Trouvé 8498 Résultats pour: Din
Unde este, aşadar, [motivul] de laudă? Este exclus! Prin care Lege? A faptelor? Nicidecum, ci prin Legea credinţei. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 27)
Căci noi credem că omul este justificat prin credinţă, fără faptele Legii. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 28)
pentru că unul este Dumnezeul care justifică pe cel circumcis din credinţă şi pe cel necircumcis prin credinţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 30)
Desfiinţăm deci Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 3, 31)
Căci dacă Abrahám ar fi fost justificat din fapte, ar fi avut motiv de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 2)
Însă celui care nu lucrează, dar crede în cel care-l justifică pe cel nelegiuit, credinţa lui i se consideră ca justificare. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 5)
Deci fericirea aceasta este numai pentru cel circumcis sau şi pentru cel necircumcis? Căci noi spunem: „i s-a considerat lui Abrahám credinţa ca justificare”. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 9)
El a primit semnul circumcíziei ca pe un sigiliu al justificării prin credinţa pe care o avea pe când era necircumcis, astfel încât el să fie părintele tuturor celor care cred fără să fie circumcişi, ca să li se considere şi lor justificarea, (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 11)
şi părintele circumcíziei pentru cei care [provin] din circumcízie, dar şi al celor care merg pe urmele credinţei părintelui nostru Abrahám, pe care a avut-o pe când era necircumcis. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 12)
Căci promisiunea că va deveni moştenitorul lumii i-a fost făcută lui Abrahám şi descendenţei lui nu prin Lege, ci prin justificarea din credinţă. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 13)
De fapt, dacă moştenitorii ar fi prin Lege, credinţa ar deveni inutilă, iar promisiunea ar fi anulată. (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 14)
De aceea [promisiunea a fost făcută] prin credinţă, ca să fie din har şi ca promisiunea să rămână sigură pentru toată descendenţa: nu numai pentru cel care [provine] din Lege, ci şi pentru cel care [provine] din credinţa lui Abrahám, care este părintele nostru, al tuturor – (Scrisoarea sf. apostol Paul către Románi 4, 16)