Judite, 7

1. No dia seguinte, Holofernes ordenou às suas tropas que tomassem de assalto Betúlia.

1. A doua zi, Holoférn a poruncit întregii sale armate şi întregului său popor care venise să se alieze cu el să plece spre Betúlia şi să ocupe trecătorile muntelui şi să facă război împotriva fiilor lui Israél.

2. Havia cento e setenta mil soldados de infantaria e doze mil cavaleiros, além dos homens de armas que tinha aprisionado e dos jovens que tinha levado das províncias e das cidades.

2. Au plecat în acea zi toţi oamenii săi puternici; armata lui de oameni războinici era de o sută şaptezeci de mii de pedestraşi, cavaleria era de douăsprezece mii, pe lângă cei de la bagaje şi oamenii care mergeau pe jos cu ei şi care erau o foarte mare mulţime.

3. Prepararam-se todos para combater contra os israelitas e partiram pela encosta da montanha até o cume que olha para Dotain, desde o lugar chamado Belbaima até Quiamon, que está fronteiro a Esdrelão.

3. Şi-au fixat tabăra în valea de lângă Betúlia, aproape de izvor; se întindea în lăţime de la Dotáim până la Belbáim şi în lungime de la Betúlia până la Cheamón, care se află în faţa Esdrelónului.

4. Quando os israelitas viram aquela multidão, prostraram-se por terra e co­briram de cinzas as suas cabeças, orando em comum ao Deus de Israel para que fizesse misericórdia ao seu povo.

4. Fiii lui Israél, când au văzut mulţimea lor, s-au tulburat foarte mult şi au zis unii către alţii: „Aceştia vor rade toată suprafaţa pământului, iar munţii cei mai înalţi, văile şi dealurile nu vor putea rezista greutăţii lor!”.

5. Tomando então as suas armas de guerra, postaram-se nos lugares em que caminhos estreitos conduziam às passagens entre os montes e ali montaram guarda noite e dia.

5. Şi-a luat fiecare armele sale de luptă, au aprins focuri pe turnurile lor şi au rămas de pază toată noaptea aceea.

6. Entretanto, ao fazer uma ronda pelos arredores, Holofernes descobriu ao sul da cidade a fonte que a abastecia por meio de um aqueduto e mandou cortá-lo.

6. A doua zi, Holoférn a scos toată cavaleria lui în faţa fiilor lui Israél care erau în Betúlia.

7. Havia, entretanto, não longe dos muros, algumas fontes aonde iam furtivamente os sitiados buscar água, mais para aliviar um pouco a sede que para beber.

7. A inspectat trecătorile spre cetatea lor, a găsit izvoarele de apă, le-a ocupat şi a pus la ele strajă de oameni războinici, iar el a plecat la poporul său.

8. Então, os amonitas e os moabitas foram dizer a Holofernes: “Os israelitas não confiam nem nas lanças nem nas flechas, mas são defendidos pelas montanhas e sua verdadeira força são as colinas escarpadas.

8. S-au apropiat de el toţi principii fiilor lui Esáu, toţi conducătorii poporului lui Moáb şi toate căpeteniile de pe ţărmul mării şi au spus:

9. Para que possas vencê-los sem combate, põe guardas às fontes, para não buscarem água ali e os matareis sem golpes de espada. Ou, pelo menos, esgotados pela sede, entregarão a cidade, a qual, por estar situada nas montanhas, julgavam inexpugnável”.

9. „Să asculte stăpânul nostru cuvântul, pentru ca să nu se întâmple o ruptură în armata ta!

10. Essa sugestão agradou a Holofernes e aos seus oficiais e ele mandou que cada fonte fosse vigiada por um contingente de cem homens.

10. Căci acest popor al fiilor lui Israél nu se încrede în suliţele sale, ci în înălţimile munţilor unde locuiesc; nu este uşor să ajungi pe vârfurile munţilor lor.

11. Passados vinte dias de guarda, secaram-se as fontes e os poços de Betúlia e os habitantes que recebiam cotidianamente a sua medida de água não a tiveram mais nem sequer para um dia.

11. Acum, stăpâne, nu te lupta cu ei aşa cum se face un război în linii de luptă şi nu va pieri niciun om din armata ta!

12. Então, reuniram-se todos os homens, mulheres, jovens e crianças ao redor de Ozias e disseram-lhe a uma voz:

12. Aşteaptă în tabăra ta şi protejează-l pe fiecare om din armata ta, iar slujitorii tăi să pună stăpânire pe izvorul de apă care izvorăşte de la poalele muntelui.

13. “Deus seja juiz entre nós e ti, pois, recusando negociar a paz com os assírios, atraíste a desgraça sobre nós; e por isso entregou-nos Deus nas suas mãos.

13. Pentru că de acolo iau apă toţi cei care locuiesc în Betúlia; vor suferi de sete şi vor preda cetatea lor, iar noi şi poporul nostru vom urca până aproape de vârfurile munţilor şi vom pune strajă ca să nu iasă niciun om din cetate.

14. Também por isso não há quem nos socorra, estando nós aos seus olhos esgotados pela sede.

14. Se vor topi de foame ei, femeile şi copiii lor şi, înainte să ajungă sabia asupra lor, vor zace în pieţele dinaintea caselor lor.

