Trouvé 116 Résultats pour: Fiicele

  • Acum, copile, iubeşte-i pe fraţii tăi şi nu te mândri în inima ta faţă de fraţii tăi, de fiii şi de fiicele poporului tău încât să nu-ţi iei soţie de la ei. Pentru că în mândrie este pieire şi tulburare multă. În lene este lipsă şi nevoie mare; lenea este mama foamei. (Cartea lui Tobía 4, 13)

  • tu, care le-ai dat pe femeile lor prăzii, pe fiicele lor, captivităţii şi toate hainele lor să fie împărţite de fiii iubiţi de tine, plini de zel faţă de tine, care au detestat crima sângelui lor şi care te-au invocat pe tine în ajutor, Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă-mă pe mine, văduva! (Cartea Iudítei 9, 4)

  • Într-o zi, fiii şi fiicele lui mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui dintâi născut. (Cartea lui Iob 1, 13)

  • Pe când el încă vorbea, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor, a celui întâi născut. (Cartea lui Iob 1, 18)

  • Te vei juca cu el ca şi cu o pasăre? Sau îl vei lega pentru fiicele tale? (Cartea lui Iob 40, 29)

  • Nu se găseau femei frumoase ca fiicele lui Iob în toată ţara. Şi tatăl lor le-a dat moştenire în mijlocul fraţilor lor. (Cartea lui Iob 42, 15)

  • Fiicele din Tir [aduc] daruri; şi bogaţii poporului caută faţa ta. (Cartea Psalmilor 45, 13)

  • Să se veselească Muntele Siónului şi să tresalte de bucurie fiicele lui Iúda pentru judecăţile tale! (Cartea Psalmilor 48, 12)

  • Sión aude şi se bucură şi fiicele lui Iúda tresaltă de bucurie pentru judecăţile tale, Doamne. (Cartea Psalmilor 97, 8)

  • Şi-au jertfit fiii şi fiicele demonilor. (Cartea Psalmilor 106, 37)

  • Fiii noştri să fie ca vlăstarele ce cresc în tinereţea lor; fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri, sculptate, pentru templu. (Cartea Psalmilor 144, 12)

  • Atunci vor fi închise cele două uşi [care dau] spre stradă, va cădea zgomotul râşniţei; [oamenii] se vor ridica la glasul păsării şi vor înceta toate fiicele cântecului. (Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul) 12, 4)


“Dirás tu o mais belo dos credos quando houver noite em redor de ti, na hora do sacrifício, na dor, no supremo esforço duma vontade inquebrantável para o bem. Este credo é como um relâmpago que rasga a escuridão de teu espírito e no seu brilho te eleva a Deus”. São Padre Pio de Pietrelcina