Neemias, 9

1. No vigésimo quarto dia do mesmo mês, vestidos de sacos e com a cabeça coberta de pó, os israelitas reuniram-se para um jejum.

1. În ziua a douăzeci şi patra a aceleiaşi luni, fiii lui Israél s-au adunat pentru un post, [îmbrăcaţi] cu saci şi având ţărână deasupra [capetelor lor].

2. Evitavam o contato com os estrangeiros e se apresentaram para confessar seus pecados e as iniquidades de seus pais.

2. Descendenţa lui Israél s-a despărţit de toţi străinii; au stat şi şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile părinţilor lor.

3. De pé em seus lugares, escu­taram a leitura da Lei do Senhor, seu Deus, durante um quarto do dia; durante o outro quarto do dia confessaram seus pecados e prostraram-se diante do Senhor, seu Deus.

3. S-au ridicat la locul lor şi au citit din Cartea Legii Domnului Dumnezeului lor un sfert din zi; apoi, un alt sfert, au mărturisit şi s-au prosternat Domnului Dumnezeului lor.

4. Josué, Benui, Cadmiel, Sebanias, Buni, Sarebias, Bani e Canani, que haviam tomado lugar no estrado dos levitas, invocaram em alta voz o Senhor, seu Deus.

4. S-au ridicat pe podiumul levíţilor Iósue, Baní, Cadmiél, Şebanía, Buní, Şerebía, Baní şi Chenaní şi au strigat cu glas puternic către Domnul Dumnezeul lor.

5. E os levitas Josué, Cadmiel, Bani, Hasabneias, Serebias, Hodias, Sebanias e Fetaías disseram: “Levantai-vos, bendizei ao Senhor, vosso Deus, de eternidade em eternidade! Seja bendito o vosso nome glorioso, com toda a sorte de louvores e bênçãos.

5. Leviţii Iósue, Cadmiél, Baní, Haşabnía, Şerebía, Hodía, Şebanía şi Petahía au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-l pe Domnul Dumnezeul vostru din veci şi până-n veci!”. Şi au binecuvântat numele său cel glorios, care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă.

6. Sois vós, Senhor,* vós somente, que fizestes o céu do céu e todo o seu exército, a terra e tudo o que ela contém, o mar e tudo o que nele se encerra; sois vós quem dais a vida a todos os seres e o exército do céu vos adora.

6. „Tu, Doamne, numai tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul cu tot ceea ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor şi oştirea cerurilor se închină înaintea ta.

7. Vós, Senhor Deus, fostes quem escolheu Abrão, quem o fez deixar a terra de Ur, na Caldeia, e quem lhe deu o nome de Abraão.

7. Tu, Doamne Dumnezeule, l-ai ales pe Abrám, l-ai scos din Ur, din Caldéea, şi i-ai pus numele Abrahám.

8. Encontrastes nele um coração fiel e com ele firmastes uma aliança, prometendo dar à sua posteridade a terra dos cananeus, dos hiteus, dos amorreus, dos ferezeus, dos jebuseus e dos gergeseus e cumpristes a vossa palavra, porque sois justo.

8. Tu ai aflat inima lui fidelă înaintea ta, ai încheiat o alianţă cu el că vei da descendenţei lui ţara canaaneénilor, a hetéilor, a ferezéilor, a iebuséilor şi a ghergheséilor. Şi ţi-ai împlinit cuvintele, căci tu eşti drept.

9. Vistes a aflição de nossos pais no Egito e ouvistes os seus clamores junto do mar Vermelho.

9. Tu ai văzut suferinţa părinţilor noştri în Egipt şi le-ai auzit strigătul la Marea Roşie.

10. Operastes milagres e prodígios contra o faraó, contra todos os seus servos e todo o povo de sua terra, porque sabíeis que haviam tratado com arrogância os nossos pais; e adquiristes um renome que perdura até os nossos dias.

10. Ai făcut semne şi minuni împotriva lui Faraón, împotriva tuturor slujitorilor lui şi împotriva întregului popor al ţării sale, pentru că ştiai că se comportaseră cu aroganţă faţă de ei şi ţi-ai făcut un nume, cum este astăzi.

