São Lucas, 24

1. No primeiro dia da semana, muito cedo, dirigiram-se ao se­pulcro com os aromas que haviam preparado.

1. (Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; In 20,1-13) În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, [femeile] au venit la mormânt ducând aromele pregătite.

2. Acharam a pedra removida longe da abertura do sepulcro.

2. Au găsit piatra de la mormânt rostogolită,

3. Entraram, mas não encontraram o corpo do Senhor Jesus.

3. iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus.

4. Não sabiam elas o que pensar, quando apareceram em frente delas dois personagens com vestes resplandecentes.

4. Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi oameni în haine strălucitoare.

5. Como estivessem amedrontadas e voltassem o rosto para o chão, disseram-lhes eles: “Por que buscais entre os mortos aquele que está vivo?

5. Cuprinse de spaimă, şi-au plecat faţa spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?

6. Não está aqui, mas ressuscitou. Lembrai-vos de como ele vos disse, quando ainda estava na Galileia:

6. Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era încă în Galiléea:

7. O Filho do Homem deve ser entregue nas mãos dos pecadores e crucificado, mas ressuscitará ao terceiro dia”.

7. «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoşi, să fie răstignit, iar a treia zi să învie»”.

8. Então, elas se lembraram das palavras de Jesus.

8. Atunci şi-au amintit de cuvintele lui.

9. Voltando do sepulcro, contaram tudo isso aos Onze e a todos os demais.

9. Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10. Eram elas Maria Madalena, Joana e Maria, mãe de Tiago; as outras suas amigas relataram aos apóstolos a mesma coisa.

10. Erau: Maria Magdaléna, Ioana şi Maria, [mama] lui Iacób, şi altele împreună cu ele, care le-au spus acestea apostolilor.

11. Mas essas notícias pareciam-lhes como um delírio, e não lhes deram crédito.

11. Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale şi nu le-au crezut.

12. Contudo, Pedro correu ao sepulcro; inclinando-se para olhar, viu só os panos de linho na terra. Depois, retirou-se para a sua casa, admirado do que acontecera. (= Mc 16,12-13)

12. Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile şi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

13. Nesse mesmo dia, dois discípulos caminhavam para uma aldeia chamada Emaús, distante de Jerusalém sessenta estádios.*

13. (Mc 16,12-13) Şi iată că în aceeaşi zi, doi dintre ei se duceau spre un sat al cărui nume era Emáus, care era cam la şaizeci de stádii de Ierusalím.

14. Iam falando um com o outro de tudo o que se tinha passado.

14. Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate.

15. Enquanto iam conversando e discorrendo entre si, o mesmo Jesus aproximou-se deles e caminhava com eles.

15. Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei.

16. Mas os olhos estavam-lhes como que vendados e não o reconheceram.

16. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască.

17. Perguntou-lhes, então: “De que estais falando pelo caminho, e por que estais tristes?”

17. El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?”. Ei s-au oprit trişti.

18. Um deles, chamado Cléofas, respondeu-lhe: “És tu acaso o único forasteiro em Jerusalém que não sabe o que nela aconteceu estes dias?”.

18. Unul dintre ei, numit Cleópa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalím şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?”.

19. Perguntou-lhes ele: “Que foi?”. Disseram: “A respeito de Jesus de Nazaré... Era um profeta poderoso em obras e palavras, diante de Deus e de todo o povo.

19. El le-a zis: „Ce anume?”. Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarinéanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor.

20. Os nossos sumos sacerdotes e os nossos magistrados o entregaram para ser condenado à morte e o crucificaram.

20. Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit.

21. Nós esperávamos que fosse ele quem haveria de restaurar Israel e agora, além de tudo isso, é hoje o terceiro dia que essas coisas sucederam.

21. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israélul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri!

22. É verdade que algumas mulheres dentre nós nos alarmaram. Elas foram ao sepulcro, antes do nascer do sol;

22. Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă

23. e, não tendo achado o seu corpo, voltaram, dizendo que tiveram uma visão de anjos, os quais asseguravam que está vivo.

23. şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu.

24. Alguns dos nossos foram ao sepulcro e acharam-no assim como as mulheres tinham dito, mas a ele mesmo não viram”.

24. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”.

25. Jesus lhes disse: “Ó gente sem inteligência! Como sois tardos de coração para crerdes em tudo o que anunciaram os profetas!

25. Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!

26. Porventura não era necessário que Cristo sofresse essas coisas e assim entrasse na sua glória?”.

26. Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?”.

