Daniel, 4

1. Eu, Nabucodonosor, vivia tranquilo em minha casa e próspero em meu palácio.

1. Eu, Nabucodonosór, trăiam liniştit în casa mea şi aveam succes în palatul meu.

2. Tive um sonho que me assustou; os pensamentos que perpassavam pelo meu espírito quando no meu leito, bem como minhas visões, perturbaram-me.

2. Am avut un vis care m-a înspăimântat. Gândurile din patul meu şi viziunile din capul meu m-au tulburat.

3. Dei ordem para que fizessem vir à minha presença todos os sábios da Babilônia, a fim de que me dessem a interpretação de meu sonho.

3. Am stabilit un decret ca să fie aduşi înaintea mea toţi înţelepţii din Babilón şi să-mi facă cunoscută interpretarea.

4. Então acudiram os magos, os mágicos, os caldeus e os astrólogos, aos quais contei esse sonho, sem que eles todavia pudessem indicar-me o sentido.

4. Apoi au venit magi, ghicitori, caldéi şi astrologi. Eu am spus visul înaintea lor, dar ei nu au putut să-mi facă cunoscută interpretarea.

5. Finalmente, apresentou-se diante de mim Daniel, cognominado Baltazar, segundo o nome de meu deus, e em quem reside o espírito dos deuses santos. Narrei-lhe o sonho:

5. Până la urmă, a venit înaintea mea Daniél, al cărui nume este Beltşaţár, după numele dumnezeului meu, şi care are duhul Dumnezeului celui Sfânt în el. Am spus visul înaintea lui [şi i-am zis:]

6. “Baltazar” – disse-lhe –, “chefe dos magos, sei que reside em ti o espírito dos deuses santos e que nenhum mistério te confunde. Dize-me então as visões que tive em sonho; dá-me a explicação.

6. «Beltşaţár, mai mare peste magi, eu ştiu că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine, că nicio taină nu este prea grea pentru tine. Iată visul pe care l-am avut, iar tu spune-mi interpretarea lui!

7. Tais eram as visões do meu espírito, quando no meu leito: eu via, no meio da região, uma árvore de alto porte.

7. Acestea sunt viziunile din capul meu când eram în pat: priveam şi era un copac în mijlocul pământului şi înălţimea lui era foarte mare.

8. Essa árvore cresceu, era vigorosa. O cimo tocava o céu, era avistada até nos confins da terra.

8. Copacul a crescut şi s-a făcut puternic: înălţimea lui atingea cerurile şi se vedea până la marginile pământului.

9. Sua folhagem era bela, e seus abundantes frutos forneciam a todos o que comer. À sua sombra abrigavam-se os animais terrestres, nos seus ramos permaneciam os pássaros do céu e toda criatura tirava dela seu sustento!

9. Frunzele lui erau frumoase şi roadele sale erau multe; în el era hrană pentru toţi. Sub el aveau umbră animalele câmpului şi păsările cerului locuiau în ramurile sale: orice făptură se hrănea din el.

10. Nas visões de meu espírito, quando no meu leito, vi (também) um santo vigilante que descia do céu,*

10. În viziunile din capul meu, când eram în pat, eu priveam şi, iată, un străjer, un sfânt cobora din cer.

11. e começou a gritar com voz possante; derrubai a árvore, desgalhai-a; fazei cair as fo­lhas e dispersai seus frutos. Que os animais fujam de debaixo dela, que os pássaros abandonem seus ramos.

11. El a strigat cu putere şi a spus aşa: ‹Tăiaţi copacul şi rupeţi ramurile lui! Scuturaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i roadele! Să fugă animalele de sub el şi păsările, din ramurile lui!

12. Entretanto, deixai permanecer na terra o tronco e as raízes, mas atados por correntes de ferro e de bronze. Que seja molhado pelo orvalho do céu e tenha seu quinhão de erva com os animais terrestres.*

12. Dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ, legat cu fier şi cu bronz în iarba care este pe câmp! Roua cerului să îl ude şi să aibă parte cu animalele de iarba pământului!

13. Que se mude seu espírito; que em lugar de um espírito humano lhe seja dado um espírito animal e sete tempos passem sobre ele!*

13. Inima lui de om să i se schimbe şi să i se dea o inimă de animal! Șapte timpuri să treacă peste el!

14. Esta sentença é um decreto dos vigilantes, esta resolução é uma ordem dos santos, a fim de que os vivos saibam que o Altíssimo domina sobre a realeza humana, e a confere a quem lhe apraz e pode a ela elevar o mais abjeto dos mortais.*

14. Hotărârea a fost luată la sfatul străjerilor şi cererea, prin cuvântul sfinţilor, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatele oamenilor şi le dă oricui vrea şi că ridică peste ele pe cel mai de jos dintre oameni›.