11. Fendestes o mar diante deles, que passaram a pé enxuto; mas precipitastes nos abismos todos os que os perseguiam, como uma pedra é atirada às profundezas das águas.

11. Ai despărţit marea înaintea lor şi ei au trecut prin mijlocul mării pe uscat; iar pe urmăritorii lor i-ai aruncat în adâncuri ca o piatră în ape furioase.

12. Vós os guiastes durante o dia por uma coluna de nuvem e de noite por uma coluna de fogo, para iluminar o caminho que deviam seguir.

12. Într-o coloană de nor i-ai călăuzit ziua şi într-o coloană de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care să meargă.

13. Descestes ao monte Sinai, falastes-lhes do alto do céu e destes-lhes justas ordenações, leis verdadeiras, preceitos e mandamentos excelentes.

13. Pe muntele Sínai ai coborât şi le-ai vorbit din cer. Le-ai dat judecăţi drepte, legi adevărate, hotărâri şi porunci bune.

14. Fizestes-lhes conhecer o vosso santo sábado e prescrevestes-lhes, pela boca de Moisés, vosso servo, os mandamentos, preceitos e uma Lei.

14. Le-ai făcut cunoscută [ziua] ta cea sfântă de sabát, le-ai dat porunci, hotărâri şi lege prin Moise, slujitorul tău.

15. Do alto do céu, destes-lhes pão para saciar a fome; e do rochedo fizestes jorrar água para matar-lhes a sede. E vós os mandastes tomar posse da terra que havíeis jurado dar-lhes.

15. Le-ai dat pâine din cer când le-a fost foame şi ai scos apă din stâncă atunci când le era sete; le-ai spus că îi vei duce să moştenească ţara asupra căreia ţi-ai întins mâna ca să le-o dai.

16. Mas os nossos pais, em seu orgulho, endureceram a cerviz e não observaram os vossos mandamentos.

16. Dar ei, părinţii noştri, s-au purtat cu aroganţă, şi-au înţepenit grumazul şi nu au ascultat de poruncile tale.

17. Recusaram-se a ouvir e não mais se incomodaram com as maravilhas que operastes em seu favor. Endureceram a cerviz e, em sua rebelião, elegeram um chefe para retornar à sua escravidão. Mas vós sois um Deus sempre pronto ao perdão, clemente e compassivo, vagaroso em encolerizar-se e rico em bondade e assim não os abandonastes.

17. Au refuzat să asculte şi au uitat faptele tale minunate pe care le-ai făcut pentru ei. Şi-au înţepenit grumazul şi şi-au pus în cap să se întoarcă de la slujirea ta, răzvrătindu-se. Dar tu eşti un Dumnezeu iertător, binevoitor şi îndurător, îndelung răbdător şi plin de milostivire şi nu i-ai părăsit.

18. Mesmo quando fabricaram para si um bezerro de metal fundido e vos ultrajaram grandemente dizendo ser aquilo o Deus que os tirara do Egito,

18. Chiar şi când şi-au făcut un viţel turnat şi au zis: «Acesta este dumnezeul tău care te-a scos din Egipt», săvârşind o mare blasfemie,

19. usastes de muita misericórdia e não os aban­donastes no deserto; e a coluna de nuvem que os guiava durante o dia em sua viagem, bem como a coluna de fogo que lhes iluminava o caminho que deviam seguir durante a noite, não lhes foi arrebatada.

19. tu, în îndurarea ta cea mare, nu i-ai abandonat în pustiu; nu ai îndepărtat de la ei coloana de nor ca să îi călăuzeşti ziua şi nici coloana de foc noaptea ca să le luminezi calea pe care să meargă.

20. Destes-lhes do vosso bom espírito para torná-los prudentes; não lhes recusastes o vosso maná para seu alimento e destes-lhes água para estancar a sede.

20. Le-ai dat Duhul tău cel bun ca să-i facă înţelepţi; nu le-ai refuzat mana ta de la gură şi le-ai dat apă când le era sete.

21. Durante quarenta anos provestes as necessidades deles no deserto, sem que nada lhes faltasse. Suas vestes não se estragaram e nem seus pés incharam.*

21. Patruzeci de ani te-ai îngrijit de ei şi nu le-a lipsit [nimic]; hainele nu s-au uzat şi picioarele nu li s-au umflat.

22. Vós os livrastes dos reinos e dos povos, cujas terras repartistes entre eles. Tomaram posse da terra de Seon, da terra do rei de Hesebon e da terra de Og, rei de Basã.

22. Le-ai dat împărăţii şi popoare şi le-ai împărţit în regiuni şi au luat în stăpânire ţara lui Sihón, regele din Heşbón, şi ţara lui Og, regele din Basán.

23. Multiplicastes seus filhos como as estrelas do céu e os fizestes entrar na posse da terra. Havíeis prometido aos seus pais que entrariam e possuiriam essa terra,

23. I-ai înmulţit pe fiii lor ca stelele cerului şi i-ai dus în ţara despre care ai vorbit părinţilor lor că îi vei duce s-o ia în stăpânire.

24. mas foram seus filhos que a ocuparam. Diante deles humilhastes o orgulho dos habitantes da terra, os cananeus; entregastes em suas mãos tanto os reis como as populações, que ficaram à sua mercê.

24. Şi fiii lor au venit şi au luat ţara în stăpânire; i-ai umilit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaneéni, şi i-ai dat în mâinile lor, regii lor şi popoarele ţării, ca să facă din ei după voinţa lor.

25. Eles se apropriaram de cidades fortificadas e de terras férteis. Tomaram posse de casas repletas de bens de toda a sorte, de cisternas já feitas, de vinhas, olivais e muitas árvores frutíferas. Puderam comer até se saciar e engordaram, vivendo nas delícias que lhes outorgava a vossa grande bondade.

25. Au capturat cetăţi fortificate şi pământuri grase, au luat în stăpânire case pline cu toate bunătăţile, fântâni săpate, vii, măslini şi pomi [buni] de mâncat. Au mâncat, s-au săturat şi s-au îngrăşat, s-au desfătat de marea ta bunătate.

26. Entretanto, foram rebeldes e se revoltaram contra vós. Desprezaram vossa Lei; mataram vossos profetas que os conjuravam a retornar a vós. Como cometessem grandes ultrajes para convos­co,

26. Dar ei s-au răzvrătit împotriva ta; au aruncat în urma lor legea ta, i-au ucis pe profeţii tăi care mărturiseau împotriva lor ca să-i întoarcă la tine: au săvârşit blasfemii mari.

27. vós os abandonastes às mãos de seus inimigos, que os oprimiram. Mas quando, no tempo de sua miséria, clamaram a vós, vós os ouvistes do alto do céu, e, em vossa grande misericórdia, enviastes-lhes salvadores que os livraram das mãos de seus inimigos.

27. Atunci i-ai dat în mâna celor care îi oprimau şi ei i-au oprimat. Dar în timpul când erau oprimaţi, au strigat la tine, iar tu i-ai ascultat din ceruri şi, după marea ta îndurare, le-ai dat eliberatori care i-au eliberat din mâna celor care îi oprimau.

28. Mas, assim que voltou a segurança, recomeçaram a fazer o mal diante de vós e os abandonastes às mãos de seus inimigos, que os tiranizaram. Mas clamaram de novo a vós e vós, do alto do céu, os atendestes; assim é que a vossa grande misericórdia operou inúmeras vezes a sua libertação.

28. Când aveau odihnă, ei se întorceau să facă ceea ce este rău în ochii tăi; atunci tu îi abandonai în mâna duşmanilor lor, care îi tiranizau. Ei se întorceau şi strigau către tine, iar tu îi ascultai din ceruri. Şi în îndurarea ta, i-ai eliberat de multe ori.

