II Reis, 6

1. Os filhos dos profetas disseram a Eliseu: “Vê, o lugar em que moramos contigo tornou-se estreito demais para nós.

1. Fiii profeţilor i-au zis lui Elizéu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi!

2. Vamos até o Jordão, tomemos dali cada um de nós uma viga e construamos ali uma sala em que possamos habitar”. “Ide” – respondeu-lhes ele –.

2. Să mergem la Iordán şi să luăm de acolo fiecare câte o bârnă şi să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeţi!”.

3. “Mas vem também tu com os teus servos” – ajuntou um deles –. “Eu irei” – disse ele.

3. Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor şi vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge”.

4. E partiu com eles. Chegados ao Jordão, puseram-se a cortar madeira.

4. A plecat cu ei, au ajuns la Iordán şi au tăiat copaci.

5. Ora, estando um deles a cortar uma árvore, eis que o seu machado caiu na água. “Ah, meu senhor!” – exclamou ele. Porque o machado era emprestado.

5. În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Şi era împrumutat”.

6. “Onde caiu ele?” – perguntou o homem de Deus. Ele mostrou-lhe o lugar. Eliseu cortou um pedaço de madeira, jogou-o na água e o machado veio à tona.

6. Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela şi lama a început să plutească.

7. “Tira-o” – disse ele. O homem estendeu a mão e tomou-o.

7. Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] şi-a întins mâna şi l-a luat.

8. O rei da Síria, que estava em guerra contra Israel, teve conselho com os seus servos e disse-lhes: “Em tal e tal lugar estará o meu acampamento”.

8. Regele din Arám era în război împotriva lui Israél. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixaţi tabăra în cutare loc!”.

9. Mandou então o homem de Deus dizer ao rei de Israel: “Guarda-te de passar por tal lugar, porque os sírios estão ali”.

9. Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israél: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că acolo au coborât araméii!”.

10. O rei de Israel mandou homens ao lugar indicado pelo homem de Deus em sua mensagem. E o rei acautelou-se não apenas uma ou duas vezes.

10. Regele lui Israél a trimis la locul despre care îi vorbise şi îl avertizase omul lui Dumnezeu şi s-a păzit. [Aceasta] nu o dată şi nu de două ori!

11. O rei da Síria, alvoroçado por causa disso, chamou seus servos e disse-lhes: “Não me descobrireis quem dos nossos nos traiu junto do rei de Israel?”.

11. Inima regelui din Arám s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi şi le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israél?”.

12. “Não foi ninguém, ó rei, meu senhor – respondeu um deles –, é o profeta Eliseu quem conta ao rei de Israel os planos que fazes em teu quarto de dormir.”

12. Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizéu, profetul care este în Israél, îi spune regelui lui Israél cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”.

13. “Ide – disse o rei –, e vede onde ele está, para que eu o mande prender.” Disseram ao rei: “Ele está agora em Dotain”.

13. [Regele] le-a zis: „Mergeţi şi vedeţi unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotán!”.

14. O rei enviou ali cavalos, carros e uma companhia importante; chegaram de noite e cercaram o lugar.

14. A trimis acolo cai, care şi o armată puternică. Au ajuns noaptea şi au înconjurat cetatea.

15. Na manhã seguinte, o homem de Deus, saindo fora, viu o exército que cercava a cidade com cavalos e carros. Seu servo disse-lhe: “Ai, meu senhor! Que vamos fazer agora?”.

15. Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieşit şi, iată, o armată înconjura cetatea cu cai şi care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”.

16. “Não temas – respondeu Eliseu –, os que estão conosco são mais numerosos do que os que estão com eles.”

16. El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulţi sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”.

17. Orou Eliseu e disse: “Senhor, abri-lhe os olhos, para que veja”. O Senhor abriu os olhos do servo e este viu o monte cheio de cavalos e carros de fogo ao redor de Eliseu.

17. Elizéu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii slujitorului şi, iată, a văzut muntele plin de cai şi de care de foc împrejurul lui Elizéu!

18. Entretanto, os sírios desciam para ele e Eliseu orou ao Senhor, dizendo: “Feri de cegueira estes homens”. E o Senhor, ouvindo a prece de Eliseu, feriu-os de cegueira.

18. [Arámeii] coborau spre [Elizéu]. Elizéu s-a rugat către Domnul, zicând: „Loveşte, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Şi i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizéu.

19. Eliseu disse-lhes: “Não é por aqui o caminho nem é esta a cidade. Segui-me! Vou conduzir-vos ao homem que buscais”. E levou-os a Samaria.

19. Elizéu le-a zis: „Nu este aceasta calea şi nu este aceasta cetatea. Veniţi după mine şi vă voi duce la omul pe care îl căutaţi!”. Şi i-a dus la Samaría.

20. Tendo eles entrado em Samaria, Eliseu disse: “Senhor, abri os olhos desses homens para que vejam”. O Senhor abriu-lhes os olhos e eles viram que estavam em Samaria.

20. Când au ajuns în Samaría, Elizéu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii şi ei au văzut că erau în mijlocul Samaríei.

21. O rei de Israel, tendo-os visto, disse a Eliseu: “Devo matá-los, meu pai?”.

21. Regele lui Israél, când i-a văzut, i-a zis lui Elizéu: „Părintele meu, să-i lovesc?”.

22. “Não” – respondeu ele –. “Fere aos que capturares com tua espada e teu arco. A estes, porém, dá-lhes pão e água, para que restaurem as forças e voltem em seguida para junto de seu senhor.”

22. El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi loveşti tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta şi cu arcul tău? Pune-le înainte pâine şi apă ca să mănânce şi să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”.

23. O rei mandou que se lhes servisse um grande banquete e depois que acabaram de comer e beber, deixou-os em liberdade e eles voltaram para o seu soberano. A partir de então, os guerrilheiros sírios cessaram as suas incursões nas terras de Israel.

23. Atunci el le-a oferit un ospăţ mare. Ei au mâncat şi au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Şi nu au mai venit grupele lui Arám în ţara lui Israél.

24. Depois disso, Ben-Adad, rei da Síria, mobilizou todo o seu exército e subiu para pôr cerco diante de Samaria.*

24. După aceea, Ben-Hadád, regele din Arám, şi-a adunat taberele, a mers şi a asediat Samaría.

25. A fome alastrou-se pela cidade e o cerco foi tão rude que uma cabeça de jumento valia oitenta siclos de prata e a quarta parte de um cab de grãos, cinco siclos de prata.*

25. În Samaría a fost o mare foamete. [Arámeii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginţi, iar un sfert de qab de băluşcă [ajunsese să coste] cinci arginţi.

26. Um dia em que o rei circulava pela muralha, uma mulher gritou-lhe: “Socorre-me, ó rei, meu senhor!”.

26. Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”.

27. O rei respondeu-lhe: “Se o Senhor não te salva, com que te poderei eu socorrer? Porven­tura, com a eira ou com o lagar?”.*

27. El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”.

28. E ajuntou: “Que te aconteceu?”. Ela respondeu: “Esta mulher, que aqui vês, disse-me: ‘Dá-me o teu filho para o comermos hoje; amanhã comeremos o meu’.

28. Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!».

29. Cozemos então o meu filho e o comemos. No dia seguinte, quando eu lhe disse: ‘Dá-me o teu filho para que o comamos’, ela o escondeu”.

29. Noi l-am fiert pe fiul meu şi l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”.

30. Ouvindo o que lhe dizia a mulher, o rei rasgou as vestes, e como ia passando pela muralha, o povo viu que ele trazia um cilício sobre o corpo.

30. Când a auzit regele cuvintele acestei femei, şi-a sfâşiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său.

31. “Que Deus me trate com todo o rigor, se a cabeça de Eliseu, filho de Safat, lhe ficar ainda hoje sobre os ombros!”*

31. Regele a zis: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizéu [pe umeri] astăzi!”.

32. Ora, Eliseu achava-se em sua casa e os anciãos sentados com ele. O rei se fizera preceder por um emissário; mas, antes que este chegasse, Eliseu disse aos anciãos: “Vede como este filho de bandido manda alguém para cortar-me a cabeça? Atenção! Quando chegar o emissário, fechai-lhe a porta e repeli-o. Mas não se ouve já o ruído dos passos de seu amo, que o segue?”.

32. Elizéu şedea în casă, iar bătrânii şedeau lângă el. Regele a trimis un om al său. Înainte să ajungă solul la el, [Elizéu] le-a spus bătrânilor: „Aţi văzut că a trimis acest ucigaş ca să-mi ia capul? Vedeţi, când va veni mesagerul, închideţi uşa şi prindeţi-l cu uşa! Oare nu [se aude] sunetul picioarelor stăpânului său în urma lui?”.

33. Não tinha ainda acabado de falar, quando o mensageiro se apresentou diante dele e disse-lhe: “Quando um tão grande mal nos vem do Senhor, que poderei eu esperar ainda?”.

33. Când încă mai vorbea cu el, mesagerul a coborât la el şi a zis: „Iată, răul acesta este de la Domnul! La ce pot să mă mai aştept de la Domnul?”.