São Mateus, 8

1. Tendo Jesus descido da montanha, uma grande multidão o seguiu.

1. (Mc 1,40-45; Lc 5,12-16) Când a coborât de pe munte, îl urmau mulţimi numeroase.

2. Eis que um leproso aproximou-se e prostrou-se dian­te dele, dizendo: “Senhor, se queres, podes curar-me”.

2. Şi apropiindu-se un lepros, s-a prosternat înaintea lui, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi”.

3. Jesus estendeu a mão, tocou-o e disse: “Eu quero, sê curado”. No mesmo instante, a lepra desapareceu.

3. Întinzându-şi mâna, l-a atins, spunându-i: „Vreau. Curăţă-te!”. Şi, îndată, lepra lui s-a curăţat.

4. Jesus então lhe disse: “Vê que não o digas a ninguém. Vai, porém, mostrar-te ao sacerdote e oferece o dom prescrito por Moisés em testemunho de tua cura”.*

4. Atunci Isus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, dar mergi, arată-te preotului şi adu ofranda pe care a poruncit-o Moise ca mărturie pentru ei!”.

5. Entrou Jesus em Cafarnaum. Um centu­rião veio a ele e lhe fez esta súplica:

5. (Lc 7,1-10; In 4,43-54) Intrând [Isus] în Cafárnaum, a venit la el un centurion, rugându-l:

6. “Senhor, meu servo está em casa, de cama, paralítico, e sofre muito”.

6. „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”.

7. Disse-lhe Jesus: “Eu irei e o curarei”.

7. El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”.

8. Respondeu o centurião: “Senhor, eu não sou digno de que entreis em minha casa. Dizei uma só palavra e meu servo será curado.

8. Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu!

9. Pois eu também sou um subordinado e tenho soldados às minhas ordens. Eu digo a um: “Vai, e ele vai; a outro: Vem, e ele vem; e a meu servo: Faze isto, e ele o faz...”.*

9. Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”.

10. Ouvindo isto, cheio de admiração, disse Jesus aos presentes: “Em verdade vos digo: não encontrei semelhante fé em ninguém de Israel.

10. Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: „Adevăr vă spun că la nimeni în Israél nu am găsit o astfel de credinţă.

11. Por isso, eu vos declaro que multidões virão do Oriente e do Ocidente e se assentarão no Reino dos Céus com Abraão, Isaac e Jacó,

11. De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abrahám, Isáac şi Iacób,

12. enquanto os filhos do Reino serão lançados nas trevas exteriores, onde haverá choro e ranger de dentes”.*

12. iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul din afară. Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor”.

13. Depois, dirigindo-se ao centurião, disse: “Vai, seja-te feito conforme a tua fé”. Na mesma hora o servo ficou curado.

13. Apoi Isus i-a spus centurionului: „Mergi, să ţi se facă după cum ai crezut!”. Şi în ceasul acela a fost vindecat servitorul lui.

14. Foi então Jesus à casa de Pedro, cuja sogra estava de cama, com febre.

14. (Mc 1,29-34; Lc 4,38-41) Venind Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de febră.

15. Tomou-lhe a mão, e a febre a deixou. Ela levantou-se e pôs-se a servi-los.

15. I-a atins mâna şi febra a lăsat-o. Și s-a ridicat şi a început să-i slujească.

16. Pela tarde, apresentaram-lhe muitos possessos de demônios. Com uma palavra expulsou ele os es­píritos e curou todos os enfermos.

16. La lăsatul serii, i-au adus mulţi posedaţi de diavol, iar el a alungat diavolii cu un cuvânt şi i-a vindecat pe toţi cei bolnavi,

17. Assim se cumpriu a predição do pro­feta Isaías: Tomou as nossas enfermidades e sobrecarregou-se dos nossos males (Is 53,4).

17. ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaía, care zice: „El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre”.

18. Certo dia, vendo-se no meio de grande multidão, ordenou Jesus que o levassem para a outra margem do lago.

18. (Lc 9,57-62) Văzând Isus mulţimea din jurul său, a poruncit să treacă pe ţărmul [celălalt].

