aşa făcea Iob în toate zilele. (Cartea lui Iob 1, 5)
Şi, iată, un vânt mare a venit dinspre pustiu şi a lovit cele patru colţuri ale casei; ea a căzut peste tineri şi ei au murit; am scăpat numai eu, ca să-ţi fac cunoscut”. (Cartea lui Iob 1, 19)
Au şezut cu el pe pământ şapte zile şi şapte nopţi şi nimeni nu i-a spus niciun cuvânt, căci vedeau că durerea lui era foarte mare. (Cartea lui Iob 2, 13)
Noaptea aceea s-o ia întunericul, să nu fie împreună cu zilele anului şi în numărul lunilor să nu intre! (Cartea lui Iob 3, 6)
Cel mare şi cel mic sunt acolo; şi sclavul este liber de stăpânul său. (Cartea lui Iob 3, 19)
De ce i se dă celui care suferă lumină şi viaţă, celor amărâţi cu sufletul – (Cartea lui Iob 3, 20)
În coşmarurile din viziunile de noapte, când cade somnul adânc peste oameni, (Cartea lui Iob 4, 13)
