Mosaico decorativo

1. Propôs-lhes Jesus uma parábola para mostrar que é necessário orar sempre sem jamais deixar de fazê-lo.

1. Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna şi de a nu se descuraja.

2. “Havia em certa cidade um juiz que não temia a Deus, nem respeitava pessoa alguma.

2. „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi [căruia] nu-i era ruşine de oameni.

3. Na mesma cidade vivia também uma viúva que vinha com frequência à sua presença para dizer-lhe: Faze-me justiça contra o meu adversário.

3. Şi mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva duşmanului meu!».

4. Ele, porém, por muito tempo não o quis. Por fim, refletiu consigo: Eu não temo a Deus nem respeito os homens;

4. Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi şi-a zis: «Deşi de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mi-e ruşine,

5. todavia, porque esta viúva me importuna, lhe farei justiça, senão ela não cessará de me mo­lestar.”

5. pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuşi dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină şi să mă tot bată la cap»”.

6. Prosseguiu o Senhor: “Ouvis o que diz este juiz injusto?

6. Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce a spus judecătorul nedrept!

7. Por acaso não fará Deus justiça aos seus escolhidos, que estão clamando por ele dia e noite? Porventura tardará em socorrê-los?*

7. Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către el, chiar dacă-i face să aştepte?

8. Digo-vos que em breve lhes fará justiça. Mas, quando vier o Filho do Homem, acaso achará fé sobre a terra?”.

8. Vă spun că le va face dreptate repede. Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credinţă pe pământ?”.

9. Jesus lhes disse ainda esta parábola a respeito de alguns que se vangloriavam como se fossem justos, e desprezavam os outros:

9. A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii.

10. “Subiram dois homens ao templo para orar. Um era fariseu; o outro, publicano.

10. „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş.

11. O fariseu, em pé, orava no seu interior desta forma: Graças te dou, ó Deus, que não sou como os demais homens: ladrões, injustos e adúlteros; nem como o publicano que está ali.

11. Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta.

12. Jejuo duas vezes na semana e pago o dízimo de todos os meus lucros.

12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig».

13. O publicano, porém, mantendo-se à distância, não ousava sequer levantar os olhos ao céu, mas batia no peito, dizendo: Ó Deus, tem piedade de mim, que sou pecador!

13. Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!».

14. Digo-vos: este voltou para casa justificado, e não o outro. Pois todo o que se exaltar será humilhado, e quem se humilhar será exaltado”. (= Mt 19,13ss = Mc 10,13-16)

14. Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

15. Trouxeram-lhe também crian­cinhas, para que ele as tocasse. Vendo isso, os discípulos as repreendiam.

15. (Mt 19,13-15; Mc 10,13-16) Îi aduceau şi copilaşi ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau.

16. Jesus, porém, chamou-as e disse: “Deixai vir a mim as crian­cinhas e não as impeçais, porque o Reino de Deus é daqueles que se parecem com elas.

16. Atunci, Isus i-a chemat şi le-a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu le interziceţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu!

17. Em verdade vos declaro: quem não receber o Reino de Deus como uma crianci­nha, nele não entrará”. (= Mt 19,16-29 = Mc 10,17-31)

17. Adevăr vă spun, cine nu primeşte împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş nu va intra în ea”.

18. Um homem de posição perguntou então a Jesus: “Bom Mestre, que devo fazer para possuir a vida eterna?”.

18. (Mt 19,16-29; Mc 10,17-31) Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”.

19. Jesus respondeu-lhe: “Por que me chamas bom? Ninguém é bom senão só Deus.

19. Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.

20. Conheces os mandamentos: não cometerás adultério; não matarás; não furtarás; não dirás falso testemunho; honrarás pai e mãe”.

20. Cunoşti poruncile: «Să nu comiţi adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!»”.

21. Disse ele: “Tudo isso tenho guardado desde a minha mocidade”.

21. El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinereţe”.

22. A essas palavras, Jesus lhe falou: “Ainda te falta uma coisa: vende tudo o que tens, dá-o aos pobres e terás um tesouro no céu; depois, vem e segue-me”.

22. Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează-mă!”.

