Scrisoarea sf. apostol Paul către Galaténi, 2
1. Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalím împreună cu Bárnaba, după ce îl luasem cu mine şi pe Tit.
1. Apoi, după paisprezece ani, am urcat din nou la Ierusalím împreună cu Bárnaba, după ce îl luasem cu mine şi pe Tit.
Galateni 2 se ocupă de conflictul dintre Pavel și iudaizatorii care au învățat că neamurile trebuie să urmeze legea mozaică pentru a fi salvate. În acest capitol, Pavel își apără autoritatea apostolică și mesajul său de mântuire prin credința în Isus Hristos, nu prin lucrările legii. De asemenea, el raportează întâlnirea cu Petru în Antiohia, unde Petru a acționat ipocrit în timp ce se îndepărta de neamuri din cauza presiunii iudaizilor. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în Galateni 2:
Romani 3:28: „Prin urmare, concluzionăm că omul este justificat de credință, indiferent de lucrările legii”. Acest verset reafirmă mesajul central al lui Pavel în Galateni 2 că mântuirea este prin credința în Isus Hristos, nu prin lucrările legii.
Efeseni 2:8-9: „Căci prin har ești mântuit, prin credință; și acest lucru nu vine de la tine, este darul lui Dumnezeu; nu din lucrări, astfel încât nimeni nu poate glorios”. Acest verset consolidează, de asemenea, ideea că mântuirea este prin harul lui Dumnezeu, primit de credință și nu prin lucrările legii.
Fapte 15:1: „Atunci unii bărbați care au coborât din Iudeea i -au învățat pe frații lor, dacă nu vă circumcizați la obiceiul lui Moise, nu puteți fi salvat”. Acest verset ilustrează conflictul dintre iudaizatori și creștinii neamului, care credeau că circumcizia și ascultarea de lege sunt necesare pentru mântuire.
Fapte 15:10: „Acum, de ce îl încerci pe Dumnezeu, punând pe col uterin al discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici nu am putea să -l stăm?” Acest verset este o declarație a lui Petru în timpul Consiliului Ierusalimului, unde a recunoscut că legea mozaică era prea grea pentru neamuri și că au fost mântuiți de harul lui Dumnezeu, la fel ca evreii.
Coloseni 2:16-17: „Prin urmare, nimeni nu te judecă pentru că ai mâncat sau bea, sau din cauza zilelor de sărbătoare sau a lunii noi, sau a sâmbătă, care sunt umbre ale lucrurilor care vor veni; dar corpul îl are este de la Hristos ". Acest verset subliniază că practicile legii mozaice, cum ar fi zilele de sărbătoare și sâmbătă, erau umbre ale ceea ce urma să vină în Hristos și nu mai erau necesare pentru mântuire.
“Para consolar uma alma na sua dor, mostre-lhe todo o bem que ela ainda pode fazer.” São Padre Pio de Pietrelcina
