1 Când regele locuia în casa lui şi Domnul i-a dat linişte de toţi duşmanii lui de jur împrejur,
2 [regele] i-a zis profetului Natán: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru, iar arca lui Dumnezeu locuieşte într-un cort!”.
3 Natán i-a răspuns regelui: „Tot ceea ce ai în inimă, mergi şi fă, căci Domnul este cu tine!”.
4 În noaptea aceea, cuvântul Domnului a fost [adresat] lui Natán:
5 „Du-te şi spune-i slujitorului meu Davíd: «Aşa vorbeşte Domnul: ‹Oare tu îmi vei zidi o casă ca să locuiesc în ea?›.
6 Eu n-am locuit într-o casă din ziua când i-am scos pe fiii lui Israél din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit în cort sau în sanctuar.
7 Pretutindeni pe unde am mers cu toţi fiii lui Israél, am spus eu oare vreun cuvânt vreunuia dintre judecătorii lui Israél cărora le-am poruncit să păstorească poporul meu Israél, zicând: ‹Pentru ce nu-mi zidiţi o casă de cedru?› ».
8 Spune-i slujitorului meu Davíd: «Aşa vorbeşte Domnul Sabaót: ‹Te-am luat de la staul, de la oi, ca să fii conducător peste poporul meu, peste Israél;
9 am fost cu tine oriunde ai mers, i-am nimicit pe toţi duşmanii tăi înaintea ta şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari care sunt pe pământ;
10 îl voi pune pe poporul meu, Israél, într-un loc, îl voi stabili şi va locui el acasă şi nu va mai fi tulburat. Fiii nelegiuirii nu-l vor mai umili ca mai înainte,
11 din ziua când am stabilit judecători peste poporul meu Israél şi ţi-am dat linişte de toţi duşmanii tăi. Domnul îţi face cunoscut că Domnul îţi va face o casă!
12 Când se vor împlini zilele tale şi te vei odihni cu părinţii tăi, voi ridica un descendent al tău după tine, care a ieşit din tine, şi-i voi întări domnia.
13 El va zidi o casă numelui meu şi voi întări scaunul lui de domnie pentru vecie.
14 Eu îi voi fi lui tată şi el îmi va fi mie fiu. Dacă va face răul, îl voi pedepsi cu nuiaua oamenilor şi cu lovituri ale fiilor oamenilor;
15 dar îndurarea mea nu se va îndepărta de la el aşa cum am îndepărtat-o de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta.
16 Casa ta şi domnia ta vor fi stabile înaintea ta pentru totdeauna, iar tronul tău va fi întărit pe vecie› »”.
17 Natán i-a spus lui Davíd toate aceste cuvinte şi toată viziunea aceasta.
18 Regele Davíd a mers şi s-a prezentat înaintea Domnului şi a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea că m-ai adus până aici?
19 Şi încă este atât de puţin în ochii tăi, Doamne Dumnezeul meu! Tu vorbeşti despre casa slujitorului tău şi pentru viitor. Aceasta este legea cu privire la om, Doamne Dumnezeul meu!
20 Ce ţi-ar mai putea spune Davíd? Tu îl cunoşti pe slujitorul tău, Doamne Dumnezeul meu!
21 De dragul cuvântului tău şi după inima ta ai făcut toate aceste lucruri mari: le-ai făcut cunoscute slujitorului tău!
22 Mare eşti tu, Doamne Dumnezeule! Nimeni nu este ca tine şi nu este alt Dumnezeu în afară de tine, după tot ce au auzit urechile noastre.
23 Cine este ca poporul tău, Israél? Singurul popor pe pământ la care a venit Dumnezeu ca să-l răscumpere ca popor al său şi să-i dea un nume; să facă pentru el lucruri mari şi înfricoşătoare, pentru ţara ta, înaintea poporului tău, pe care ţi l-ai răscumpărat de la neamul Egiptului şi de la dumnezeii lui.
24 Tu l-ai întărit pe poporul tău, Israél, ca să fie poporul tău pe vecie, iar tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lui.
25 Acum, Doamne Dumnezeule, fă să rămână cuvântul pe care l-ai rostit asupra slujitorului tău şi asupra casei lui pe vecie şi fă după cum ai spus!
26 Mărit să fie numele tău pe vecie şi să se zică: «Domnul Sabaót este Dumnezeul lui Israél! Casa slujitorului tău Davíd să rămână stabilă înaintea ta!».
27 Căci, tu Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israél, ai descoperit la urechea slujitorului tău, zicând: «Îţi voi zidi o casă». De aceea slujitorul tău a îndrăznit să-ţi facă această rugăciune.
28 Acum, Doamne Dumnezeule, tu eşti Dumnezeu şi cuvintele tale sunt adevăr. Tu i-ai spus slujitorului tău toate aceste cuvinte frumoase.
29 Binevoieşte a binecuvânta casa slujitorului tău ca să fie înaintea ta pentru totdeauna. Pentru că tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit. Binecuvântează cu binecuvântarea ta casa slujitorului tău pentru totdeauna!”.
Versículos relacionados com Cartea a doua a lui Samuél, 7:
2 Samuel 7 povestește un dialog important între Dumnezeu și regele David, în care Dumnezeu îi promite lui David un urmaș de durată și un regat etern. Mai mult, capitolul descrie, de asemenea, modul în care David vrea să construiască un templu pentru Dumnezeu, dar este informat că această sarcină va fi îndeplinită de fiul său. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în 2 Samuel 7:
2 Samuel 7:12: „Când îți vei termina zilele și te odihnești cu părinții tăi, voi stabili un fiu al tău după tine și îți voi confirma regalitatea”. Acest verset este începutul promisiunii pe care Dumnezeu îl face pe David din urmașii de durată și un împărăție eternă.
2 Samuel 7:16: „Casa ta și împărăția ta vor fi pentru totdeauna în siguranță înaintea mea; tronul tău va fi stabilit pentru totdeauna”. Dumnezeu îi promite lui David că dinastia Lui va fi eternă.
Psalmul 89:3-4: „Am făcut un legământ cu aleșul meu, am jurat slujitorului meu David: Îți voi stabili urmașii pentru totdeauna și îți voi fi tron pentru toate generațiile”. Acest psalm reafirmă promisiunea lui Dumnezeu față de David de la un urmaș de durată.
Isaia 9:6-7: „Pentru noi s-a născut un băiat, un fiu ne-a fost dat; guvernul este pe umerii lui; și numele lui va fi: consilier minunat, Dumnezeu puternic, Tatăl etern, Prințul păcii. El va extinde domeniul său și va exista o pace nesfârșită asupra tronei lui David și a împărăției sale, pe care El le va stabili și va păstra dreptatea și dreptatea de acum și pentru totdeauna. Zelul Domnului gazdelor o va face. " Acest pasaj profetic se referă la promisiunea lui Dumnezeu către David din coborârea eternă și o împărăție dreaptă.
Fapte 2:29-31: „Frați, să vă fie lăsați să vă spună cu sinceritate că patriarhul David a murit și a fost înmormântat, iar mormântul său este printre noi până în ziua de azi. Fiind un profet, a știut că Dumnezeu a promis cu un jurământ că unul Dintre urmașii săi s -ar așeza pe tronul său. Prezicând acest lucru, David a vorbit despre învierea lui Hristos, că nu a fost abandonat în Hades și nici corpul său nu a experimentat corupția. " Petru îl citează pe David pentru a demonstra că învierea lui Isus este o dovadă a credincioșiei lui Dumnezeu față de promisiunea descendenței eterne a lui David.
Rozdziały: