Eclesiastes, 3

1. Para tudo há um tempo, para cada coisa há um momento debaixo do céu:

1. Pentru toate există o vremeşi un timp, pentru toate cele plăcute sub ceruri.

2. tempo de nascer e tempo de morrer; tempo de plantar e tempo de arrancar o que se plantou.

2. Este un timp pentru a se naşte şi un timp pentru a muri; un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce s-a plantat;

3. Tempo de matar e tempo de curar; tempo de demolir e tempo de construir.

3. un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi;

4. Tempo de chorar e tempo de rir; tempo de gemer e tempo de dançar.

4. un timp pentru a plânge şi un timp pentru a râde; un timp pentru a geme şi un timp pentru a dansa;

5. Tempo de atirar pedras e tempo de ajuntá-las; tempo de abraçar e tempo de apartar-se.*

5. un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a aduna pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se îndepărta de îmbrăţişare;

6. Tempo de procurar e tempo de perder; tempo de guardar e tempo de jogar fora.

6. un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde, un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7. Tempo de rasgar e tempo de costurar; tempo de calar e tempo de falar.

7. un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi.

8. Tempo de amar e tempo de odiar; tempo de guerra e tempo de paz.

8. un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî; un timp pentru luptă şi un timp pentru pace.

9. Que proveito tira o trabalhador de sua obra?

9. Ce folos are cel care lucrează din tot ceea ce trudeşte el?

10. Vi o trabalho que Deus impôs aos homens, para que nele se ocupassem.

10. Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor ca să se ocupe cu ea.

11. As coisas que Deus fez são boas a seu tempo. Ele pôs, além disso, no seu coração, a duração inteira, sem que ninguém possa compreender a obra divina de um extremo ao outro.*

11. Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veşnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început şi până la sfârşit.

12. Assim, concluí que nada é melhor para o homem do que alegrar-se e procurar o bem-estar durante sua vida.

12. Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure şi să facă binele în viaţa lor.

13. Igualmente é dom de Deus que todos possam comer, beber e gozar do fruto de seu trabalho.

13. Şi omul care mănâncă şi bea şi vede ceea ce este bun în toată truda lui, şi aceasta este darul lui Dumnezeu.

14. Reconheci que tudo o que Deus faz dura para sempre, sem que se possa ajuntar nada, nem nada suprimir. Deus procede dessa maneira para ser temido.*

14. Am cunoscut că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru totdeauna: nu este nimic de adăugat la el şi nimic de scos din el. Dumnezeu a făcut pentru ca să se teamă de el.

15. Aquilo que é, já existia, e aquilo que há de ser, já existiu; Deus chama de novo o que passou.

15. Ceea ce s-a făcut s-a făcut deja şi ceea ce a fost a fost deja. Dumnezeu caută ceea ce s-a urmărit.

16. Debaixo do sol, observei ainda o seguinte: a injustiça ocupa o lugar do direito, e a iniquidade toma o lugar da justiça.

16. Am mai văzut sub soare că în locul judecăţii era nelegiuirea şi în locul dreptăţii era vinovăţia.

17. Então, disse comigo mesmo: “Deus julgará o justo e o ímpio, porque há um tempo para cada coisa e um tempo para cada obra”.

17. Mi-am zis în inimă: „Dumnezeu îi va judeca pe cel drept şi pe cel vinovat, căci este un timp pentru ceea ce este plăcut şi pentru tot ceea ce este făcut acolo”.

18. Eu disse comigo mesmo a respeito dos homens: “Deus quer prová-los e mostrar-lhes que, quanto a eles, são semelhantes aos animais”.

18. Am zis în inimă: „Din cauza fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să-i încerce şi să vadă că nu sunt decât animale”.

19. Porque o destino dos filhos dos homens e o destino dos animais é o mesmo, um mesmo fim os espera. Tanto morre um como o outro. A ambos foi dado o mesmo sopro. A vantagem do homem sobre o animal é nula, porque tudo é vão.

19. Soarta omului şi soarta animalului este aceeaşi soartă; cum moare unul, aşa moare şi celălat: este aceeaşi suflare pentru toţi şi omul nu are niciun avantaj faţă de animale, căci totul este deşertăciune.

20. Todos caminham para um mesmo lugar. Todos saem do pó e para o pó voltam.

20. Toate merg spre un singur loc: toate sunt din ţărână, toate se întorc în ţărână.

21. Quem sabe se o sopro de vida dos filhos dos homens se eleva para o alto e o sopro de vida dos animais desce para a terra?*

21. Cine cunoaşte suflarea fiilor oamenilor? Oare urcă spre înălţimi? Sau suflarea animalelor, oare coboară ea spre adâncul pământului?

22. E verifiquei que nada há de melhor para o homem do que alegrar-se com o fruto de seus trabalhos. Esta é a parte que lhe toca. Pois, quem lhe dará a conhecer o que acontecerá com o volver dos anos?

22. Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se bucure de ceea ce face: aceasta este partea lui. Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?