Judite, 8

1. Ora, tudo isso chegou aos ouvidos de Judite, viúva, filha de Merari, filho de Ox, filho de José, filho de Oziel, filho de Elquias, filho de Ananias, filho de Gedeão, filho de Rafain, filho de Aquitob, filho de Elias, filho de Helcias, filho de Eliab, filho de Natanael, filho de Salamiel, filho de Surisadai, filho de Israel.*

1. În zilele acelea a auzit Iudíta, fiica lui Merári, fiul lui Ox, fiul lui Iosíf, fiul lui Oziél, fiul lui Elchía, fiul lui Ananía, fiul lui Ghedeón, fiul lui Rafáin, fiul lui Ahitób, fiul lui Elía, fiul lui Helchía, fiul lui Elíab, fiul lui idéi, fiul lui Salamiél, fiul lui Sarasadái, fiul lui Israél.

2. O marido de Judite chamava-se Manas­sés e morrera no tempo da colheita da cevada,

2. Soţul ei era Manáse, din tribul şi din patria ei. El a murit în zilele secerişului orzului.

3. ferido de insolação quando fiscalizava os ceifadores que ligavam os feixes no campo; ele morrera em Betúlia, sua cidade, e fora enterrado com seus pais.

3. A fost pus peste cei care legau snopii pe câmp şi dogoarea a venit asupra capului său; a căzut la pat şi şi-a aflat sfârşitul în Betúlia, cetatea lui. L-au înmormântat împreună cu părinţii săi în ogorul dintre Dotáim şi Balamón.

4. Judite ficara viúva havia três anos e meio.

4. Iudíta era văduvă în casa ei de trei ani şi patru luni.

5. Ela havia feito no andar superior de sua casa um quarto reservado para si, no qual se conservava retirada com suas criadas.

5. Şi-a făcut un cort pe terasa casei ei, şi-a încins coapsele cu sac şi purta hainele văduviei ei.

6. Trazia um cilício sobre os rins e jejuava todos os dias, exceto nos sábados, nas luas novas e nas festas do povo israe­lita.

6. Postea în toate zilele văduviei ei, în afară de ajun şi [ziua] de sabát, în ajun şi [ziua] de lună nouă, în sărbători şi când era veselie pentru casa lui Israél.

7. Era extremamente bela e seu marido tinha-lhe deixado ouro, prata, numerosos criados e domínios cheios de rebanhos de bois e de ovelhas.

7. Era frumoasă la înfăţişare şi foarte plăcută la chip. Soţul ei, Manáse, i-a lăsat aur şi argint, slujitori şi slujitoare, animale şi ogoare, şi ea a rămas [stăpână] peste ele.

8. Era muito estimada por todos porque tinha grande temor a Deus. Não havia ninguém que falasse mal a seu respeito.

8. Nu era nimeni care să aducă împotriva ei vreun cuvânt rău pentru că se temea mult de Dumnezeu.

9. Sabendo, pois, que Ozias tinha prometido entregar a cidade dentro de cinco dias, mandou alguém chamar os anciãos Cabris e Carmis,

9. A auzit cuvintele cele rele ale poporului împotriva principelui, căci se descurajaseră din cauza lipsei de apă; a auzit toate cuvintele pe care Ozía le-a spus către ei atunci când le-a jurat că va preda cetatea după cinci zile asiriénilor.

10. e estes vieram ter com ela. Quando chegaram, disse-lhes: “Como é possível que Ozias tenha consentido em entregar a cidade aos assírios dentro de cinco dias, se não nos chegar socorro?

10. A trimis-o pe slujitoarea ei de încredere, care administra toate bunurile ei, şi i-a chemat pe Hábris şi pe Hármis, bătrânii cetăţii ei.

11. Quem sois vós para provocar o Senhor?

11. Au venit la ea şi ea le-a zis: „Ascultaţi-mă, principi ai locuitorilor din Betúlia! Nu este drept cuvântul pe care l-aţi rostit înaintea poporului în ziua aceasta şi jurământul pe care l-aţi pronunţat şi l-aţi stabilit între Dumnezeu şi voi şi aţi spus că vă veţi preda duşmanilor noştri dacă în aceste [zile] Domnul nu se întoarce spre ajutorul vostru.

