II Samuel, 1

1. Depois da morte de Saul, Davi voltou da derrota dos amalecitas e esteve dois dias em Siceleg.

1. După moartea lui Saul, Davíd s-a întors de la victoria asupra lui Amaléc şi a stat două zile la Ţiclág.

2. Ao terceiro dia, apareceu um homem que vinha do acampamento de Saul. Trazia as vestes rasgadas e a cabeça coberta de pó. Chegando perto de Davi, jogou-se por terra, prostrando-se.

2. A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâşiate şi ţărână pe cap. Când a ajuns la Davíd, s-a aruncat la pământ şi s-a închinat.

3. Davi disse-lhe: “De onde vens?”. “Salvei-me do acampamento de Israel – respondeu ele –.

3. Davíd i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israél”.

4. “Que aconteceu?” – perguntou Davi –. “Conta-me!” Ele respondeu: “As tropas fugiram do campo de batalha e muitos homens do exército tombaram. Saul e seu filho Jônatas também morreram!”.

4. Davíd i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat!”. El i-a răspuns: „Poporul a fugit de la luptă şi au fost mulţi cei care au căzut din popor şi au murit; chiar şi Saul şi Ionatán, fiul său, au murit”.

5. “Como sabes – perguntou Davi ao mensageiro – que Saul e seu filho Jôna­tas morreram?”

5. Davíd i-a zis tânărului care-i aducea vestea: „De unde ştii că Saul şi Ionatán, fiul său, au murit?”.

6. O mensageiro respondeu: “Achava-me no monte de Gelboé, quando vi Saul atirar-se sobre a própria lança, enquanto era perseguido pelos carros e cavaleiros.

6. Tânărul care-i povestea a răspuns: „Din întâmplare am venit pe muntele Ghilbóa; Saul era rezemat de suliţa lui, iar carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.

7. Ora, voltando-se, viu-me e chamou-me. Eu disse: ‘Eis-me aqui’.

7. S-a întors, m-a văzut şi m-a chemat, iar eu am zis: «Iată-mă!».

8. ‘Quem és tu?’ – disse ele –. ‘Eu sou um ama­lecita’ – respondi –.

8. El mi-a zis: «Cine eşti?», iar eu i-am răspuns: «Sunt un om din Amaléc».

9. ‘Aproxima-te – continuou ele – e mata-me, porque estou tomado de vertigem, se bem que ainda esteja cheio de vida’.*

9. Şi mi-a zis: «Apropie-te de mine şi omoară-mă; căci m-a apucat spaima, chiar dacă viaţa este încă în mine!».

10. Aproximei-me dele e o matei, pois via que ele não poderia sobreviver depois da derrota. Tomei o diadema que tinha na cabeça e o bracelete do braço e os trouxe ao meu senhor; ei-los”.

10. M-am apropiat de el şi l-am omorât, căci ştiam că nu ar mai fi trăit după căderea lui. Am luat diadema de pe capul lui şi brăţara de la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu”.

11. Então tomou Davi as suas vestes e rasgou-as, imitando-o nesse gesto todos os que estavam com ele.

11. Davíd şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat; la fel şi toţi oamenii care erau cu el.

12. Estiveram em pranto, choraram e jejuaram até a tarde por causa de Saul, de seu filho Jônatas, do exército do Senhor e da casa de Israel, que haviam caído sob a espada.

12. Au jelit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru Ionatán, fiul său, pentru poporul Domnului şi pentru toată casa lui Israél, căci muriseră de sabie.

13. Davi perguntou ao mensageiro: “De onde és?”. “Eu sou filho de um estrangeiro – respondeu ele –, de um amalecita”.

13. Davíd i-a zis tânărului care-i povestea: „De unde eşti?”. El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin din Amaléc”.