15. Eis o sonho que tive, eu, o rei Nabucodonosor. Portanto tu, Baltazar, dá-me a interpretação dele, porque nenhum dos sábios de meu reino foi capaz de fazê-lo. Tu o podes, porque em ti habita o espírito dos deuses santos.”

15. Iată, acesta este visul pe care l-am avut eu, regele Nabucodonosór, iar tu, Beltşaţár, spune-mi interpretarea! Căci nimeni dintre înţelepţii regatului meu nu a putut să-mi facă cunoscută interpretarea, dar tu eşti în stare, pentru că duhul Dumnezeului celui Sfânt este în tine»”.

16. Então, Daniel (cognominado Baltazar) permaneceu alguns instantes perdido no tumulto de seus pensamentos, e o rei prosseguiu: “Baltazar, este sonho e sua significação não devem perturbar-te!”. “Meu senhor” – replicou Daniel –, “possa o sonho ser para teus inimigos, e sua significação para teus adversários!*

16. Atunci, Daniél, al cărui nume este Beltşaţár, a rămas ca blocat un moment şi gândurile lui l-au tulburat. Regele a luat cuvântul şi a zis: „Beltşaţár, să nu te tulbure visul şi interpretarea lui!”. Și Beltşaţár a luat cuvântul şi a zis: „Stăpâne al meu, visul să fie pentru cei care te urăsc şi interpretarea lui, pentru duşmanii tăi!

17. A árvore que viste crescer e tornar-se bela, cujo cimo tocava o céu e era avistada dos confins da terra,

17. Copacul pe care l-ai văzut crescând şi devenind puternic, a cărui înălţime atingea cerul şi care era văzut de tot pământul,

18. esta árvore de bela folhagem, de frutos abundantes que a todos dava o que comer, sob a qual viviam os animais terrestres, e em cujos ramos abrigavam-se os pássaros do céu,

18. ale cărui frunze erau frumoase, care avea roade multe şi în care era hrană pentru toţi, sub care locuiau animalele câmpului şi în ramurile căruia locuiau păsările cerului,

19. esta árvore, és tu senhor, que te tornaste grande e poderoso, cuja altura crescente atingiu os astros, cuja dominação estende-se até os confins da terra.*

19. [copacul acela] eşti tu, rege, care ai devenit mare şi puternic, şi măreţia ta este atât de mare, încât atinge cerul, iar stăpânirea ta este până la marginile pământului.

20. Por outro lado, o rei viu um santo vigilante descer do céu e exclamar: derrubai a árvore, desgalhai-a; mas deixai na terra o tronco e as raízes, se bem que atadas por correntes de ferro e de bronze no meio da erva do campo. Que seja molhado pelo orvalho do céu e viva com os animais terrestres até que sete tempos hajam passado sobre ele. Eis o que isto significa:

20. Iar despre faptul că ai văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer şi zicând: «Tăiaţi copacul şi distrugeţi-l, dar lăsaţi-i rădăcinile în pământ şi legaţi-l cu fier şi cu bronz în iarba care este pe câmpie: roua cerului să-l ude şi cu animalele câmpului să aibă parte până vor trece peste el şapte timpuri»,

21. trata-se aí, ó rei, de um decreto do Altíssimo concernente ao rei, meu senhor:

21. aceasta este interpretarea, rege: hotărârea Celui Preaînalt vine peste stăpânul meu, regele.

22. eles te expulsarão de entre os homens para te fazer habitar com os animais do campo; pastarás ervas como os bois e serás molhado pelo orvalho do céu. Sete tempos passarão sobre ti, até que reconheças o domínio do Altíssimo sobre a realeza humana o qual a confere a quem lhe apraz.

22. Vei fi alungat dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu animalele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi, vei fi udat de roua cerului şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatele oamenilor şi le dă celui căruia vrea.

23. Se foi ordenado deixar intatos o tronco da árvore e suas raízes, é que tua realeza te será restituída logo que reconheças a soberania do céu.

23. Iar că s-a poruncit să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, [aceasta înseamnă] că regatul tău va rămâne al tău după ce vei recunoaşte că cerul stăpâneşte.