12. Não é esse o meio de atrair a sua misericórdia, mas antes o de excitar a sua cólera e acender o seu furor.

12. Acum, cine sunteţi voi să-l ispitiţi pe Dumnezeu în ziua de astăzi şi să vă puneţi pe voi mai presus de Dumnezeu în mijlocul fiilor oamenilor?

13. Vós impusestes ao Senhor um prazo para exercer a sua misericórdia e fixastes-lhe um dia ao vosso arbítrio!

13. Voi îl puneţi la încercare pe Domnul atotputernic, dar nu veţi cunoaşte nimic niciodată.

14. Mas o Senhor é paciente; façamos, pois, penitência por isso e peçamos-lhe perdão com lágrimas nos olhos,

14. Căci profunzimea inimii omului nu o descoperiţi şi cuvintele înţelepciunii lui nu le discerneţi. Cum îl veţi înţelege pe Dumnezeul care a făcut toate acestea şi cum veţi recunoaşte gândirea lui şi cum veţi cerceta planul lui? Nicidecum, fraţilor, nu-l mâniaţi pe Domnul Dumnezeul nostru!

15. pois Deus não ameaça como os homens e não se deixa arrastar como eles à violência da cólera.

15. Căci dacă nu vrea să ne vină în ajutor în aceste cinci zile, el are puterea să ne scape în zilele în care vrea şi să ne piardă în faţa duşmanilor noştri.

16. Humilhemo-nos diante dele e prestemos-lhe nosso culto com espírito de humildade.

16. Voi să nu cereţi garanţii ale planurilor Domnului Dumnezeului nostru, pentru că Dumnezeu nu poate fi ameninţat ca un om şi nici presat ca un fiu al omului!

17. Roguemos ao Senhor com lágrimas que nos conceda a sua misericórdia como lhe aprouver, para que, assim como se perturbou o nosso coração com o orgulho de nossos inimigos, do mesmo modo encontremos glória em nossa humilhação.

17. Pentru aceasta, aşteptând mântuirea de la el, să-l invocăm spre ajutorul nostru şi el va asculta glasul nostru dacă îi va plăcea!

18. Nós não imitamos os pecados de nossos pais, abandonando Deus para adorar divindades estranhas.

18. Căci nu s-a ridicat în generaţiile noastre, nici nu este în ziua de astăzi vreun trib, nici vreun loc, nici vreun popor sau cetate de la noi care să se închine zeilor făcuţi de mână de om, aşa cum a fost în zilele de odinioară.

19. Por esse crime foram entregues à espada, à pilhagem e ao desprezo de seus inimigos; nós, porém, não admitimos outro Deus fora dele.

19. Părinţii noştri au fost daţi sabiei şi prăzii şi au căzut în mod mizerabil înaintea duşmanilor noştri.

20. Esperamos com humildade a sua consolação e ele vingará o nosso sangue dos males que nos causam nossos inimigos. Ele humilhará toda nação que se levantar contra nós; o Senhor, nosso Deus, as cobrirá de vergonha.

20. Noi însă nu am cunoscut un alt Dumnezeu în afară de el. De aceea sperăm că nu ne va privi cu dispreţ nici pe noi şi nici pe vreunul din generaţia noastră.

21. Agora, meus irmãos, já que sois os anciãos do povo de Deus e que sua vida depende de vós, reanimai os seus corações com vossas palavras, para que eles se lembrem de que nossos pais foram tentados a fim de que se verificasse se eles serviam verdadeiramente ao seu Deus.

21. Căci dacă noi vom fi cuceriţi, va fi cucerită la fel toată Iudéea şi vor fi profanate cele sfinte ale noastre, iar [Dumnezeu] va cere cont prin sângele nostru pentru profanarea lor.

22. Que eles se lembrem de como nosso pai Abraão foi provado e de como passou por múltiplas tribulações para se tornar o amigo de Deus.

22. Moartea fraţilor noştri, cucerirea ţării şi devastarea moştenirii noastre le va întoarce asupra capului nostru în mijlocul popoarelor oriunde vom fi sclavi. Şi vom fi piatră de încercare şi de ruşine înaintea celor care ne vor fi cumpărat.

23. Que também se lembrem a quantas provas Isaac foi submetido e de tudo o que aconteceu a Jacó, na Mesopotâmia da Síria, quando apascentava os rebanhos de Labão, irmão de sua mãe. Todos aqueles que agradaram a Deus permaneceram fiéis, apesar das muitas tribulações.

23. Căci sclavia noastră nu se va îndrepta spre bunăvoinţă, ci Domnul Dumnezeul nostru o va preface în dezonoare.

24. Aqueles, porém, que não aceitaram essas provações no temor ao Senhor e se impacientaram, murmurando contra ele,

24. Acum, fraţilor, să le arătăm fraţilor noştri că viaţa lor depinde de noi şi că cele sfinte, templul şi altarul, se sprijină pe noi!

25. foram feridos pelo Exterminador e pereceram pelas serpentes.*

25. Pe lângă toate acestea, să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru, care ne încearcă pe noi ca şi pe părinţii noştri.

26. Por isso, não nos irritemos por causa do que sofremos.

26. Amintiţi-vă câte a făcut cu Abrahám, prin câte l-a încercat pe Isáac şi câte i s-au întâmplat lui Iacób în Mesopotámia Síriei când era păstor la turmele lui Lában, fratele mamei sale!

27. Consideremos que esses tormentos são menos graves que nossos pecados e que esses flagelos com que o Senhor nos castiga, como escravos, foram-nos mandados para a nossa emenda e não para a nossa perdição”.

27. Căci nu se răzbună pe noi aşa cum i-a trecut pe ei prin foc ca să le cerceteze inimile, ci Domnul îi pedepseşte spre înţelepciune pe cei care se apropie de el”.

28. Ozias e os anciãos responderam-lhe: “Tudo o que disseste é verdade; nada há repreensível nas tuas palavras.

28. Ozía a zis către ea: „Toate câte le-ai spus, din inimă bună ai vorbit şi nu este nimeni care să fie împotriva cuvintelor tale.

29. Roga, pois, a Deus por nós, porque és uma mulher santa e piedosa”.

29. Înţelepciunea ta nu este cunoscută doar de astăzi, ci de la început tot poporul a cunoscut inteligenţa ta, la fel cum este bună firea inimii tale.

30. Judite respondeu-lhes: “Se reconheceis que o que eu vos disse vem de Deus,

30. Însă poporul este foarte însetat şi ne-a forţat să facem după cum le-am spus şi să ne obligăm cu un jurământ pe care nu-l putem încălca.

31. examinai se vem igualmente dele o que eu resolvi fazer e orai para que Deus me ajude a realizar o meu desígnio.

31. Acum, roagă-te pentru noi, pentru că eşti o femeie evlavioasă, şi Domnul va trimite ploaie ca să umplem rezervoarele noastre şi să nu mai ducem lipsă!”.

32. Ficai esta noite à porta e eu sairei com minha criada. Orai então para que, como vós o dissestes, o Senhor olhe para o seu povo de Israel dentro de cinco dias.

32. Iudíta le-a spus: „Ascultaţi-mă şi voi face un lucru care va fi amintit fiilor poporului nostru din generaţie în generaţie!

33. Mas não quero que procureis saber o que eu vou fazer; enquanto eu mesma não voltar para vos avisar, não se faça outra coisa que rogar por mim ao Senhor, nosso Deus”.

33. Voi să staţi la poartă noaptea aceasta, iar eu voi ieşi împreună cu slujitoarea mea de încredere! Și, în zilele în care aţi spus că veţi preda cetatea duşmanilor noştri, Domnul îl va vizita pe Israél prin mâna mea.

34. Ozias, o príncipe de Judá, respondeu-lhe: “Vai em paz e que o Senhor te ajude a tomar a vingança de nossos inimigos”. E retiraram-se.

34. Voi să nu cercetaţi fapta mea, iar eu nu vă voi spune până când nu voi termina ceea ce vreau să fac!”.

35.

35. Ozía şi principii i-au zis: „Mergi în pace şi Domnul Dumnezeu să fie cu tine, ca să te răzbuni pe duşmanii noştri!”.

36.

36. Iar ei, întorcându-se de la cort, au plecat la taberele lor.