1 Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepţi, cei înţelepţi şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaşte nici iubirea, nici ura, chiar dacă toate sunt înaintea lui.
2 Toate sunt [la fel] pentru toţi: este o singură soartă pentru cel drept şi pentru cel vinovat, pentru cel bun, pentru cel pur şi pentru cel impur, pentru cel care aduce jertfă şi pentru cel care nu aduce jertfă; cum este cel bun, aşa este cel păcătos, cum este cel care jură, aşa este şi cel care se teme să jure.
3 Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toţi. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate şi prostia este în inimile lor în timpul vieţii lor şi după ea [se duc] la moarte.
4 Pentru cel care este tovarăş cu cei vii, mai este o speranţă, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.
5 Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.
6 Şi iubirea lor, şi ura lor, şi gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci în tot ceea ce se face sub soare.
7 Mergi, mănâncă-ţi pâinea cu bucurie şi bea-ţi vinul cu inimă bună, căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu lucrarea ta!
8 În orice timp, să fie hainele tale albe şi să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău!
9 Vezi-ţi de viaţă împreună cu soţia ta, pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale deşarte care ţi s-au dat sub soare! În toate zilele deşertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii şi în truda ta cu care te trudeşti sub soare.
10 Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, raţiune a lucrurilor, cunoaştere şi înţelepciune în locuinţa morţilor, înspre care tu mergi.
11 M-am întors şi am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei iuţi, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înţelepţi, bogăţia nu este pentru cei pricepuţi şi harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp şi o şansă care li se întâmplă tuturor.
12 Căci omul nu-şi cunoaşte timpul ca peştii care sunt prinşi în plasa cea rea şi ca păsările care sunt prinse în laţ. Ca ei sunt surprinşi fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neaşteptate.
13 Am mai văzut o înţelepciune sub soare şi era mare pentru mine.
14 Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o şi a construit împotriva ei întărituri mari.
15 Dar se afla în ea un om sărac şi înţelept care a scăpat cetatea aceea prin înţelepciunea lui. Dar nimeni nu şi-a amintit de omul acela sărac.
16 Atunci am zis: „Mai bună este înţelepciunea decât vitejia”, deşi înţelepciunea săracului este dispreţuită şi cuvintele lui nu sunt ascultate.
17 Cuvintele înţelepţilor sunt ascultate în linişte, mai bine decât strigătele celor care domnesc printre nesimţiţi.
18 Înţelepciunea este mai bună decât instrumentele de luptă, dar un singur păcătos face să se piardă mult bine.
Versículos relacionados com Cartea lui Qohelét (=Ecleziastul), 9:
Ecclesiastes 9 este un capitol care vorbește despre inevitabilitatea morții și despre tranziția vieții. Autorul reflectă asupra imprevizibilității evenimentelor și a faptului că moartea vine la toată lumea, indiferent de realizările sau eșecurile lor. Versurile selectate mai jos ajută la lărgirea acestor teme:
Psalmul 89:48: „Care om trăiește și nu vede moartea sau cine poate scăpa de puterea mormântului?” Acest verset evidențiază inevitabilitatea morții și tranziția vieții umane.
Psalmul 90:12: „Învață -ne să ne spunem zilele noastre în așa fel încât să ajungem la inimi înțelepte”. Acest verset evidențiază importanța evaluării timpului pe care îl avem, deoarece viața este scurtă și trecătoare.
Evrei 9:27: „Și la fel cum oamenii li se ordonă să moară o dată, după aceea, judecată”. Acest verset subliniază că moartea este un eveniment inevitabil și va fi urmat de o judecată divină.
Luca 12:19-20: „Și voi spune sufletului meu: ai o mulțime de mărfuri de mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și se rupe. Dar Dumnezeu i-a spus, nebun, în această seară te vor întreba sufletul tău; Și ce ai pregătit, pentru cine va fi? " Acest verset avertizează împotriva aroganței și plângerii, amintind că moartea poate ajunge în orice moment și că trebuie să fim pregătiți.
2 Corinteni 5:1: „Căci știm că, dacă casa noastră pământească a acestui cort poate fi defilată, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mâinile veșnice din cer”. Acest verset vorbește despre speranța creștină a unei vieți de apoi, care oferă confort și perspectivă în fața inevitabilității morții.
Chapters: