II Reis, 5

1. Naamã, general do exército do rei da Síria, gozava de grande prestígio diante de seu amo e era muito considerado, porque, por meio dele, o Senhor salvou a Síria. Era um homem valente, mas leproso.

1. Naamán, căpetenia armatei regelui din Arám, era un om de vază. El era respectat pentru că prin el Domnul dăduse eliberare lui Arám. Dar omul [acesta] puternic şi viteaz era lepros.

2. Ora, tendo os sírios feito uma incursão no território de Israel, levaram consigo uma jovem, a qual ficou a serviço da mulher de Naamã.

2. Arám au ieşit în grupuri şi au răpit din ţara lui Israél o tânără care a devenit slujitoarea soţiei lui Naamán.

3. Ela disse à sua senhora: “Ah, se meu amo fosse ter com o profeta que reside em Samaria, ele o curaria da lepra!”.

3. Ea i-a zis stăpânei sale: „De-ar vrea stăpânul meu [să meargă] la profetul care este în Samaría! L-ar curăţa de lepra lui!”.

4. Ouvindo isso, Naamã foi e contou ao seu soberano o que dissera a jovem israelita.

4. [Naamán] a mers şi i-a povestit stăpânului său: „Aşa şi aşa a spus tânara care este din ţara lui Israél”.

5. O rei da Síria respondeu-lhe: “Vai, que eu enviarei uma carta ao rei de Israel”. Naamã partiu com dez talentos de prata, seis mil siclos de ouro e dez vestes de festa.

5. Regele din Arám i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o scrisoare la regele din Israél!”. [Naamán] a mers şi a luat cu sine zece talánţi de argint, şase mii [de sícli] de aur şi zece schimburi de haine.

6. Levou ao rei de Israel uma carta concebida nestes termos: “Ao receberes esta carta, saberás que te mando Naamã, meu servo, para que o cures da lepra”.

6. A dus la regele lui Israél scrisoarea care zicea: „Acum, când a ajuns la tine scrisoarea aceasta, iată, îl trimit la tine pe Naamán, slujitorul meu, ca să-l vindeci de lepră!”.

7. Tendo lido a missiva, o rei de Israel rasgou as vestes e exclamou: “Sou eu, porventura, um deus, que possa dar a morte ou a vida, para que esse me mande dizer que cure um homem da lepra? Vede bem que ele anda buscando pretextos contra mim”.

7. Când a văzut scrisoarea, regele lui Israél şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac [pe cineva] să moară sau să trăiască? Acesta a trimis la mine ca să curăţ un om de lepra lui. Recunoaşteţi şi vedeţi că el caută motiv împotriva mea!”.

8. Quando Eliseu, o homem de Deus, soube que o rei tinha rasgado as vestes, mandou-lhe dizer: “Por que rasgaste as tuas vestes? Que ele venha a mim e saberá que há um profeta em Israel”.

8. Când a auzit Elizéu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israél şi-a sfâşiat hainele, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ţi-ai sfâşiat hainele? Să vină la mine şi se va şti că este un profet în Israél!”.

9. Naamã veio com seu carro e seus cavalos e parou à porta de Eliseu.

9. Naamán a venit cu caii şi cu carul lui şi s-a oprit la uşa casei lui Elizéu.

10. Este mandou-lhe dizer por um mensageiro: “Vai, lava-te sete vezes no Jordão e tua carne ficará limpa”.

10. Elizéu a trimis un mesager să-i spună: „Mergi şi te spală de şapte ori în Iordán şi trupul se va vindeca şi vei fi curat!”.

11. Naamã se foi, despeitado, dizendo: “Eu pensava que ele viria em pessoa e, diante de mim, invocaria o Senhor, seu Deus, poria a mão no lugar afetado e me curaria da lepra.

11. Naamán s-a mâniat şi a plecat, zicând: „Iată, mi-am zis că va ieşi, se va apropia şi va chema numele Domnului Dumnezeului său, îşi va întinde mâna, va atinge locul [bolnav] şi va curăţa lepra.

12. Porventura, os rios de Damasco, o Abana e o Farfar, não são melhores do que todas as águas de Israel? Não me poderia eu lavar neles e ficar limpo?”. E, voltando-se, retirou-se encolerizado.

12. Oare nu sunt mai bune Abaná şi Parpár, râurile Damáscului, decât toate apele lui Israél? Nu aş fi putut să mă spăl în ele şi să mă curăţ?”. S-a întors şi a plecat înfuriat.

13. Mas seus servos, aproximando-se dele, disseram-lhe: “Meu pai, mesmo que o profeta te tivesse ordenado algo difícil, não o deverias fazer? Quanto mais agora que ele te disse: ‘Lava-te e serás curado’.”

13. Slujitorii lui s-au apropiat ca să-i vorbească şi i-au zis: „Părinte, dacă profetul ţi-ar fi spus un lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult dacă ţi-a zis: «Spală-te şi te vei curăţi!»”.

14. Naamã desceu ao Jordão e banhou-se ali sete vezes, como lhe ordenara o homem de Deus e sua carne tornou-se tenra como a de uma criança.

14. Atunci a coborât şi s-a cufundat în Iordán de şapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Şi trupul a devenit ca trupul unui copilaş şi s-a curăţat.

15. Voltando então para o homem de Deus, com toda a sua comitiva, entrou, apresentou-se diante dele e disse: “Reconheço que não há outro Deus em toda a terra, senão o de Israel. Aceita este presente do teu servo”.

15. [Naamán] s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui şi a zis: „Iată, ştiu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israél. Acum, primeşte, te rog, un dar de la slujitorul tău!”.

16. “Pela vida do Senhor a quem sirvo – replicou Eliseu –, não aceitarei nada.” E, apesar da instância de Naamã, ele recusou.

16. [Elizéu] a răspuns: „Viu este Domnul în faţa căruia stau: nu voi primi!”. [Naamán] a insistat, dar el a refuzat.

17. Então Naamã disse: “Se não o aceitas, permite ao menos que se dê ao teu servo da terra deste país, tanto quanto possam carregar duas mulas, porque doravante este teu servo não oferecerá mais holocausto nem sacrifício a outros deuses, mas só ao Senhor.

17. Atunci Naamán a zis: „Fiindcă nu vrei, lasă, te rog, să i se dea slujitorului tău pământ cât poate duce o pereche de catâri! Căci slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei decât numai Domnului.

18. Entretanto, que o Senhor perdoe ao teu servo o seguinte: Quando o meu soberano entrar no templo de Remon para adorar, apoiando-se no meu braço seja-me permitido também me prostrar no templo de Remon. E que o Senhor perdoe esse gesto ao teu servo”.

18. Lucrul acesta să-i ierte Domnul slujitorului său: când va merge stăpânul meu la Bet-Rimón să se închine acolo, dacă se va sprijini de mâna mea, şi eu mă voi închina la Bet-Rimón. Deci, când mă voi închina la Bet-Rimón, să-i ierte Domnul slujitorului tău lucrul acesta!”.

19. Eliseu respondeu: “Faze-o tranquilamente”. E Naamã o deixou.*

19. [Elizéu] i-a zis: „Mergi în pace!”. Iar el a plecat de la el [şi a făcut] o oarecare distanţă.

20. Naamã estava já a certa distância, quando Giezi, servo de Eliseu, disse consigo: “Eis que meu amo poupou a esse sírio, Naamã, recusando aceitar de sua mão o que ele tinha trazido. Pela vida de Deus! Vou correr atrás dele e obterei dele alguma coisa”.

20. Gheházi, slujitorul lui Elizéu, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpânul meu l-a cruţat pe Naamán, arameul acesta, şi nu a luat de la el ce adusese! Viu este Domnul: voi alerga după el şi voi lua ceva de la el!”.

21. E Giezi foi ao alcance de Naamã, o qual, vendo-o correr, desceu do carro e veio-lhe ao encontro. E disse-lhe: “Tudo vai bem?”.

21. Gheházi a alergat după Naamán. Naamán l-a văzut alergând după el, a coborât din car înaintea lui şi i-a zis: „Totul bine?”.

22. “Sim – respondeu Giezi –, meu senhor manda-me dizer-te: ‘Acabam de chegar à minha casa, da montanha de Efraim, dois jovens, filhos de profetas. Rogo-te que me dês para eles um talento de prata e dois hábitos de festa’.”

22. El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis să-ţi spun: «Iată, chiar acum au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraím, dintre fiii profeţilor; dă, te rog, pentru ei un talánt de argint şi două schimburi de haine!»”.

23. Naamã respondeu: “É melhor que leves dois talentos”. Naamã insistiu e, atando dois talentos e dois hábitos de festa em dois sacos, entregou-os a dois de seus escravos para que os levassem a Giezi.

23. Naamán a zis: „Fii binevoitor şi ia doi talánţi!”. A insistat, a pus doi talánţi de argint în doi saci şi două schimburi de haine, le-a dat la doi dintre slujitorii săi care le-au dus înaintea lui.

24. Quando atingiram a colina, Giezi tomou os objetos de suas mãos e guardou-os na sua casa. Depois disso, despediu os dois homens e estes se retiraram.

24. Au ajuns pe deal, iar [Gheházi] a luat [lucrurile] din mâna lor şi le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat.

25. E, tendo entrado, apresentou-se ao seu amo. Eliseu disse-lhe: “De onde vens, Giezi?”. “Teu servo não foi a parte alguma” – respondeu ele.

25. El a mers şi a stat înaintea stăpânului său. Elizéu i-a zis: „De unde vii, Gheházi?”. El i-a răspuns: „Slujitorul tău nu a mers nicăieri!”.

26. Mas Eliseu replicou: “Não estava, porventura, presente o meu espírito, quando um homem saltou de seu carro ao teu encontro? É este o momento de aceitar dinheiro, adquirir vestes, oliveiras e vinhas, ovelhas e bois, servos e servas?

26. Dar [Elizéu] i-a zis: „Oare nu a mers duhul meu [cu tine] când s-a întors un om de pe carul său [să vină] înaintea ta? Când ai obţinut argintul ca să iei haine, măslini, vii, turme, cirezi, slujitori şi slujitoare?

27. A lepra de Naamã se pegará a ti e a toda a tua descendência para sempre”. E Giezi saiu da presença de Eliseu coberto de uma lepra branca como a neve.

27. Lepra lui Naamán se va lipi de tine şi de descendenţa ta pentru totdeauna”. Şi [Gheházi] a ieşit dinaintea lui [Elizéu] alb ca zăpada de lepră.