1 Mari şi inexplicabile sunt judecăţile tale, de aceea, sufletele needucate s-au înşelat.
2 Dar cei nelegiuiţi, gândindu-se să oprime poporul sfânt, ei, care erau legaţi în întuneric şi prizonieri ai nopţii îndelungate, încuiaţi sub acoperişuri, zăceau fugari de providenţa veşnică.
3 Considerându-se ascunşi cu păcatele tăinuite dedesubtul vălului uitării, au fost împrăştiaţi temându-se teribil şi au fost tulburaţi de năluci.
4 Nici locul care-i ascundea nu-i păzea fără teamă, ci răsunau ecouri care-i tulburau şi se arătau fantasme mute cu chipuri întunecate.
5 Şi nicio putere a focului să strălucească, nici flama strălucitoare a aştrilor nu reuşea să lumineze acea noapte îngrozitoare.
6 Se arăta numai printre ei un foc spontan, plin de teamă; iar ei, îngroziţi de acea viziune pe care o vedeau, considerau mai rele ceea ce priveau.
7 Artificiile tehnicii magiei zăceau [neputincioase], iar dovada pretenţiei la pricepere era de dispreţ.
8 Cei care promiteau să îndepărteze teama şi tulburarea sufletului bolnav, aceştia erau bolnavi de o teamă ridicolă.
9 Chiar dacă nimic tulburător nu-i înfricoşa, îngroziţi de trecerea fiarelor şi de şuieratul reptilelor, piereau tremurând şi nu mai voiau să privească aerul de care nu se poate scăpa nicăieri.
10 Nelegiuirea laşă este condamnată de propria mărturie, dar apăsată de conştiinţă, le ia mereu pe cele mai grele.
11 Căci teama nu este altceva decât abandonarea ajutoarelor gândirii.
12 Cu cât este mai mică aşteptarea în interior, cu atât mai mare este considerată necunoaşterea cauzei care aduce chin.
13 Dar ei, în noaptea cu adevărat neputincioasă, ieşită din ascunzişurile de nepătruns ale locuinţei morţilor, erau adormiţi de acelaşi somn,
14 când erau mânaţi de minunile fantasmelor, când erau paralizaţi de abaterea sufletului, căci erau copleşiţi de o teamă neprevăzută şi neaşteptată.
15 Tot aşa, oricine, căzând totodată acolo unde era, fiind închis, era păzit într-o temniţă fără încuietoare.
16 Sau dacă cineva era un agricultor sau păstor sau vreun muncitor care trudeşte în pustiu, luaţi prin surprindere, toţi rămâneau legaţi cu acelaşi lanţ al întunericului.
17 Sau dacă era şuieratul vântului sau ecoul plăcut al păsărilor printre ramurile abundente, sau ritmul apei care curgea cu putere, sau zgomotul pătrunzător al pietrelor care se prăvăleau,
18 sau trecerea neobservată a animalelor săltăreţe, sau sunetul fiarelor care răgeau şi mai pătrunzător, sau ecoul care se răsfrângea din adâncul munţilor, îi paralizau înspăimântându-i.
19 Căci universul întreg era luminat de o lumină strălucitoare şi se ocupa cu lucrări fără îngrijorare.
20 Dar numai asupra lor se întindea o noapte grea, imagine a întunericului care avea să-i învăluie, iar ei erau pentru ei înşişi şi mai greoi decât întunericul.
Versículos relacionados com Cartea Înţelepciunii, 17:
Capitolul 17 din cartea înțelepciunii abordează tema fricii și a terorii de noapte care pot bântui oamenii în timpul somnului. Autorul prezintă modul în care aceste temeri sunt rezultatul imaginației umane și a modului în care este posibil să le depășim cu ajutorul rațiunii și încrederii în Dumnezeu. Urmează cinci versete legate de aceste teme:
Psalmul 34:5: „L -am căutat pe Domnul, iar el m -a întâmpinat; El m -a eliberat de toate temerile mele”. Acest verset vorbește despre importanța căutării lui Dumnezeu pentru a găsi confortul și eliberarea fricii.
Isaia 41:10: "Nu vă fie frică, pentru că sunt cu voi; nu vă fie frică, pentru că eu sunt Dumnezeul vostru. Te voi întări și te voi ajuta; te voi ține cu mâna mea dreaptă victorioasă." Acest verset arată cum prezența lui Dumnezeu poate fi o sursă de forță și curaj pentru a depăși frica.
Matei 6:34: "Prin urmare, nu vă faceți griji pentru mâine, căci mâine vă va aduce propriile preocupări. Propriul dvs. rău este suficient în fiecare zi." Acest verset vorbește despre importanța de a trăi prezentul fără a depăși viitorul, ceea ce poate duce la frică și anxietate.
2 Timotei 1:7: „Căci Dumnezeu nu ne -a dat un spirit de lașitate, ci de putere, dragoste și echilibru”. Acest verset evidențiază modul în care încrederea în Dumnezeu ne poate ajuta să depășim frica și să găsim echilibru emoțional.
1 Ioan 4:18: "În dragoste nu există frică; dimpotrivă, iubirea perfectă expulzează frica, pentru că frica presupune pedeapsa. Cel care se teme nu este perfecționat în dragoste." Acest verset arată cum iubirea poate fi o sursă de securitate și pace, contribuind la depășirea fricii și anxietății.
Chapters: