São Mateus, 22

1. Jesus tornou a falar-lhes por meio de parábolas:

1. (Lc 14,15-24) Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit în parabole:

2. “O Reino dos Céus é comparado a um rei que celebrava as bodas de seu filho.

2. „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său.

3. Enviou seus servos para chamar os convidados, mas eles não quiseram vir.

3. Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină.

4. Enviou outros ainda, dizendo-lhes: Dizei aos convidados que já está preparado o meu banquete; meus bois e meus animais cevados estão mortos, tudo está preparado. Vinde às bodas!

4. A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!»

5. Mas, sem se importarem com aquele convite, foram-se, um a seu campo e outro para seu negócio.

5. Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui;

6. Outros lançaram mãos de seus servos, insultaram-nos e os mataram.

6. iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis.

7. O rei soube e indignou-se em extremo. Enviou suas tropas, matou aqueles assassinos e incendiou-lhes a cidade.

7. Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o.

8. Disse depois a seus servos: O festim está pronto, mas os convidados não foram dignos.

8. Apoi le-a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici.

9. Ide às encruzilhadas e convidai para as bodas todos quantos achardes.

9. Mergeţi aşadar la răscrucile drumurilor şi oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă».

10. Espalharam-se eles pelos caminhos e reuniram todos quantos acharam, maus e bons, de modo que a sala do banquete ficou repleta de convidados.

10. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i‑au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut.

11. O rei entrou para vê-los e viu ali um homem que não trazia a veste nupcial.

11. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau la masă, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă

12. Perguntou-lhe: Meu amigo, como entraste aqui, sem a veste nupcial? O homem não proferiu palavra alguma.

12. şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?». El a amuţit.

13. Disse, então, o rei aos servos: Amarrai-lhe os pés e as mãos e lançai-o nas trevas exteriores. Ali haverá choro e ranger de dentes.

13. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor.

14. Porque muitos são os chamados, e poucos os escolhidos”.

14. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.

15. Reuniram-se então os fariseus para deliberar entre si sobre a maneira de surpreender Jesus nas suas próprias palavras.

15. (Mc 12,13-17; Lc 20,20-26) Atunci fariseii s-au dus să ţină sfat ca să-l prindă în vorbă.

16. Enviaram seus discípulos com os herodianos, que lhe disseram: “Mestre, sabemos que és verdadeiro e ensinas o caminho de Deus em toda a verdade, sem te preocupares com ninguém, porque não olhas para a aparência dos homens.*

16. Şi i-au trimis la el pe discipolii lor împreună cu irodienii, ca să-i spună: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu: nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului.

17. Dize-nos, pois, o que te parece: É permitido ou não pagar o imposto a César?”.

17. Spune-ne, aşadar, ce părere ai: este permis sau nu a da tribut Cezárului?”.

18. Jesus, percebendo a sua malícia, respondeu: “Por que me tentais, hipócritas?

18. Dar Isus, cunoscând răutatea lor, le-a zis: „Ipocriţilor, de ce mă ispitiţi?

19. Mostrai-me a moeda com que se paga o imposto!”. Apresentaram-lhe um denário.

19. Arătaţi-mi moneda tributului!”. Iar ei i-au adus un dinár.

20. Perguntou Jesus: “De quem é esta imagem e esta inscrição?”.

20. El le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?”.

21. “De César” – responderam-lhe. Disse-lhes então Jesus: “Dai, pois, a César o que é de César e a Deus o que é de Deus”.

21. I‑au zis: „Ale Cezárului”. Atunci le-a zis: „Daţi-i, aşadar, Cezárului ceea ce este al Cezárului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”.

22. Esta resposta encheu-os de admiração e, deixando-o, retiraram-se.

22. Când au auzit, au rămas uimiţi şi, lăsându-l, au plecat.

23. Naquele mesmo dia, os saduceus, que negavam a ressurreição, interrogaram-no:*

23. (Mc 12,18-27; Lc 20,27-40) În ziua aceea, s-au apropiat de el saduceii, care spun că nu este înviere, şi l-au întrebat:

24. “Mestre, Moisés disse: Se um homem morrer sem filhos, seu irmão case-se com a sua viúva e dê-lhe assim uma posteridade (Dt 25,5).

24. „Învăţătorule, Moise a spus: «Dacă cineva moare fără a avea copii, fratele s-o ia în căsătorie pe soţia lui şi să-i ridice descendenţă fratelui său!».

