Eclesiastes, 5

1. Não te apresses em abrir a boca, nem o teu coração não se apresse em proferir palavras diante de Deus, porque Deus está no céu, e tu na terra. Por isso, sejam pouco numerosas as tuas palavras!

1. Nu te pripi cu gura ta şi inima ta să nu se grăbească să scoată vreun cuvânt înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri, iar tu eşti pe pământ; de aceea să fie puţine cuvintele tale!

2. Porque muitas ocupações geram sonhos, e a torrente de palavras faz nascer resoluções insensatas.

2. Căci visul vine din mulţimea ocupaţiilor şi glasul celui nesimţit, din mulţimea cuvintelor.

3. Quando fizeres um voto a Deus, rea­liza-o sem delonga, porque aos insensatos Deus não é favorável. Portanto, cumpre teu voto!

3. Când faci un vot lui Dumnezeu, nu întârzia să-l împlineşti, căci lui nu-i place de cei nesimţiţi! Votul făcut împlineşte-l!

4. Mais vale não fazer voto, que prometer e não ser fiel à promessa.

4. Mai bine să nu faci vot decât să faci vot şi să nu-l împlineşti!

5. Não permitas à tua boca fazer pecar a tua carne, nem digas ao sacerdote que isso foi apenas uma inadvertência, para não suceder que Deus se irrite com essas palavras e reduza a nada tua empresa.*

5. Nu pune gura ta să facă să păcătuiască trupul tău şi nu spune înaintea mesagerului: „A fost o eroare”! De ce să se mânie Dumnezeu din cauza vocii tale şi să distrugă lucrarea mâinilor tale?

6. Porque muitos cuidados geram sonhos, e a torrente de palavras, despropósitos. Assim, pois, teme a Deus!

6. Căci când se înmulţesc visele şi deşertăciunile şi când sunt multe cuvintele, tu teme-te de Dumnezeu!

7. Se vires, na província, a opressão do pobre e a violação do direito e da justiça, não te admires, porque o que é grande é observado por outro maior e ambos por maiores ainda.

7. Când vezi oprimarea celui necăjit şi jefuirea judecăţii şi a dreptăţii în provincie, nu te uimi de ceea ce [pare] plăcut, căci unul mai înalt decât cel înalt veghează şi există mai înalţi peste ei.

8. Sob todos os pontos de vista, uma vantagem para uma nação é se o rei se ocupa com a terra cultivada.*

8. Folosul pământului este pentru toţi: regele este slujit de câmpie.

9. Quem ama o dinheiro nunca se fartará. Quem ama a riqueza não tira dela proveito. Também isso é fugalidade.

9. Cine iubeşte argintul nu se satură de argint şi cine iubeşte averea nu-i va ajunge. Şi aceasta este o deşertăciune.

10. Quando abundam os bens, numerosos são aqueles que comem. Que vantagem há para os seus possuidores, senão ver como se comportam?*

10. Când se înmulţesc bunurile, se înmulţesc şi cei care le mănâncă. Şi ce câştig pentru stăpânul lor decât că le vede cu ochii săi?

11. Doce é o sono do trabalhador, tenha ele pouco ou muito para comer; mas a abundância do rico o impede de dormir.

11. Dulce este somnul celui care munceşte, fie că mânâncă puţin, fie mult. Dar săturarea celui bogat nu-l lasă să se odihnească în somnul lui.

12. Vi uma dolorosa miséria debaixo do sol: as riquezas que um possuidor guarda para sua própria desgraça.

12. Am văzut o slăbiciune sub soare: bogăţie păzită pentru stăpânul ei, spre răul lui.

13. Caso essas riquezas venham a se perder em consequência de algum desagradável acontecimento, se ele tiver um filho, nada lhe restará na sua mão.

13. Îi piere bogăţia din cauza unei îndeletniciri rele. Dacă dă naştere unui fiu, nu [rămâne] nimic în mâna lui.

14. Nu saiu ele do ventre de sua mãe, assim nu voltará. De seu trabalho nada receberá que possa levar em suas mãos.

14. Cum a ieşit gol din sânul mamei sale, aşa se întoarce să meargă cum a venit. Nimic nu ia din truda sa ca să ducă cu mâna lui.

15. Sim, é uma dolorosa miséria que ele se vá assim como veio. Que vantagem terá ele por ter trabalhado para o vento?

15. Şi aceasta este o mare slăbiciune: exact cum a venit, aşa se duce. Şi ce folos are el că s-a trudit în vânt?

16. Todos os seus dias foram consumidos numa sombria dor, em extrema amargura, no sofrimento e na irritação.

16. Ba chiar în toate zilele lui a mâncat în întuneric, i s-a înmulţit indignarea, slăbiciunea şi furia.

17. Eis o que reconheci ser bom: que é conveniente ao homem comer, beber, gozar de bem-estar em todo o trabalho ao qual ele se dedica debaixo do sol, durante todos os dias de vida que Deus lhe der. Esta é a sua parte.

17. Iată ce am văzut că este bine şi frumos: ca [omul] să mănânce şi să bea şi să vadă binele în toată truda sa cu care se trudeşte sub soare în toate zilele vieţii lui pe care i le-a dat Dumnezeu, pentru că aceasta este partea lui.

18. Se Deus dá ao homem bens e riquezas, e lhe concede delas comer e delas tomar sua parte, e se alegrar no seu trabalho, isso é um dom de Deus.

18. Dar dacă vreunui om i-a dat Dumnezeu bogăţie şi avere şi să aibă putere să mănânce din ele, ca să-şi ia partea şi să se bucure în chinul său, şi aceasta este darul lui Dumnezeu.

19. Ele não pensa no número dos dias de sua vida, quando Deus derrama em seu coração a alegria.

19. Căci nu-şi mai aminteşte de mulţimea zilelor vieţii sale, pentru că Dumnezeu i-a răspuns în bucuria inimii lui.