Trouvé 8625 Résultats pour: Lor
Dacă, uimiţi de frumuseţea lor, le-au luat pe acestea ca dumnezei, cu atât mai mult să recunoască [faptul] că stăpânitorul acestora este mai bun, este izvorul frumuseţii cel care le-a creat. (Cartea Înţelepciunii 13, 3)
Căci din măreţia şi frumuseţea celor create, prin analogie, se vede creatorul lor. (Cartea Înţelepciunii 13, 5)
Totuşi, asupra lor reproşul este blând, căci ei, probabil, s-au înşelat căutându-l pe Dumnezeu şi voind să-l găsească. (Cartea Înţelepciunii 13, 6)
Iar ei, întorcându-se spre lucrările lui, au cercetat şi s-au lăsat convinşi de vederea [lor], pentru că cele văzute sunt frumoase. (Cartea Înţelepciunii 13, 7)
Nefericiţi sunt cei a căror speranţă este în cele moarte, care numesc dumnezei lucrările mâinilor oamenilor, realizate din aur şi din argint, asemănare şi reprezentare de animale sau de piatră nefolositoare, lucrare a unei mâini din vechime. (Cartea Înţelepciunii 13, 10)
sau l-a asemănat cu un oarecare biet animal, l-a uns cu cretă roşie şi a colorat suprafaţa lui cu roşu: a uns orice pată care era pe el. (Cartea Înţelepciunii 13, 14)
Pentru câştig, pentru profit şi pentru succesul mâinilor cere putere de la cel care nu are deloc putere în mâini. (Cartea Înţelepciunii 13, 19)
De aceea, va fi o condamnare cu privire la idolii neamurilor, pentru că au ajuns un lucru abominábil în creaţia lui Dumnezeu, un scandal pentru sufletele oamenilor şi o capcană pentru picioarele celor nepricepuţi. (Cartea Înţelepciunii 14, 11)
Începutul desfrânării este inventarea idolilor şi găsirea lor, stricăciunea vieţii. (Cartea Înţelepciunii 14, 12)
Căci prin vanitatea oamenilor au intrat în lume şi de aceea sfârşitul lor grabnic a fost decis. (Cartea Înţelepciunii 14, 14)
Un tată îndurerat de o suferinţă prematură, datorată fiului luat repede, a făcut cândva un chip şi acum cinsteşte un om mort ca pe Dumnezeu şi le-a transmis servitorilor săi taine şi rituri. (Cartea Înţelepciunii 14, 15)
La decretele dominatorilor au adus cult celor cioplite, pe care oamenii, neputând să-i cinstească la vedere, pentru că locuiau departe, şi-au închipuit înfăţişarea de departe şi au făcut o imagine vizibilă a regelui onorat, pentru ca să-l linguşească cu râvnă, ca şi cum ar fi prezent, pe cel care este absent. (Cartea Înţelepciunii 14, 17)