25. Ora, havia entre nós sete irmãos. O primeiro casou-se e morreu. Como não tinha filhos, deixou sua mulher ao seu irmão.

25. Erau la noi şapte fraţi. Primul s-a însurat şi a murit, dar nu avea urmaşi şi a lăsat soţia fratelui său.

26. O mesmo sucedeu ao segundo, depois ao terceiro, até o sétimo.

26. Tot la fel şi al doilea şi al treilea, până la al şaptelea.

27. Por sua vez, depois deles todos, morreu também a mulher.

27. În urma tuturor, a murit şi femeia.

28. Na ressurreição, de qual dos sete será a mulher, uma vez que todos a tiveram?”.

28. Aşadar, la înviere, căruia dintre cei şapte îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o”.

29. Respondeu-lhes Jesus: “Errais, não compreendendo as Escrituras nem o poder de Deus.

29. Răspunzând, Isus le-a zis: „Vă înşelaţi, pentru că nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

30. Na ressurreição, os homens não terão mulheres nem as mulheres, maridos; mas serão como os anjos de Deus no céu.

30. Căci la înviere nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer.

31. Quanto à ressurreição dos mortos, não lestes o que Deus vos disse:

31. Cât despre învierea din morţi, nu aţi citit ceea ce v-a fost spus de Dumnezeu, care zice:

32. Eu sou o Deus de Abraão, o Deus de Isaac e o Deus de Jacó (Ex 3,6)? Ora, ele não é Deus dos mortos, mas Deus dos vivos”.*

32. «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám şi Dumnezeul lui Isáac şi Dumnezeul lui Iacób»? Însă el nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii”.

33. E, ouvindo essa doutrina, as turbas se enchiam de grande admiração.

33. Şi mulţimile care ascultau au rămas uimite de învăţătura lui.

34. Sabendo os fariseus que Jesus reduzira ao silêncio os saduceus, reuniram-se

34. (Mc 12,28-34; Lc 10,25-28) Auzind fariseii că le-a închis gura saduceilor, s-au adunat la un loc,

35. e um deles, doutor da Lei, fez-lhe esta pergunta para pô-lo à prova:

35. iar unul dintre ei, învăţat al Legii, ca să-l pună la încercare, l-a întrebat:

36. “Mestre, qual é o maior mandamento da Lei?”.

36. „Învăţătorule, care poruncă este cea mai mare în Lege?”.

37. Respondeu Jesus: “Amarás o Senhor, teu Deus, de todo o teu o coração, de toda a tua alma e de todo o teu espírito (Dt 6,5).

37. El i-a zis: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău!

38. Esse é o maior e o primeiro mandamento.

38. Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă.

39. E o segundo, semelhante a este, é: Amarás teu próximo como a ti mesmo (Lv 19,18).

39. Iar a doua este asemenea acesteia: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!».

40. Nesses dois mandamentos se resumem toda a Lei e os Profetas”.

40. În aceste două porunci este cuprinsă toată Legea şi Profeţii”.

41. Como os fariseus se agrupassem, Jesus interrogou-os:

41. (Mc 12,35-37; Lc 20,41-44) În timp ce fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat:

42. “Que pensais vós de Cristo? De quem é filho?”. Responderam: “De Davi!”.

42. „Ce părere aveţi despre Cristos? Al cui fiu este?”. I-au zis: „Al lui Davíd”.

43. “Como então, prosseguiu Jesus, Davi, falando sob inspiração do Espírito, chama-o Senhor, dizendo:

43. El le-a spus: „Atunci de ce Davíd, [inspirat] de Duh, îl numeşte Domn când zice:

44. O Senhor disse a meu Senhor: Senta-te à minha direita, até que eu ponha teus inimigos por escabelo dos teus pés (Sl 109,1)?

44. «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când îi voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!».

45. Se, pois, Davi o chama Senhor, como é ele seu filho?”

45. Aşadar, dacă Davíd îl numeşte Domn, cum poate fi fiul său?”.

46. Ninguém pôde responder-lhe nada. E, depois daquele dia, ninguém mais ousou interrogá-lo.

46. Şi nimeni nu putea să-i răspundă vreun cuvânt şi nici nu mai îndrăznea cineva din ziua aceea să-l [mai] întrebe ceva.