Salmos, 49

1. Oigan esto, pueblos todos, habitantes del mundo entero, escuchen:

1. Maestrului de cor. Al fiilor lui Córe. Psalm.

2. gente del pueblo y gente de apellido, ricos y pobres, todos en conjunto.

2. Ascultaţi aceasta, voi, toate popoarele, plecaţi-vă urechea, voi, toţi locuitorii lumii,

3. Mi boca va a decir sabiduría y lo que pienso sobre cosas hondas;

3. fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt, bogaţi şi săraci, [toţi] împreună!

4. dejen que me concentre en un refrán, lo explicaré luego al son del arpa.

4. Gura mea va rosti înţelepciune şi cugetul inimii mele, înţelegere;

5. ¿Por qué temer en días de desgracia, cuando me cercan el mal y la traición

5. voi pleca spre proverbe urechea mea şi voi desluşi enigma mea cântând din harpă.

6. de los que en su fortuna se confían y hacen prevalecer su gran riqueza?

6. De ce să mă tem în zilele cele rele, când nelegiuirea potrivnicilor mei mă înconjoară?

7. Mas, comprada su vida nadie tiene, ni a Dios puede, con plata, sobornarlo,

7. Ei îşi pun încrederea în averea lor şi cu mulţimea bogăţiilor lor se laudă.

8. pues es muy caro el precio de la vida.

8. Ah! Niciun om nu se va putea răscumpăra pe sine şi niciun om nu va putea să-i dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării sale;

9. ¿Vivir piensa por siempre, o cree que no irá a la fosa un día?

9. căci preţul sufletului lor este atât de mare, încât niciodată nu va fi cu putinţă

10. Pues bien, verá que los sabios se mueren, que igual perecen el necio y el estúpido, y dejan para otros su riqueza.

10. să rămână cineva în viaţă fără de sfârşit şi să nu vadă [niciodată] groapa.

11. Sus tumbas son sus casas para siempre, por siglos y siglos, sus moradas, por más que su nombre a sus tierras hayan puesto.

11. Ba da, va vedea: mor şi înţelepţii, pier împreună nesimţitul şi cel fără de minte şi lasă altora averea lor.

12. El hombre en los honores no comprende, es igual que el ganado que se mata.

12. Mormântul le va fi casă în veac, locuinţa lor din generaţie în generaţie, deşi cu numele lor şi-au numit terenurile proprii.

13. Hacia allá van los que en sí confían, ese será el fin de los que les gusta escucharse.

13. Dar omul nu poate rămâne mult în strălucire; se aseamănă cu animalele care pier.

14. Abajo, cual rebaño la muerte los reúne, los pastorea y les impone su ley. Son como un espectro desvaído que a la mañana vuelve a su casa abajo.

14. Aceasta este soarta celor care se încred în ei înşişi; acesta este sfârşitul acelora care se complac în vorbe goale. Sélah

15. Pero a mí Dios me rescatará, y me sacará de las garras de la muerte.

15. Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor şi moartea îi va paşte. Coboară de-a dreptul în mormânt, li se şterge orice urmă, lăcaşul lor este locuinţa morţilor.

16. No temas cuando el hombre se enriquece, cuando aumenta la fama de su casa.

16. Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu, mă va lua de sub puterea locuinţei morţilor. Sélah

17. Nada podrá llevar él a su muerte, ni su riqueza podrá bajar con él.

17. Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte şi când creşte faima casei sale,

18. Su alma, que siempre en vida bendecía: "Te alaban, porque te has tratado bien",

18. pentru că nu ia nimic cu el când moare şi faima lui nu coboară după el,

19. irá a unirse con la raza de sus padres, que jamás volverán a ver la luz.

19. chiar dacă în viaţa lui sufletul său se considera binecuvântat: „Te vor lăuda pentru că ai agonisit binele”!

20. El hombre en los honores no comprende, es igual que el ganado que se mata.

20. Va merge până la generaţia părinţilor săi, care nu vor mai vedea niciodată lumina.

21.

21. Omul, cât timp este în cinste, nu înţelege, se aseamănă cu animalele care pier.