São Marcos, 4

1. Jesus pôs-se novamente a ensinar, à beira do mar, e aglome­rou-se junto dele tão grande multidão, que ele teve de entrar numa barca, no mar, e toda a multidão ficou em terra na praia.

1. (Mt 13,1-23; Lc 8,4-15) A început din nou să înveţe de-a lungul mării şi s-a adunat în jurul lui o mulţime aşa de mare, încât el, urcându-se, s-a aşezat în barcă, pe mare. Şi toată mulţimea era lângă mare, pe uscat.

2. E ensinava-lhes muitas coisas em parábolas. Dizia-lhes na sua doutrina:

2. El îi învăţa multe în parabole. Şi le spunea în învăţătura lui:

3. “Ouvi: Saiu o semeador a semear.

3. „Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene!

4. Enquanto lançava a semente, uma parte caiu à beira do caminho, e vieram as aves e a comeram.

4. Şi, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului şi au mâncat-o.

5. Outra parte caiu no pedregulho, onde não havia muita terra; o grão germinou logo, porque a terra não era profunda;

5. O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, şi îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc.

6. mas, assim que o sol despontou, queimou-se e, como não tivesse raiz, secou.

6. Iar când soarele a răsărit, s-a veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.

7. Outra parte caiu entre os espinhos; estes cresceram, sufocaram-na e o grão não deu fruto.

7. O altă [parte] a căzut între spini. Spinii au crescut şi au înăbuşit-o şi nu a dat rod.

8. Outra caiu em terra boa e deu fruto, cresceu e desenvolveu-se; um grão rendeu trinta, outro sessenta e outro cem”.

8. Iar alta a căzut în pământ bun şi a dat rod. A încolţit, a crescut şi a adus: una – treizeci, alta – şaizeci, alta – o sută”.

9. E dizia: “Quem tem ouvidos para ouvir, ouça!”.*

9. Şi a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

10. Quando se acharam a sós, os que o cercavam e os Doze indagaram dele o sentido da parábola.

10. Când a rămas singur, cei din jurul lui, împreună cu cei doisprezece, l-au întrebat despre parabole,

11. Ele disse-lhes: “A vós é revelado o mistério do Reino de Deus, mas aos que são de fora tudo se lhes propõe em parábolas.*

11. iar el le-a spus: „Vouă vă este dat misterul împărăţiei lui Dumnezeu; celor din afară toate li se spun în parabole,

12. Desse modo, eles olham sem ver, escutam sem compreender, sem que se convertam e lhes seja perdoado”.*

12. pentru ca «de privit să privească, dar să nu vadă, de ascultat să asculte, dar să nu înţeleagă; ca nu cumva să se întoarcă şi să li se ierte»”.

13. E acrescentou: “Não entendeis essa parábola? Como entendereis então todas as outras?

13. Apoi le-a spus: „Nu înţelegeţi această parabolă? Cum veţi înţelege atunci toate parabolele?

14. O semea­dor semeia a palavra.

14. Semănătorul seamănă cuvântul.

15. Alguns se encontram à beira do caminho, onde ela é semeada; apenas a ouvem, vem Satanás tirar a palavra neles semeada.

15. Aceştia sunt cei care sunt de-a lungul drumului unde se seamănă cuvântul: când îl ascultă, vine imediat Satana şi ia cuvântul semănat în ei.

16. Outros recebem a semente em lugares pedregosos; quando a ouvem, recebem-na com alegria;

16. Cei semănaţi pe loc pietros sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie,

17. mas não têm raiz em si, são inconstantes, e assim que se levanta uma tribulação ou uma perseguição por causa da palavra, eles tropeçam.

17. dar nu au rădăcină în ei, ci sunt nestatornici. Dacă vine o suferinţă sau o persecuţie din cauza cuvântului, se scandalizează îndată.

18. Outros ainda recebem a semente entre os espinhos; ouvem a palavra,

18. Alţii sunt cei semănaţi între spini. Aceştia sunt cei care au ascultat cuvântul,

19. mas as preocupações mundanas, a ilusão das riquezas, as múltiplas cobiças sufocam-na e a tornam infrutífera.

19. dar grijile acestei lumi, amăgirea bogăţiilor şi celelalte pofte intră şi înăbuşă cuvântul şi rămâne fără rod.

20. Aqueles que recebem a semente em terra boa escutam a palavra, acolhem-na e dão fruto, trinta, sessenta e cem por um”. Outras parábolas (= Lc 8,16ss)

20. Apoi sunt cei care sunt semănaţi în pământ bun. Aceştia ascultă cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci, altul – o sută”.