19. Nisso aproximou-se dele um escriba e lhe disse: “Mestre, eu te seguirei para onde quer que fores”.

19. Atunci, apropiindu-se de el unul dintre cărturari, a spus: „Învăţătorule, te voi urma oriunde te vei duce”.

20. Respondeu Jesus: “As raposas têm suas tocas e as aves do céu, seus ninhos, mas o Filho do Homem não tem onde repousar a cabeça”.

20. Dar Isus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul”.

21. Outra vez um dos seus discípulos lhe disse: “Senhor, deixa-me ir primeiro enterrar meu pai”.*

21. Un altul dintre discipolii lui i-a spus: „Doamne, lasă-mă să merg mai întâi şi să-l îngrop pe tatăl meu!”.

22. Jesus, porém, lhe respondeu: “Segue-me e deixa que os mortos enterrem seus mortos”.

22. Dar Isus i-a zis: „Urmează‑mă şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”.

23. Subiu ele a uma barca com seus discípulos.

23. (Mc 4,35-41; Lc 8,22-25) Apoi, urcând [Isus] în barcă, discipolii lui l-au urmat.

24. De repente, desencadeou-se sobre o mar uma tempestade tão grande, que as ondas cobriam a barca. Ele, no entanto, dormia.

24. Şi iată, a fost pe mare o furtună atât de puternică, încât barca era acoperită de valuri, iar el dormea!

25. Os discípulos achegaram-se a ele e o acordaram, dizendo: “Senhor, salva-nos, nós perecemos!”.

25. Venind [discipolii lui], l-au trezit, spunându‑i: „Doamne, salvează-ne! Pierim”.

26. E Jesus perguntou: “Por que este medo, gente de pouca fé?” Então, levantando-se, deu ordens aos ventos e ao mar, e fez-se uma grande calmaria.

26. Dar el le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi, [oameni] cu puţină credinţă?”. Atunci, ridicându-se, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.

27. Admirados, diziam: “Quem é este homem a quem até os ventos e o mar obedecem?”.

27. Oamenii au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: „Cine este acesta că şi vânturile, şi marea ascultă de el?”.

28. No outro lado do lago, na terra dos gada­re­nos, dois possessos de demônios saíram de um cemitério e vieram-lhe ao encontro. Eram tão furiosos que pessoa alguma ousava passar por ali.

28. (Mc 5,1-20; Lc 8,26-39) Ajungând pe malul [celălalt], în ţinutul gadarénilor, l-au întâmpinat doi posedaţi de diavoli ieşiţi din morminte, atât de violenţi încât nu putea nimeni să treacă pe drumul acela.

29. Eis que se puseram a gritar: “Que tens a ver conosco, Filho de Deus? Vieste aqui para nos atormentar antes do tempo?”.

29. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce ai cu noi, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”.

30. Havia, não longe dali, uma grande manada de porcos que pastava.

30. Nu departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau.

31. Os demônios imploraram a Jesus: “Se nos expulsas, envia-nos para aquela manada de porcos.” –

31. Diavolii îl rugau, zicând: „Dacă ne alungi, trimite‑ne în turma de porci!”.

32. “Ide” – disse-lhes. Eles saíram e entraram nos porcos. Nesse instante, toda a manada se precipitou pelo declive escarpado para o lago, e morreu nas águas.

32. El le-a zis: „Mergeţi!”. Ieşind [din posedaţi], ei au intrat în porci şi, iată, toată turma s-a aruncat în mare de pe coasta abruptă şi a pierit în apă!

33. Os guardas fugiram e foram contar na cidade o que se tinha passado e o sucedido com os endemoninhados.

33. Atunci paznicii au fugit şi, venind în cetate, au făcut cunoscute toate şi [cele întâmplate] cu posedaţii.

34. Então, a população saiu ao encontro de Jesus. Quando o viu, suplicou-lhe que deixasse aquela região.

34. Şi, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus şi, văzându-l, l-au rugat să plece din ţinutul lor.