24. Queiras então, ó rei, aceitar meu conselho: resgata teu pecado pela justiça, e tuas iniquidades pela piedade para com os infelizes; talvez com isso haja um prolongamento de tua prosperidade”.

24. De aceea, rege, să-ţi fie plăcut sfatul meu: îndepărtează păcatele tale prin dreptate şi nelegiuirile tale, prin îndurare faţă de cei săraci! Poate ţi se va prelungi pacea”.

25. Tudo isso aconteceu ao rei Nabucodonosor.

25. Toate acestea au venit peste Nabucodonosór, regele.

26. Doze meses mais tarde, o rei, passeando nos terraços do palácio real, 27 fazia esta reflexão: “Eis aí verdadeiramente a grande Babilônia, que cons­truí para fazer dela uma mansão real por meu poder soberano, e para servir à glória de minha majestade!”.

26. După douăsprezece luni, se plimba pe [terasa] palatului său regal din Babilón.

27.

27. Regele a luat cuvântul şi a zis: „Oare nu este acesta Babilónul cel mare, pe care eu l-am construit drept casă a domniei prin tăria puterii mele şi spre gloria splendorii mele?”.

28. Falava ainda, quando uma voz baixou do céu: “Anunciam a ti, rei Nabucodonosor, que teu reino te foi arrebatado.

28. Regele încă nu terminase cuvântul când a coborât din cer un glas: „Cuvintele sunt către tine, rege Nabucodonosór! Domnia este luată de la tine.

29. Vão expulsar-te dentre os homens para te fazer viver entre os animais dos campos; pastarás ervas como os bois. Sete tempos passarão sobre ti, até que reconheças que o Altíssimo domina sobre a realeza humana e que a confere a quem lhe apraz’’.

29. Te vor alunga dintre oameni şi cu animalele câmpului vei avea locuinţa; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste regatele oamenilor şi că le dă celui căruia vrea”.

30. No mesmo momento, o oráculo pronunciado sobre Nabucodonosor cumpriu-se; ele foi expulso dentre os homens e pastou ervas como os bois; seu corpo foi molhado pelo orvalho do céu. Seu pêlo cresceu como penas de águia e suas unhas, como unhas de pássaro.

30. În acel moment, s-a împlinit cuvântul cu privire la Nabucodonosór: a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului până când părul i-a crescut cât [penele] vulturilor şi unghiile, cât [ghearele] păsărilor.

31. Ao terminar os dias marcados, eu, Nabucodonosor, levantei os olhos para o céu. A razão voltou-me e eu bendisse o Altíssimo; louvei e glorifiquei aquele que vive eternamente, cuja dominação é perpétua, cujo reino subsiste de idade em idade.

31. „La sfârşitul zilelor, eu, Nabucodonosór, mi-am ridicat ochii spre cer şi cunoaşterea mea s-a întors în mine. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, l-am lăudat şi l-am cinstit pe Cel veşnic viu, a cărui stăpânire este o stăpânire veşnică şi a cărui domnie este din generaţie în generaţie.

32. Diante dele nenhum habitante da terra tem importância; age como quer tanto em se tratando do exército celestial quanto em relação aos habitantes terrenos. Ninguém pode bater-lhe na mão e perguntar-lhe: “Que fazeis aí?”.*

32. Toţi locuitorii pământului sunt consideraţi nimic. El face după cum vrea cu puterile cerului şi cu locuitorii pământului. Nu este cine să poată opri mâna lui şi să-i spună: «Ce faci?».

33. Nesse mesmo instante a razão me foi restituída, com o brilho de minha rea­leza, minha majestade e meu esplendor. Meus conselheiros e meus nobres vieram procurar-me; fui reintegrado à frente do meu reino e meu poder achou-se aumentado.*

33. În acel timp, cunoaşterea s-a întors în mine şi spre gloria domniei mele, splendoarea şi măreţia mea s-au întors la mine. Sfetnicii mei şi nobilii mei m-au căutat; am fost restabilit în domnia mea şi măreţia mea a continuat să crească.

34. Agora, eu, Nabucodonosor, louvo, exalto e glorifico o rei do céu, cujas obras são todas justas e cujos caminhos são retos, e que tem o poder de humilhar aqueles que procedem com orgulho.

34. Acum, eu, Nabucodonosór, îl laud, îl preamăresc şi îl cinstesc pe Regele cerului, căci toate lucrările lui sunt adevăr şi căile lui sunt drepte, pentru că el poate să înjosească pe cel care umblă cu trufie”.