São Marcos, 12

1. E começou a falar-lhes em parábolas: “Um homem plantou uma vinha, cercou-a com uma sebe, cavou nela um lagar, edificou uma torre, arrendou-a a vinhateiros e ausentou-se daquela terra.

1. (Mt 21,33-46; Lc 20,9-19) Şi a început să le vorbească în parabole: „Un om a plantat o vie, a înconjurat-o cu un gard, a săpat un teasc şi a construit un turn. Apoi a dat-o în arendă unor viticultori şi a plecat într-o călătorie.

2. A seu tempo, enviou aos vinhateiros um servo, para receber deles uma parte do produto da vinha.

2. La timpul cuvenit, a trimis un servitor la viticultori ca să primească de la viticultori din roadele viei.

3. Ora, eles prenderam-no, feriram-no e reen­viaram-no de mãos vazias.

3. Dar ei, prinzându-l, l-au bătut şi l-au trimis cu mâinile goale.

4. Enviou-lhes de novo outro servo; também este feriram na cabeça e o cobriram de afrontas.

4. Din nou a trimis un alt servitor la ei, dar ei i-au spart capul şi l-au necinstit.

5. O senhor enviou-lhes ainda um terceiro, mas o mataram. E enviou outros mais, dos quais feriram uns e mataram outros.

5. A trimis un altul, dar pe acela l-au ucis; apoi mulţi alţii, dar pe unii i-au bătut, pe alţii i-au ucis.

6. Restava-lhe ainda seu filho único, a quem muito amava. Enviou-o também por último a ir ter com eles, dizendo: Terão respeito a meu filho!...

6. Mai avea încă unul, pe fiul său iubit; în cele din urmă, l-a trimis pe acesta la ei, zicându-şi: «De fiul meu se vor ruşina».

7. Os vinhateiros, porém, disseram uns aos outros: Este é o herdeiro! Vinde, matemo-lo e será nossa a herança!

7. Însă viticultorii aceia şi-au spus între ei: «Acesta este moştenitorul. Haideţi să-l ucidem şi moştenirea va fi a noastră!».

8. Agarrando-o, mataram-no e lançaram-no fora da vinha.

8. Şi, prinzându-l, l-au ucis şi l-au aruncat afară din vie.

9. Que fará, pois, o senhor da vinha? Virá e exterminará os vinhateiros e dará a vinha a outro”.

9. Ce va face oare stăpânul viei? Va veni şi-i va ucide pe viticultori, iar via o va da altora.

10. “Nunca lestes estas palavras da Escritura: A pedra que os cons­trutores rejeitaram veio a tornar-se pedra angular.

10. N-aţi citit [niciodată] textul acesta: «Piatra pe care au dispreţuit-o constructorii, aceasta a devenit piatră unghiulară;

11. Isto é obra do Senhor, e ela é admirável aos nossos olhos” (Sl 117,22s)?

11. Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri»?”.

12. Procuravam prendê-lo, mas temiam o povo; porque tinham entendido que a respeito deles dissera esta parábola. E, deixando-o, retiraram-se.* (= Mt 22,15-22 = Lc 20,20-26)

12. Ei însă căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţime. De fapt, îşi dăduseră seama că spusese parabola aceasta pentru ei. Şi, lăsându-l, au plecat.

13. Enviaram-lhe alguns fariseus e herodia­nos, para que o apanhassem em alguma palavra.

13. (Mt 22,15-22; Lc 20,20-26) Au trimis la el pe unii dintre farisei şi irodieni ca să-l prindă în vorbă.

14. Aproximaram-se dele e disseram-lhe: “Mestre, sabemos que és sincero e que não lisonjeias a ninguém; porque não olhas para as aparências dos homens, mas ensinas o caminho de Deus segundo a verdade. É permiti­do que se pague o imposto a César ou não? Devemos ou não pagá-lo?”.