29. Vós os conjurastes a voltar à vossa Lei, mas eles, em sua arrogância, desobedeciam aos teus mandamentos, transgrediam vossas ordens, que dão a vida ao homem que as observa. Nada mais mostraram que ombros rebeldes, cerviz altiva e ouvidos surdos.

29. Ai mărturisit împotriva lor ca să-i întorci la legea ta; dar s-au purtat cu aroganţă şi nu au ascultat de poruncile şi judecăţile tale. Au păcătuit împotriva lor, prin care, dacă le împlineşte, omul are viaţă prin ele. Şi-au întors spatele, şi-au înţepenit grumazul şi nu au ascultat.

30. Vossa paciência para com eles durou muitos anos; vós lhes fazíeis admoes­tações pela inspiração de vosso espírito, que animava os vossos profetas. Então, finalmente, como não vos escutassem, vós os entre­gastes às mãos dos povos de outras terras.

30. I-ai îngăduit astfel mulţi ani, ai mărturisit împotriva lor prin duhul tău, prin profeţii tăi, dar ei nu şi-au plecat urechea, şi i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor.

31. Mas, mesmo assim, vossa grande misericórdia vos impediu de aniquilá-los e não os abandonastes porque sois um Deus clemente e compassivo.

31. Dar, în marea ta îndurare, nu i-ai nimicit şi nu i-ai părăsit, căci tu eşti un Dumnezeu binevoitor şi îndurător.

32. E agora, Senhor, o Deus grande, poderoso e temível, vós que mantendes fielmente vossa aliança misericordiosa, não sejais indiferente a todos os sofrimentos que nos atingem, a nós, nossos reis, nossos chefes, nossos sacerdotes e a todo o vosso povo, desde o tempo dos reis da Assíria até o presente.

32. Acum, Dumnezeul nostru, Dumnezeu mare, puternic şi înfricoşător, tu, care păstrezi alianţa şi îndurarea, să nu ţi se pară puţin lucru toată tulburarea ta care a venit peste noi, peste regii noştri, peste căpeteniile noastre, peste preoţii noştri, peste profeţii noştri, peste părinţii noştri şi peste întregul tău popor din zilele regilor Asíriei şi până astăzi!

33. Em tudo aquilo que nos aconteceu, nada mais houve que justiça de vossa parte, porque procedestes com lealdade, enquanto que nós retribuíamos com o mal.

33. Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Tu ai acţionat cu fidelitate, iar noi am comis nelegiuire.

34. Nossos reis, nossos chefes, nossos sacerdotes e nossos pais negligenciaram a prática da vossa Lei, não mais obedeceram aos vossos mandamentos, nem às advertências que lhes fizestes.

34. Regii noştri, căpeteniile noastre, preoţii noştri şi părinţii noştri nu au împlinit legea ta, nu au fost atenţi faţă de poruncile şi mărturiile tale prin care ai mărturisit împotriva lor.

35. Malgrado seu reino, apesar dos bens que lhes havíeis dado em abundância e a despeito desta terra vasta e fértil que lhes entregastes, eles não vos serviram, não renunciaram às suas más obras.

35. Dar ei, când domneau în bunăstarea cea mare pe care le-o dăduseşi şi în ţara cea largă şi grasă pe care ai pus-o înaintea lor, nu te-au slujit şi nu s-au întors de la faptele lor cele rele.

36. E eis que hoje somos escravos! Escravos na própria terra que destes aos nossos pais, para usufruir de seus frutos e dos seus produtos.

36. Iată, astăzi suntem sclavi! Iar în ţara pe care ai dat-o părinţilor noştri ca să se hrănească din roadele şi din bunurile ei, iată, noi suntem sclavi în ea!

37. Essa terra multiplica suas messes para reis estrangeiros, que no momento nos tiranizam por causa de nossos pecados e dispõem a seu arbítrio de nossas pessoas e de nossos animais. Sim, estamos numa grande aflição”.

37. Ea dă roadele ei multe regilor pe care i-ai pus peste noi din cauza păcatelor noastre; ei stăpânesc după voinţa lor asupra trupurilor noastre şi asupra animalelor noastre, iar noi suntem în mare strâmtorare”.