23. Ouvindo isso, ele se entristeceu, pois era muito rico.

23. Dar el, auzind acestea, a devenit foarte trist, deoarece era foarte bogat.

24. Vendo-o entristecer-se, disse Jesus: “Como é difícil aos ricos entrar no Reino de Deus!

24. Văzând că a devenit foarte trist, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!

25. É mais fácil passar o camelo pelo fundo de uma agulha do que um rico entrar no Reino de Deus.”*

25. Pentru că este mai uşor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu”.

26. Perguntaram os ouvintes: “Quem então poderá salvar-se?”

26. Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”.

27. Respondeu Jesus: “O que é impossível aos homens é possível a Deus.”

27. El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.

28. Pedro então disse: “Vê, nós abandonamos tudo e te seguimos.”

28. Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate ale noastre şi te-am urmat”.

29. Jesus respondeu: “Em verdade vos declaro: ninguém há que tenha abandonado, por amor do Reino de Deus, sua casa, sua mulher, seus irmãos, seus pais ou seus filhos,

29. Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru împărăţia lui Dumnezeu

30. que não receba muito mais neste mundo e no mundo vindouro a vida eterna”. (= Mt 20,17ss = Mc 10,32ss)

30. şi care să nu primească cu mult mai mult în timpul de faţă, iar, în veacul care vine, viaţa veşnică”.

31. Em seguida, Jesus tomou à parte os Doze e disse-lhes: “Eis que subimos a Jerusalém. Tudo o que foi escrito pelos profetas a respeito do Filho do Homem será cumprido.

31. (Mt 20,17-19; Mc 10,32-34) Apoi, luându-i pe cei doisprezece, le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalím şi se vor împlini toate cele scrise prin profeţi despre Fiul Omului,

32. Ele será entregue aos pagãos. Hão de escarnecer dele, ultrajá-lo, des­prezá-lo;

32. căci va fi dat pe mâna păgânilor şi va fi batjocorit, insultat şi scuipat;

33. baterão nele com varas e o farão morrer; e ao terceiro dia ressurgirá”.

33. şi după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”.

34. Mas eles nada disso compreendiam, e essas palavras eram-lhes um enigma cujo sentido não podiam entender. (= Mt 20,29-34 = Mc 10,46-52)

34. Însă ei nu pricepeau nimic din acestea, căci acest cuvânt era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.

35. Ao aproximar-se Jesus de Jeri­có, estava um cego sentado à beira do caminho, pedindo esmolas.*

35. (Mt 20,29-34; Mc 10,46-52) Pe când se apropia el de Ierihón, un orb stătea lângă drum cerşind

36. Ouvindo o ruído da multidão que passava, perguntou o que havia.

36. şi auzind că trecea mulţimea, s-a interesat ce este.

37. Responderam-lhe: “É Jesus de Nazaré que passa”.

37. I-au adus la cunoştinţă că trece Isus Nazarinéanul.

38. Ele então exclamou: “Jesus, filho de Davi, tem piedade de mim!”.

38. Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.

39. Os que vinham na frente repreendiam-no rudemente para que se calasse. Mas ele gritava ainda mais forte: “Filho de Davi, tem piedade de mim!”.

39. Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.

40. Jesus parou e mandou que lho trouxessem. Chegando ele perto, perguntou-lhe:

40. Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat:

41. “Que queres que te faça?”. Respondeu ele: “Senhor, que eu veja”.

41. „Ce vrei să-ţi fac?”. I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”.

42. Jesus lhe disse: “Vê! Tua fé te salvou”.

42. Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”.

43. E imediatamente ficou vendo e seguia a Jesus, glorificando a Deus. Presenciando isto, todo o povo deu glória a Deus.

43. Îndată, orbul şi-a recăpătat vederea şi l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând [acestea], a dat laudă lui Dumnezeu.


Bíblia Ave Maria - Kaikki oikeudet pidätetään.


Lue Raamattu vuodessa

Liity yhteisöömme ja lue koko Raamattu 365 päivässä. Jäsennelty ja inspiroiva polku uskosi ja Raamatun tuntemuksesi syventämiseen.