21. Dizia-lhes ainda: “Traz-se porventura a candeia para ser colocada debaixo do alqueire ou debaixo da cama? Não é para ser posta no candeeiro?*

21. (Lc 8,16-18) Şi le-a spus: „Oare se aduce o candelă ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Nu ca să fie pusă pe candelabru?

22. Porque nada há oculto que não deva ser descoberto, nada secreto que não deva ser publicado.

22. Căci nu este nimic ascuns care să nu fie descoperit şi nimic nu este secret care să nu vină la lumină.

23. Se alguém tem ouvidos para ouvir, que ouça”.

23. Dacă cineva are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

24. Ele prosseguiu: “Atendei ao que ouvis: com a medida com que medirdes, vos medirão a vós, e ain­da se vos acrescentará.

24. Apoi le-a spus: „Fiţi atenţi ce auziţi: cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura şi vi se va da în plus.

25. Pois, ao que tem, se lhe dará; e ao que não tem, se lhe tirará até o que tem”.

25. Căci celui care are i se va da, iar celui care nu are i se va lua şi ceea ce are”.

26. Dizia também: “O Reino de Deus é como um homem que lança a semente à terra.

26. Şi spunea: „Aşa este împărăţia lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânţa în pământ

27. Dorme, levanta-se, de noite e de dia, e a semente brota e cresce, sem ele o perceber.

27. şi fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânţa răsare şi creşte, nici el nu ştie cum.

28. Pois a terra por si mesma produz, primeiro a planta, depois a espiga e, por último, o grão abundante na espiga.

28. Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic.

29. Quando o fruto amadurece, ele mete-lhe a foice, porque é chegada a colheita”.*

29. Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerişului”.

30. Dizia ele: “A quem compararemos o Reino de Deus? Ou com que parábola o representaremos?

30. (Mt 13,31-35; Lc 13,18-19) Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm?

31. É como o grão de mostarda que, quando é semeado, é a menor de todas as sementes.

31. Este ca un grăunte de muştar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate seminţele de pe pământ,

32. Mas, depois de semeado, cresce, torna-se maior que todas as hortaliças e estende de tal modo os seus ramos, que as aves do céu podem abrigar-se à sua sombra”.

32. dar, după ce a fost semănat, creşte şi devine mai mare decât toate legumele şi face ramuri mari aşa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”.

33. Era por meio de numerosas parábolas desse gênero que ele lhes anunciava a palavra, conforme eram capazes de compreender.

33. Şi cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum puteau să asculte.

34. E não lhes falava, a não ser em parábolas; a sós, porém, explicava tudo a seus discípulos. (= Mt 8,23-27 = Lc 8,22-25)

34. Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

35. À tarde daquele dia, disse-lhes: “Passemos para o outro lado”.

35. (Mt 8,23-27; Lc 8,22-25) În aceeaşi zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe ţărmul [celălalt]!”.

36. Deixando o povo, levaram-no consigo na barca, assim como ele estava. Outras embarcações o escoltavam.*

36. Şi, părăsind mulţimea, l-au luat aşa cum era în barcă. Erau şi alte bărci cu el.

37. Nisso, surgiu uma grande tormenta e lançava as ondas dentro da barca, de modo que ela já se enchia de água.

37. Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse.

38. Jesus achava-se na popa, dormindo sobre um travesseiro. Eles acordaram-no e disseram-lhe: “Mestre, não te importa que pereçamos?”.

38. El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: „Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”.

39. E ele, despertando, repreendeu o vento e disse ao mar: “Silêncio! Cala-te!”. E cessou o vento e seguiu-se grande bonança.

39. Ridicându-se, a mustrat vântul şi a spus mării: „Potoleşte-te! Taci!”. Şi vântul s-a calmat şi s-a făcut linişte mare.

40. Ele disse-lhes: “Como sois medrosos! Ainda não tendes fé?”.

40. Atunci le-a spus: „De ce sunteţi fricoşi? Încă nu aveţi credinţă?”.

41. Eles ficaram penetrados de grande temor e cochichavam entre si: “Quem é este, a quem até o vento e o mar obedecem?”. (= Mt 8,28-34 = Lc 8,26-39)

41. Dar ei au fost cuprinşi de teamă mare şi spuneau unii către alţii: „Cine este, oare, acesta, că şi vântul şi marea îl ascultă?”.