I Tessalonicenses, 2

1. Bem sabeis, irmãos, que a nossa ida a vós não foi em vão.*

1. Voi înşivă, fraţilor, ştiţi că venirea noastră la voi nu a fost zadarnică,

2. Apesar de maltratados e ultrajados em Filipos, como sabeis, ousamos, confiados em nosso Deus, pregar-vos o Evangelho de Deus em meio de muitas lutas.

2. ci, după cum ştiţi, după ce am fost maltrataţi şi insultaţi la Filípi, am aflat curaj în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre evanghelia lui Dumnezeu ducând o luptă aprigă.

3. A nossa pregação não provém de erro, nem de intenções fraudulentas, nem de engano.

3. Căci îndemnul nostru nu provine dintr-o rătăcire, nici cu [gând] necinstit, nici cu înşelăciune,

4. Mas, como Deus nos julgou dig­nos de nos confiar o Evangelho, falamos, não para agradar aos homens, e sim a Deus, que sonda os nossos corações.

4. ci aşa cum am fost socotiţi [vrednici] de Dumnezeu să ni se încredinţeze evanghelia, aşa vorbim, nu ca să le fim oamenilor pe plac, ci lui Dumnezeu, care pune la încercare inimile noastre.

5. Com efeito, nunca usamos de adulação, como sabeis, nem fomos levados por fins interesseiros. Deus é testemunha.

5. Precum ştiţi, noi nu am folosit niciodată cuvinte de linguşire, nici nu am avut vreun gând ascuns de lăcomie – Dumnezeu este martor –

6. Não buscamos glórias humanas, nem de vós nem de ou­tros.

6. nici nu am căutat glorie de la oameni: nici de la voi şi nici de la alţii;

7. Na qualidade de apóstolos de Cristo, poderíamos apresentar-nos como pessoas de autoridade. Todavia, nos fizemos discretos no meio de vós. Como a mãe a acariciar os seus filhinhos,*

7. deşi, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă fim povară. Dimpotrivă, ne-am făcut blânzi în mijlocul vostru ca o doică ce îşi dezmiardă copiii.

8. assim, em nossa ternura por vós, desejávamos não só comunicar-vos o Evangelho de Deus, mas até a nossa própria vida, porquanto nos sois muito queridos.

8. Atât de ataşaţi eram de voi, încât ne-ar fi plăcut să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci şi sufletele noastre, pentru că ne deveniserăţi dragi.

9. Vós vos lembrais, irmãos, dos nossos trabalhos e de nossa fadiga. Trabalhando noite e dia, para não sermos pesados a nenhum de vós, pregamos-vos o Evangelho de Deus.

9. De fapt, vă aduceţi aminte, fraţilor, de truda şi osteneala noastră: noaptea şi ziua lucram ca să nu devenim o povară pentru niciunul dintre voi şi am predicat între voi evanghelia lui Dumnezeu.

10. Vós sois testemunhas, e também Deus, de quão santa, justa e irrepreensivelmente nos portamos convosco que crestes.

10. Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am fost cu sfinţenie, cu dreptate şi fără prihană faţă de voi cei care credeţi.

11. E sabeis que procedemos com cada um de vós como um pai com seus filhos:

11. Voi ştiţi că [am fost] faţă de fiecare dintre voi ca un tată faţă de copiii săi:

12. nós vos temos exortado, estimulado, conjurado a vos comportardes de maneira digna de Deus, que vos chama ao seu Reino e à sua glória.

12. v-am îndemnat, v-am încurajat şi v-am implorat să umblaţi în mod vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia sa şi la glorie.

13. Por isso é que também nós não cessamos de dar graças a Deus, porque recebestes a Palavra de Deus, que de nós ouvistes, e a acolhestes, não como palavra de homens, mas como aquilo que realmente é, como Palavra de Deus, que age eficazmente em vós, os fiéis.

13. Şi, de aceea, noi îi mulţumim lui Dumnezeu fără încetare pentru că, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează cu putere în voi, cei care credeţi.

14. Com efeito, irmãos, vós vos tornastes imitadores das igrejas de Deus que estão na Judeia, das igrejas de Jesus Cristo. Tivestes que sofrer da parte dos vossos compatriotas o mesmo que eles sofreram dos judeus,

14. Căci voi, fraţilor, aţi devenit imitatorii Bisericilor lui Dumnezeu care se află în Iudéea în Cristos Isus, pentru că pătimiţi şi voi aceleaşi lucruri din partea celor care sunt de acelaşi neam, după cum şi ele [au pătimit] din partea iudeilor,

15. aqueles judeus que mataram o Senhor Jesus, que nos perseguiram, que não são do agrado de Deus, que são inimigos de todos os homens,

15. care l-au omorât şi pe Domnul Isus, şi pe profeţi şi ne-au persecutat şi pe noi. Ei nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt împotriva tuturor oamenilor,

16. visto que nos proíbem pregar aos gentios para que se salvem. E com isso vão enchendo sempre mais a medida dos seus pecados. Mas a ira de Deus acabou por atingi-los.*

16. interzicându-ne să vorbim păgânilor ca să se mântuiască spre a-şi împlini măsura păcatelor lor pretutindeni; dar i-a ajuns mânia care e spre sfârşit.

17. Nós, irmãos, separados de vós por algum tempo – de vista, não de coração –, temos o mais vivo e ardente desejo de vos rever.

17. Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi de voi pentru câtva timp – [despărţiţi] la faţă, nu la inimă – ne-am străduit şi mai mult, cu mare dor, să revedem faţa voastră,

18. Pelo que fizemos o possível por ir visitar-vos, ao menos eu, Paulo, em diversas ocasiões. Mas Satanás nos impediu.

18. pentru că am voit să venim la voi – cel puţin eu, Paul, de mai multe ori –, dar Satana ne-a împiedicat.

19. Pois quem, senão vós, será a nossa esperança, a nossa alegria e a nossa coroa de glória ante nosso Senhor Jesus, no dia de sua vinda?

19. Căci care este speranţa noastră, sau bucuria, sau coroana noastră de laudă în faţa Domnului nostru Isus la venirea lui, dacă nu voi?

20. Sim, sois vós a nossa glória e a nossa alegria!

20. Căci voi sunteţi gloria şi bucuria noastră.