1 A doua zi dimineaţă, Lában s-a sculat, şi-a sărutat fiii şi fiicele sale şi i-a binecuvântat. Apoi Lában a plecat şi s-a întors la locul lui.
2 Iacób a plecat pe drumul lui şi i-au ieşit înainte îngerii lui Dumnezeu.
3 Când i-a văzut, Iacób a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!”. De aceea a pus locului aceluia numele Mahanáim.
4 Iacób a trimis înaintea sa mesageri la Esáu, fratele său, în ţara Seír, în câmpia din Edóm ,
5 şi le-a poruncit, zicând: „Aşa să spuneţi domnului meu Esáu: «Aşa vorbeşte servitorul tău Iacób: ‹Am locuit ca străin împreună cu Lában şi am rămas la el până acum;
6 am boi, măgari, oi, servitori şi servitoare şi trimit să facă cunoscut domnului meu ca să afle har în ochii tăi› »”.
7 Mesagerii s-au întors la Iacób şi au zis: „Am fost la fratele tău, Esáu; şi el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de oameni”.
8 Iacób s-a temut foarte mult şi l-a apucat groaza. A împărţit poporul care era cu el, turmele, cirezile şi cămilele în două tabere
9 şi a zis: „Dacă vine Esáu împotriva uneia din tabere şi o lovește, să scape tabăra care va rămâne!”.
10 Iacób a zis: „Dumnezeule al tatălui meu Abrahám şi Dumnezeule al tatălui meu Isáac, Doamne, care mi-ai zis: «Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi eu îţi voi face bine!»!
11 Sunt prea mic pentru toate îndurările şi pentru tot adevărul pe care le-ai făcut cu servitorul tău; am trecut Iordánul acesta numai cu un toiag, iar acum am devenit două tabere.
12 Salvează-mă, te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esáu! Căci mi-e frică să nu vină şi să ne lovească pe mine, pe mamă şi pe copii.
13 Chiar tu ai zis: «Îţi voi face bine şi voi înmulţi descendenţa ta ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra»”.
14 Iacób a petrecut acolo [noaptea] aceea. A luat din ce avea la îndemână un dar pentru Esáu, fratele său:
15 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci,
16 treizeci de cămile care alăptau cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgari.
17 Le-a dat pe mâna servitorilor săi turmă cu turmă, fiecăruia în parte, şi le-a zis servitorilor săi: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o depărtare între turme!”.
18 A poruncit celui dintâi, zicând: „Când te va întâlni fratele meu Esáu şi te va întreba: «Al cui eşti? Unde te duci? Şi ale cui sunt acestea ce merg înaintea ta?»,
19 să spui: «Ale servitorului tău Iacób; ele sunt un dar trimis domnului meu Esáu; iată, vine şi el în urma noastră!»”.
20 A dat aceeaşi poruncă celui de-al doilea, celui de-al treilea şi tuturor care mergeau în urma turmelor, zicând: „Aşa să-i vorbiţi lui Esáu când îl veţi întâlni!
21 Să spuneţi de asemenea: «Iată, servitorul tău Iacób vine după noi!»”. Căci îşi zicea: „Îl voi îmblânzi cu darul care merge înaintea mea; după aceea, voi vedea faţa lui şi poate îşi va ridica fața”.
22 Şi a lăsat să meargă darul înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.
23 El s-a ridicat [în timpul nopţii], le-a luat pe cele două femei ale sale, pe cele două servitoare ale sale şi pe cei unsprezece copii ai săi şi a trecut prin vadul Iabóc.
24 I-a luat şi i-a trecut râul; şi a trecut [dincolo] ceea ce avea.
25 Iacób a rămas singur şi un om s-a luptat cu el până la ivirea zorilor.
26 Văzând că nu-l poate învinge, i-a atins încheietura coapsei şi încheietura coapsei lui Iacób s-a dislocat în timp ce se lupta cu el.
27 El i-a zis: „Lasă-mă să plec, că s-au ivit zorile!”. [Iacób] i-a răspuns: „Nu te voi lăsa să pleci dacă nu mă vei binecuvânta”.
28 [Acela] l-a întrebat: „Care este numele tău?”. El a zis: „Iacób”.
29 I-a zis: „Nu vei mai fi chemat cu numele „Iacób”, ci cu „Israél”, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai biruit”.
30 Iacób l-a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău!”. El i-a răspuns: „De ce întrebi tu de numele meu?”. Şi l-a binecuvântat acolo.
31 Iacób i-a dat locului numele de „Peniél”, căci [zicea]: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi sufletul meu s-a salvat”.
32 Soarele răsărise deasupră-i când trecuse de Penuel, iar el şchiopăta din cauza coapsei.
33 De aceea, fiii lui Israél nu mănâncă până în ziua de astăzi nervul de la încheietura coapsei; căci acela l-a atins pe Iacób la încheietura şoldului, la nervul coapsei.
Versículos relacionados com Cartea Genezei, 32:
Geneza 32 raportează pregătirea lui Iacob de a -l întâlni pe fratele său Esau, pe care l -a înșelat și a trădat cu ani mai devreme. Capitolul povestește lupta lui Iacob cu un om misterios, pe care unii îl interpretează ca Dumnezeu. Jacob trimite, de asemenea, cadouri lui Esau în speranța de a -și placa mânia și de a se împăca cu el. Mai jos sunt cinci versete legate de temele capitolului:
Psalmul 34:19 - „Mulți sunt afecțiunile celor drepți, dar Domnul îl livrează de la toți”. Acest verset reflectă starea sufletească a lui Iacob în timp ce se pregătea să o întâlnească pe Esau. Era temător și îndurerat, îngrijorat de mânia fratelui său și de posibilele consecințe ale actelor sale trecute.
Osea 12:3-4 - "În pântece, și -a înlocuit fratele, iar în puterea sa s -a luptat cu Dumnezeu. El a luptat cu îngerul și a predominat; a plâns și l -a mulțumit. În Bethel l -a găsit și ne -a vorbit." Acest verset se referă la lupta lui Iacob cu omul misterios din Geneza 32, care unii interpretează ca Dumnezeu sau un înger trimis de el. Lupta reprezintă efortul lui Iacob de a se confrunta și de a -și depăși trecutul.
Proverbe 16:7 - „Când căile omului îi place Domnului, El face chiar și dușmanii săi să aibă pace cu El”. Acest verset este relevant pentru situația lui Iacob, care încerca să placheze mânia fratelui său Esau, trimițând cadouri și arătând smerenie. Ideea este că atunci când un om îi place lui Dumnezeu, el se poate aștepta ca dușmanii săi să fie liniștit și pacea va fi restabilită.
Ezechiel 36:26- „Îți voi da o inimă nouă și voi pune un spirit nou în tine; și voi lua din carnea ta inima pietrei și îți voi da o inimă de carne”. Acest verset vorbește despre transformarea că Dumnezeu operează în inimile oamenilor care îl caută. Este o idee relevantă pentru procesul de transformare personală prin care a trecut Iacob, confruntându -și trecutul și căutând reconcilierea cu fratele său.
Galateni 6:7 - „Nu te înșela: Dumnezeu nu este împiedicat de Dumnezeu; pentru că ceea ce omul va suna”. Acest verset subliniază importanța responsabilității personale și a justiției divine. Este un avertisment pentru Iacob și toți cei care încearcă să -L urmeze pe Dumnezeu, pentru ca ei să -și amintească că alegerile și acțiunile lor vor avea consecințe și că trebuie să își asume responsabilitatea pentru ei.
Rozdziały: