Trouvé 3855 Résultats pour: Loialitate Față De Dumnezeu
Acum, Doamne Dumnezeule, să se confirme cuvântul tău faţă de tatăl meu Davíd, căci tu m-ai făcut rege peste un popor numeros ca pulberea pământului! (Cartea a doua a Cronicilor 1, 9)
Dumnezeu i-a zis lui Solomón: „Pentru că aceasta a fost în inima ta: nu ai cerut bogăţii, avere şi glorie; nu ai cerut viaţa celor care te urăsc şi nici multe zile, ci ai cerut înţelepciune şi pricepere ca să poţi judeca poporul meu, peste care te-am pus rege, (Cartea a doua a Cronicilor 1, 11)
Acestea sunt temeliile pe care Solomón a zidit templul lui Dumnezeu: lungimea – după cóţii măsurii de odinioară – era de şaizeci de cóţi, iar lăţimea, de douăzeci de cóţi. (Cartea a doua a Cronicilor 3, 3)
Vestibulul care era în faţă avea lungimea după lăţimea casei, douăzeci de cóţi, iar înălţimea de o sută douăzeci. Şi l-a acoperit pe dinăuntru cu aur curat. (Cartea a doua a Cronicilor 3, 4)
Aripile întinse ale acestor heruvimi aveau douăzeci de cóţi. Ei stăteau în picioare, cu faţa spre interior. (Cartea a doua a Cronicilor 3, 13)
A ridicat stâlpii în faţa templului, unul la dreapta şi unul la stânga. Pe cel din dreapta l-a numit Iachín, iar pe cel din stânga l-a numit Bóaz. (Cartea a doua a Cronicilor 3, 17)
Stătea pe doisprezece boi: trei cu faţa spre nord, trei cu faţa spre vest, trei cu faţa spre sud şi trei cu faţa spre est. Marea era deasupra lor şi spatele lor era spre interior. (Cartea a doua a Cronicilor 4, 4)
Hirám a făcut lighenele, lopeţile şi farfuriile. Hirám a terminat de făcut toată lucrarea pe care a avut-o de făcut pentru regele Solomón, pentru casa lui Dumnezeu: (Cartea a doua a Cronicilor 4, 11)
Au terminat toată lucrarea pe care Solomón a făcut-o pentru templul Domnului. Şi a adus Solomón toate [obiectele] sacre ale lui Davíd, tatăl său, – argintul, aurul şi toate obiectele – şi le-a pus în vistieriile casei lui Dumnezeu. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 1)
Drugii erau lungi şi se vedeau capetele drugilor de la arcă în faţa [încăperii] Debír, dar nu se vedeau afară. Este acolo până în ziua de azi. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 9)
Când preoţii au ieşit din sanctuar – căci toţi preoţii care erau de faţă se sfinţiseră, fără să se mai ţină cont de grupe – (Cartea a doua a Cronicilor 5, 11)
Când cei care sunau din trâmbiţe şi cântăreţii au devenit un singur glas, lăudându-l şi mulţumindu-i lui Dumnezeu. Și-au înălţat sunetul trâmbiţelor, al cimbalelor şi al tuturor instrumentelor muzicale şi l-au lăudat pe Dumnezeu – căci este bun şi veşnică este îndurarea lui –, atunci un nor a umplut templul Domnului. (Cartea a doua a Cronicilor 5, 13)