15. Agora, pois, reúne todos os que estão na cidade e entreguemo-nos espontaneamente aos homens de Holofer­nes.

15. Îi vei răsplăti cu pedeapsă, pentru că s-au revoltat şi nu au venit înaintea feţei tale cu pace”.

16. É melhor que bendigamos a Deus no cativeiro, vivos, do que morrer vergonhosamente diante de todos os homens, vendo morrer sob os nossos olhos nossas mulheres e nossos filhos.

16. Cuvintele lor au fost plăcute înaintea lui Holoférn şi a tuturor slujitorilor lui şi a hotărât să facă după cum au spus.

17. O céu e a terra nos são testemunhas, assim como o Deus de nossos pais que toma vingança de nossos pecados: entrega sem demora a cidade ao exército de Holofer­nes, para que o fio de espada abrevie o nosso fim, retardado pelo ardor da sede!”.

17. A plecat tabăra fiilor lui Amón şi împreună cu ei cinci mii de fii ai asiriénilor şi-au fixat tabăra în vale şi au ocupat apele şi izvoarele de apă ale fiilor lui Israél.

18. Tendo eles assim falado, levantou-se um grande pranto e gritos lanci­nantes na assembleia e a sua voz elevou-se para Deus durante várias horas:

18. Fiii lui Esáu au urcat şi şi-au fixat tabăra pe munte în faţă cu Dotáim. I-au trimis pe unii dintre ei către sud şi către est, în faţă cu Egrebél, care este lângă Hus și care se află pe torentul Mohmúr. Restul armatei asiriénilor şi-a fixat tabăra în câmpie şi au acoperit toată faţa pământului, iar corturile şi poverile lor s-au adunat într-o grămadă imensă; era o mulţime foarte mare.

19. “Pecamos – diziam eles –, nós e nossos pais cometemos a injustiça e a iniquidade.

19. Fiii lui Israél au strigat către Domnul Dumnezeul lor, căci li se descurajase sufletul pentru că toţi duşmanii lor îi înconjuraseră şi nu puteau să scape din mijlocul lor.

20. Vós, que sois bom, tende piedade de nós, ou então que vossos castigos tomem vingança de nossas iniquidades; mas não entregueis os que vos invocam a um povo que não vos conhece,

20. A rămas în jurul lor toată tabăra asiriénilor, pedestraşii, carele şi călăreţii lor, timp de treizeci şi patru de zile şi tuturor celor care locuiau în Betúlia li s-au golit toate vasele de apă.

21. para que se não diga entre os pagãos: Onde está o seu Deus?”.

21. Rezervoarele de apă au secat şi nu mai aveau apă să bea pe săturate nici măcar pentru o zi, căci li se dădea să bea cu măsură.

22. Fatigados enfim de gritar e de chorar, eles se calaram.

22. Copiii lor şi-au pierdut vlaga, iar femeile, copiii şi tinerii leşinau de sete şi cădeau în pieţele cetăţii şi la ieşirile porţilor şi nu mai era nicio putere în ei.

23. Ozias levantou-se então banhado em lágrimas: “Coragem, meus irmãos!” – disse ele. – “Esperemos ainda cinco dias a misericórdia do Senhor.

23. Atunci s-a adunat tot poporul la Ozía şi la principii cetăţii – tinerii, femeile şi copiii – şi au strigat cu glas puternic şi au zis înaintea tuturor bătrânilor:

24. Talvez se aplaque a sua cólera e dê glória ao seu nome.

24. „Să judece Domnul între noi şi voi pentru că ne-aţi făcut o mare nedreptate nevorbind de pace cu fiii asiriénilor!

25. Entretanto, se depois de cinco dias não nos chegar socorro algum, faremos o que propusestes.”

25. Acum nu avem ajutor, ci Dumnezeu ne-a vândut în mâinile lor ca să zacem înaintea lor de sete şi de mizerie mare.

26.

26. Chemaţi-i şi predaţi toată cetatea ca pradă poporului lui Holoférn şi întregii lui armate!

27.

27. E mai bine pentru noi să devenim pentru ei pradă, căci sufletul nostru va trăi şi nu vom vedea cu ochii noştri moartea copiilor noştri şi pe femeile şi pe fiii noştri dându-şi sufletul.

28.

28. Luăm ca martori cerul şi pământul şi pe Dumnezeul nostru şi Domnul părinţilor noştri, care ne judecă după păcatele noastre şi după faptele păcătoase ale părinţilor noştri, ca să nu facă după cuvintele acestea în ziua de astăzi”.

29.

29. A fost un mare plânset în mijlocul adunării tuturor împreună şi au strigat către Domnul Dumnezeu cu glas puternic.

30.

30. Ozía le-a spus: „Aveţi curaj, fraţilor! Să mai răbdăm încă cinci zile, în care Domnul Dumnezeul nostru să-şi îndrepte mila asupra noastră, căci nu ne va abandona până la urmă!”.

31.

31. Însă, dacă vor trece acestea şi nu ne va veni ajutor, voi face după cuvintele voastre.

32.

32. Au împrăştiat poporul în taberele lor; ei au plecat la zidurile şi la turnurile cetăţii, iar pe femei şi pe copii i-au trimis acasă la ei. Era mare umilire în cetate.