Romanos, 14

1. Acolhei aquele que é fraco na fé, com bondade, sem discutir as suas opiniões.*

1. Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără a-i judeca opiniile!

2. Um crê poder comer de tudo; outro, que é fraco, só come legumes.

2. De fapt, unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume.

3. Quem come de tudo não despreze aquele que não come. Quem não come não julgue aquele que come, porque Deus o acolhe do mesmo modo.

3. Cine mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel care nu mănâncă, iar cel care nu mănâncă să nu-l judece pe cel care mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit!

4. Quem és tu, para julgares o servo de outros? Que esteja firme, ou caia, isto é lá com o seu se­nhor. Mas ele estará firme, porque poderoso é Deus para o sustentar.

4. Cine eşti tu ca să-l judeci pe servitorul altuia? De stă în picioare sau de cade, [îl priveşte] pe stăpânul său. Dar va sta în picioare, pentru că stăpânul îl poate face să stea.

5. Um faz distinção entre dia e dia; outro, porém, considera iguais todos os dias. Cada um proceda segundo sua convicção.*

5. Unul judecă o zi mai importantă decât alta, altul judecă toate zilele [egale]. Fiecare să rămână liniştit în convingerea lui!

6. Quem distingue o dia, age assim pelo Senhor. Quem come de tudo o faz pelo Senhor, porque dá graças a Deus. E quem não come, abstém-se pelo Senhor, e igualmente dá graças a Deus.

6. Cine se gândeşte la zile, se gândeşte pentru Domnul, iar cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, deoarece îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu.

7. Nenhum de nós vive para si, e ninguém morre para si.

7. Căci nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.

8. Se vivemos, vivemos para o Senhor; se morremos, morremos para o Se­nhor. Quer vivamos, quer morramos, pertencemos ao Senhor.

8. De fapt, dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem.

9. Para isso é que morreu Cristo e retomou a vida, para ser o Senhor tanto dos mortos como dos vivos.

9. Căci pentru aceasta a murit şi a înviat Cristos, ca să fie Domn şi peste morţi, şi peste vii.

10. Por que julgas, então, o teu irmão? Ou por que des­prezas o teu irmão? Todos temos que comparecer perante o tribunal de Deus.

10. Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău sau de ce îl dispreţuieşti tu pe fratele tău? Într-adevăr, toţi ne vom prezenta la tribunalul lui Dumnezeu,

11. Porque está escrito: Por minha vida, diz o Senhor, diante de mim se dobrará todo joelho, e toda língua dará glória a Deus (Is 45,23).

11. căci este scris: „Viu sunt eu, spune Domnul: în faţa mea se va pleca tot genunchiul şi orice limbă îl va mărturisi pe Dumnezeu”.

12. Assim, pois, cada um de nós dará conta de si mesmo a Deus.

12. Aşadar, fiecare dintre voi va da cont despre sine înaintea lui Dumnezeu.

13. Deixemos, pois, de nos julgar uns aos outros; antes, cuidai em não pôr um tropeço dian­te do vosso irmão ou dar-lhe ocasião de queda.

13. Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama să nu puneţi fratelui vostru o [piatră] de poticnire sau de scandal!

14. Sei, estou convencido no Senhor Jesus de que nenhuma coisa é impura em si mesma; somente o é para quem a considera impura.

14. Eu ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că niciun lucru nu este necurat în sine însuşi, ci este necurat numai pentru cel care consideră că e necurat.

15. Ora, se por uma questão de comida entristeces o teu irmão, já não vives segundo a caridade. Pela comida não causes a perdição daquele por quem Cristo morreu!*

15. Căci, dacă fratele tău se întristează din cauza unei mâncări, tu nu mai umbli în iubire. Să nu-l duci la pieire, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Cristos!

16. Não venha a tornar-se objeto de calúnia a tua vantagem.

16. Aşadar, nu faceţi ca binele vostru să fie defăimat!

17. O Reino de Deus não é comida nem bebida, mas justiça, paz e gozo no Espírito Santo.

17. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu constă în mâncare şi băutură, ci în dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.

18. Quem deste modo serve a Cristo, agrada a Deus e goza de estima dos homens.

18. Cine îl slujeşte în felul acesta pe Cristos este plăcut înaintea lui Dumnezeu şi cinstit de oameni.

19. Portanto, apliquemo-nos ao que contribui para a paz e para a mútua edificação.

19. Deci să urmărim ceea ce este spre pacea şi edificarea reciprocă!

20. Não destruas a obra de Deus por questão de comida. Todas as coisas, em verdade, são puras, mas o que é mau para um homem é o fato de comer provocando um escândalo.

20. Să nu distrugi lucrarea lui Dumnezeu pentru mâncare! Ce-i drept, toate sunt curate, dar devin un rău pentru omul care, mâncând, [dă ocazie de] poticnire.

21. Bom é não comer carne, nem beber vinho, nem outra coisa que para teu irmão possa ser uma ocasião de queda.

21. Este mai bine să nu mănânci carne, să nu bei vin şi să eviţi orice lucru pentru care fratele tău se scandalizează.

22. Tens uma convicção; guarda-a para ti mesmo, diante de Deus. Feliz é aquele que não se condena a si mesmo no ato a que se decide.

22. Credinţa pe care o ai păstreaz-o pentru tine însuţi înaintea lui Dumnezeu! Fericit este cel care nu se judecă pe sine în ceea ce discerne!

23. Mas, aquele que come apesar de suas dúvidas, condena-se, por não se guiar pela convicção. Tudo o que não procede da convicção é pecado.

23. Dar cine se îndoieşte dacă mănâncă este condamnat, pentru că nu este de bună-credinţă, şi tot ceea ce nu [vine] din credinţă este păcat.