27. E começando por Moisés, percorrendo todos os profetas, explicava-lhes o que dele se achava dito em todas as Escrituras.

27. Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el.

28. Aproximaram-se da aldeia para onde iam e ele fez como se quisesse passar adiante.

28. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe.

29. Mas eles forçaram-no a parar: “Fica conosco, já é tarde e já declina o dia”. Entrou então com eles.

29. Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!”. Atunci a intrat să rămână cu ei.

30. Aconteceu que, estando sentado conjuntamente à mesa, ele tomou o pão, abençoou-o, partiu-o e serviu-lho.*

30. Şi pe când stătea la masă cu ei, [Isus] luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor.

31. Então, se lhes abriram os olhos e o reconheceram... mas ele desapareceu.

31. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut [dinaintea] lor.

32. Diziam então um para o outro: “Não se nos abrasava o coração, quando ele nos falava pelo caminho e nos explicava as Escrituras?”.

32. Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”.

33. Levantaram-se na mesma hora e voltaram a Jerusalém. Aí acharam reunidos os Onze e os que com eles estavam.

33. Şi ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalím. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei,

34. Todos diziam: “O Senhor ressuscitou verdadeiramente e apareceu a Simão”.

34. care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Símon”.

35. Eles, por sua parte, contaram o que lhes havia acontecido no caminho e como o tinham reconhecido ao partir o pão. (= Jo 20,19-23)

35. Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

36. Enquanto ainda falavam dessas coisas, Jesus apresentou-se no meio deles e disse-lhes: “A paz esteja convosco!”.

36. (In 20,19-23) Pe când vorbeau ei acestea, [Isus] a stat în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”.

37. Perturbados e espantados, pensaram estar vendo um espírito.

37. Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh;

38. Mas ele lhes disse: “Por que estais perturbados, e por que essas dúvidas nos vossos corações?

38. dar el le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră?

39. Vede minhas mãos e meus pés, sou eu mesmo; apalpai e vede: um espírito não tem carne nem ossos, como vedes que tenho”.

39. Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!”.

40. E, dizendo isso, mostrou-lhes as mãos e os pés.

40. Şi spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.

41. Mas, vacilando eles ainda e estando transportados de alegria, perguntou: “Tendes aqui alguma coisa para comer?”.

41. Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, [Isus] le-a spus: „Aveţi aici ceva de mâncare?”.

42. Então, ofereceram-lhe um pedaço de peixe assado.

42. Ei i-au dat o bucată de peşte fript.

43. Ele tomou e comeu à vista deles.

43. Și luând-o, a mâncat-o înaintea lor.

44. Depois lhes disse: “Isto é o que vos dizia quando ainda estava convosco: era necessário que se cumprisse tudo o que de mim está escrito na Lei de Moisés, nos profetas e nos Salmos.”*

44. Apoi [Isus] le-a spus: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi”.

45. Abriu-lhes então o espírito, para que compreendessem as Escrituras, dizendo:

45. Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile46şi le-a spus: „Aşa este scris: Cristos [trebuia] să sufere şi să învie din morţi a treia zi

46. “Assim é que está escrito, e assim era necessário que Cristo padecesse, mas que ressurgisse dos mortos ao terceiro dia.

46.

47. E que em seu nome se pregasse a penitência e a remissão dos pecados a todas as nações, começando por Jerusalém.

47. şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalím,

48. Vós sois as testemunhas de tudo isso.

48. voi veţi fi martorii acestor lucruri.

49. Eu vos mandarei o Prometido de meu Pai; entretanto, permanecei na cidade, até que sejais revestidos da força do alto”.*

49. Şi iată, eu trimit asupra voastră pe acela pe care Tatăl l-a promis, însă voi să staţi în cetate până când veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!”.

50. Depois os levou para Betânia e, levantando as mãos, os abençoou.

50. (Mt 16,19-20; Fap 1,9-11) Apoi i-a scos până spre Betánia şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat,

51. Enquanto os abençoava, separou-se deles e foi arrebatado ao céu.

51. iar în timp ce îi binecuvânta, [Isus] s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer.

52. Depois de o terem adorado, voltaram para Jerusalém com grande júbilo.

52. Iar ei, adorându-l, s-au întors la Ierusalím cu bucurie mare

53. E permaneciam no templo, louvando e bendizendo a Deus.

53. şi stăteau tot timpul în templu binecuvântându-l pe Dumnezeu.