Hebreus, 4

1. Enquanto, pois, subsiste a promessa de entrar no seu descanso, tenhamos cuidado em que ninguém de nós corra o risco de ser excluído.

1. Deci să ne temem ca nu cumva, în timp ce rămâne promisiunea de a intra în odihna lui, vreunul dintre noi să creadă că este exclus!

2. A Boa-Nova nos foi trazida a nós, como o foi a eles. Mas a eles de nada aproveitou, porque caíram na descrença.*

2. Căci şi noi am primit vestea cea bună ca şi ei, dar cuvântul auzit nu le-a folosit, întrucât ei nu s-au unit prin credinţă cu cei care au ascultat.

3. Nós, porém, se tivermos fé, haveremos de entrar no descanso. Ele disse: Eu jurei na minha ira: não entrarão no lugar do meu descanso. Ora, as obras de Deus estão concluídas desde a criação do mundo;

3. De fapt, noi care am crezut intrăm în odihnă, aşa cum s-a zis: „Astfel am jurat în mânia mea: nu vor intra în odihna mea”, chiar dacă lucrările erau făcute de la întemeierea lumii.

4. pois, em certa passagem, falou do sétimo dia o seguinte: E, terminado o seu trabalho, descansou Deus no sétimo dia (Gn 2,2).

4. Căci despre ziua a şaptea s-a spus undeva astfel: „Şi s-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrările sale”.

5. Se, pois, ele repete: Não entrarão no lugar do meu descanso,

5. Şi iarăşi, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna mea”.

6. é sinal de que outros são chamados a entrar nele. E como aqueles a quem primeiro foi anunciada a promessa não entraram por não ter tido a fé,

6. Aşadar, de vreme ce rămâne ca unii să intre, iar cei cărora li s-a dat mai întâi vestea cea bună nu au intrat din cauza neascultării,

7. Deus, após muitos anos, por meio de Davi, estabelece um novo dia, um hoje, ao pronunciar as palavras mencionadas: Hoje, se ouvirdes a sua voz, não endureçais os vossos corações.

7. stabileşte din nou o zi, „astăzi”, spunând prin Davíd, după atâta vreme, după cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă veţi auzi glasul lui, nu vă împietriţi inimile!”.

8. Se Josué lhes houvesse dado repouso, não teria depois disso falado dum outro dia.

8. Deci dacă Iósue i-ar fi dus la odihnă, nu ar mai fi vorbit după acestea despre o altă zi.

9. Por isso, resta um repouso sabático para o povo de Deus.*

9. Aşadar, rămâne o zi de odihnă pentru poporul lui Dumnezeu,

10. E quem entrar nesse repouso descansará das suas obras, assim como descansou Deus das suas.

10. pentru că cine intră în odihna lui se odihneşte şi el de lucrările lui, ca şi Dumnezeu, de ale sale.

11. Assim, apressemo-nos a entrar neste descanso para não cairmos por nossa vez na mesma incredulidade.

11. Să ne grăbim deci să intrăm în odihna aceea, ca să nu cadă nimeni în acelaşi exemplu de neascultare!

12. Porque a Palavra de Deus é viva, eficaz, mais penetrante do que uma espada de dois gumes e atinge até a divisão da alma e do corpo, das juntas e medulas, e discerne os pensamentos e intenções do coração.

12. Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu, plin de putere şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri; el pătrunde până la despărţitura sufletului şi a duhului, a încheieturilor şi a măduvei şi judecă sentimentele şi gândurile inimii.

13. Nenhuma criatura lhe é invisível. Tudo é nu e descoberto aos olhos daquele a quem havemos de prestar contas.

13. Şi nu este nicio creatură ascunsă înaintea lui, ci toate sunt goale şi descoperite pentru ochii aceluia în faţa căruia [vom da] cont.

14. Temos, portanto, um grande Sumo Sacerdote que penetrou nos céus, Jesus, Filho de Deus. Conservemos firme a nossa fé.*

14. Având, aşadar, un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea [credinţei]!

15. Porque não temos nele um pontífice incapaz de compadecer-se das nossas fraquezas. Ao contrário, passou pelas mesmas provações que nós, com exceção do pecado.

15. Căci nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat.

16. Aproximemo-nos, pois, confiadamente do trono da graça, a fim de alcançar misericórdia e achar a graça de um auxílio oportuno.

16. Aşadar, să ne apropiem cu toată îndrăzneala de tronul harului ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!