14. Au venit şi i-au spus: „Învăţătorule, ştim că eşti sincer şi nu ţii seamă de nimeni, căci nu te uiţi la faţa omului, ci înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este permis sau nu a da tribut Cezárului? Să dăm sau să nu dăm?”.

15. Conhecendo-lhes a hipocrisia, respondeu-lhes Jesus: “Por que me quereis armar um laço? Mostrai-me um denário”.

15. Dar el, cunoscând ipocrizia lor, le-a spus: „De ce mă ispitiţi? Aduceţi-mi un dinár ca să-l văd!”.

16. Apresentaram-lho. E ele perguntou-lhes: “De quem é esta imagem e a inscrição?” “De César” – responderam-lhe.

16. I-au adus şi el le-a zis: „Ale cui sunt imaginea aceasta şi inscripţia?”. Ei i-au spus: „Ale Cezárului”.

17. Jesus então lhes replicou: “Dai, pois, a César o que é de César e a Deus o que é de Deus”. E admiravam-se dele. (= Mt 22,23-33 = Lc 20,27-40)

17. Atunci Isus le-a zis: „Daţi-i Cezárului ce este al Cezárului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu!”. Şi erau foarte uimiţi de el.

18. Ora, vieram ter com ele os saduceus, que afirmam não haver ressurreição, e perguntaram-lhe:*

18. (Mt 22,23-33; Lc 20,27-40) Apoi au venit la el saduceii, care spun că nu este înviere, şi îl întrebau, zicând:

19. “Mestre, Moisés prescreveu-nos: Se morrer o irmão de alguém, e deixar mulher sem filhos, seu irmão despose a viúva e suscite posteridade a seu irmão.

19. „Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: «Dacă cineva are un frate care moare şi lasă în urmă soţia fără a avea copii, să o ia fratele lui ca soţie şi să ridice descendenţă fratelui său».

20. Ora, havia sete irmãos; o primeiro casou e morreu sem deixar descendência.

20. Erau deci şapte fraţi. Primul şi-a luat soţie şi murind, nu a lăsat urmaşi.

21. Então, o segundo desposou a viúva, e morreu sem deixar posteridade. Do mesmo modo o terceiro.

21. Al doilea a luat-o şi a murit fără să lase urmaşi. Tot la fel al treilea.

22. E assim tomaram-na os sete, e não deixaram filhos. Por último, morreu também a mulher.

22. Şi toţi cei şapte nu au lăsat urmaşi. După ei toţi, a murit şi femeia.

23. Na ressurreição, a quem desses pertencerá a mulher? Pois os sete a tiveram por mulher”.

23. La înviere, când vor învia, căruia dintre ei îi va fi soţie? Căci toţi şapte au avut-o de soţie”.

24. Jesus respondeu-lhes: “Errais, não compreendendo as Escrituras nem o poder de Deus.

24. Isus le-a zis: „Oare nu vă înşelaţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu?

25. Na ressurreição dos mortos, os homens não tomarão mulheres, nem as mulheres, maridos, mas serão como os anjos nos céus.

25. Căci atunci când vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri.

26. Mas, quanto à ressurreição dos mortos, não lestes no livro de Moisés como Deus lhe falou da sarça, dizendo: Eu sou o Deus de Abraão, o Deus de Isaac e o Deus de Jacó (Ex 3,6)?

26. Cât despre morţi, că vor învia, nu aţi citit în Cartea lui Moise, [în relatarea] despre rug, cum i-a spus Dumnezeu: «Eu sunt Dumnezeul lui Abrahám, Dumnezeul lui Isáac şi Dumnezeul lui Iacób»?

27. Ele não é Deus de mortos, senão de vivos. Portanto, estais muito errados”. (= Mt 22,34-40 = Lc 10,25-28)

27. El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii. Vă înşelaţi amarnic!”.

28. Achegou-se dele um dos escribas que os ouvira discutir e, vendo que lhes respondera bem, indagou dele: “Qual é o primeiro de todos os mandamentos?”.

28. (Mt 22,34-40; Lc 10,25-28) Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei şi văzând că le-a răspuns bine, s-a apropiat de el şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”.

29. Jesus respondeu-lhe: “O primeiro de todos os mandamentos é este: Ouve, Israel, o Senhor, nosso Deus, é o único Senhor;

29. Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă, Israéle: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

30. amarás ao Senhor teu Deus de todo o teu coração, de toda a tua alma, de todo o teu espírito e de todas as tuas forças.

30. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!».

31. Eis aqui o segundo: Amarás o teu próximo como a ti mesmo. Outro mandamento maior do que estes não existe”.*

31. A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!». Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”.

32. Disse-lhe o escriba: “Perfeitamente, Mestre, disseste bem que Deus é um só e que não há outro além dele.

32. Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el

33. E amá-lo de todo o coração, de todo o pensamento, de toda a alma e de todas as forças, e amar o próximo como a si mesmo, excede a todos os holocaustos e sacrifícios”.

33. şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”.

34. Vendo Jesus que ele falara sabiamente, disse-lhe: “Não estás longe do Rei­no de Deus”. E já ninguém ousava fazer-lhe perguntas. (= Mt 22,41-46 = Lc 20,41-44)

34. Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

35. Continuava Jesus a ensinar no templo e propôs esta questão: “Como dizem os escribas que Cristo é o filho de Davi?

35. (Mt 22,41-46; Lc 20,41-44) Luând cuvântul, Isus a spus învăţând în templu: „Cum spun cărturarii că Cristos este Fiul lui Davíd?

36. Pois o mesmo Davi diz, inspirado pelo Espírito Santo: Disse o Senhor a meu Senhor: senta-te à minha direita, até que eu ponha os teus inimigos sob os teus pés (Sl 109,1).

36. Davíd însuşi a spus, [inspirat] de Duhul Sfânt: «Domnul a spus Domnului meu, aşază-te la dreapta mea până când voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale!».

37. Ora, se o próprio Davi o chama Senhor, como então é ele seu filho?”. E a grande multidão ouvia-o com satisfação.* (= Mt 23,1-7 = Lc 20,45ss)

37. Deci însuşi Davíd îl numeşte Domn; atunci, cum îi este fiu?”. Şi mulţimea numeroasă îl asculta cu plăcere.

38. Ele lhes dizia em sua doutrina: “Guardai-vos dos escribas que gostam de andar com roupas compridas, de ser cumprimentados nas praças públicas

38. (Mt 23,6-7; Lc 20,45-47) În învăţătura lui mai spunea: „Feriţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi şi să fie salutaţi prin pieţe,

39. e de sentar-se nas primeiras cadeiras nas sinagogas e nos primeiros lugares nos banquetes.

39. să ocupe primele locuri în sinagogi şi locurile dintâi la ospeţe!

40. Eles devoram os bens das viúvas e dão aparência de longas orações. Estes terão um juízo mais rigoroso”. (= Lc 21,1-4)

40. Ei devorează avutul văduvelor şi se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră”.

41. Jesus sentou-se defronte do cofre de esmola e observava como o povo deitava dinheiro nele; muitos ricos depositavam grandes quan­tias.

41. (Lc 21,1-4) Stând în faţa vistieriei, privea cum punea mulţimea banii în caseta pentru ofrande. Mulţi bogaţi puneau mult.

42. Chegando uma pobre viúva, lançou duas pequenas moedas, no valor de apenas um qua­drante.*

42. A venit şi o văduvă săracă şi a pus două monede mici, câţiva bani.

43. E ele chamou os seus discípulos e disse-lhes: “Em verdade vos digo: esta pobre viú­va deitou mais do que todos os que lançaram no cofre,

43. Atunci i-a chemat pe discipolii săi şi le-a zis: „Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toţi cei care pun în caseta pentru ofrande,

44. porque todos deitaram do que tinham em abundância; esta, porém, pôs, de sua indigência, tudo o que tinha para o seu sustento”. (= Mt 24,1-28 = Lc 21,5-24)

44. pentru că toţi au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viaţa ei”.