14. Davi disse-lhe: “Como não receaste levantar a mão contra o ungido do Senhor para matá-lo?”.

14. Davíd i-a zis: „Cum, nu ţi-a fost frică să-ţi întinzi mâna să-l ucizi pe unsul Domnului?”.

15. E, chamando um dos seus homens, Davi disse-lhe: “Vem, mata-o!”. O homem o feriu e ele morreu.

15. Davíd l-a chemat pe unul dintre slujitorii lui şi i-a zis: „Apropie-te şi ucide-l!”. El l-a lovit şi l-a ucis.

16. Davi disse-lhe então: “Tu és culpado. Tua própria boca deu testemunho contra ti, quando disseste: ‘Matei o ungido do Senhor’.”*

16. Davíd i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta: «L-am ucis pe unsul Domnului»”.

17. Compôs então Davi o seguinte cântico fúnebre sobre Saul e seu filho Jônatas,

17. Davíd a cântat acest cântec de jale pentru Saul şi pentru Ionatán, fiul său;

18. ordenando que fosse ensinado aos filhos de Judá. É o canto do Arco, que está escrito no Livro do Justo:*

18. a spus să fie învăţată fiilor lui Iúda [Cântarea] Arcului; iată, este scrisă în Cartea Celui Drept.

19. “Tua flor, Israel, pereceu nas alturas! Como tombaram os heróis?

19. „Gloria ta, Israél, a fost străpunsă pe înălţimile tale. Cum au căzut cei viteji!

20. Não anuncieis em Gat nem o publiqueis nas ruas de Ascalon, para que não exultem as filhas dos filisteus, para que não se regozijem as filhas dos incircuncisos.

20. Nu spuneţi lucrul acesta în Gat, nu-l vestiţi pe străzile din Aşchelón, ca să nu se bucure fiicele filisténilor, ca să nu se laude fiicele celor netăiaţi împrejur!

21. Montanhas de Gelboé, não haja sobre vós nem orvalho nem chuva! Campos assassinos, onde foi maculado o escudo dos heróis! O escudo de Saul estava ungido não com óleo,*

21. Munţi din Ghilbóa! Nici rouă, nici ploaie [să nu cadă] peste voi! Să nu fie peste voi nici ogoare [care să vă dea rod] pentru darul ridicat! Căci acolo au fost profanate scuturile vitejilor; scutul lui Saul, niciodată uns cu untdelemn,

22. mas com o sangue de feridos, com a gordura de guerreiros, o arco de Jônatas jamais recuou, a espada de Saul jamais brandiu em vão!

22. ci de sângele celor străpunşi, de grăsimea celor viteji! Arcul lui Ionatán n-a dat înapoi niciodată, iar sabia lui Saul nu flutura în vânt.

23. Saul e Jônatas, amáveis e encantadores, nunca se separaram, nem na vida nem na morte, mais velozes do que as águias, mais fortes do que os leões!

23. Saul şi Ionatán, amabili şi gentili, nici în viaţă, nici în moarte nu s-au despărţit; erau mai uşori decât vulturul, mai puternici decât leul.

24. Filhas de Israel, chorai por Saul, que vos vestia de púrpura suntuosa e ornava de ouro vossos vestidos.

24. Fiicele lui Israél, plângeţi-l pe Saul, care vă îmbrăca în stacojiu şi lucruri preţioase, care punea podoabe de aur pe veşmintele voastre!

25. Como caíram os heróis? Em pleno combate Jônatas tombou sobre as tuas colinas.

25. Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatán, străpuns pe înălţimile tale!

26. Jônatas, meu irmão, por tua causa meu coração me comprime! Tu me eras tão querido! Tua amizade me era mais preciosa que o amor das mulheres.

26. Mă doare după tine, fratele meu, Ionatán. Îmi erai foarte drag. Minunată era iubirea ta faţă de mine, mai mult decât iubirea unei femei!

27. Como caíram os heróis? Como pereceram os artilheiros de guerra?”.

27. Cum au căzut vitejii! Cum au pierit armele de luptă!”.