II Samuel, 14

1. Joab, filho de Sárvia, percebendo que o coração do rei se voltava de novo para Absalão,

1. Ióab, fiul Ţerúiei, a observat că inima regelui era la Absalóm.

2. mandou vir de Tícua uma mulher habilidosa e disse-lhe: “Põe-te de luto; toma vestes de luto e não te unjas, para pareceres uma mulher que chora um morto há muito tempo.

2. A trimis la Técoa şi a luat de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a zis: „Prefă-te că jeleşti şi îmbracă-te în haine de doliu; nu te unge cu untdelemn şi fii ca o femeie care de multe zile plânge după un mort!

3. Virás então ter com o rei e lhe falarás assim e assim”. E Joab sugeriu-lhe o que ela deveria dizer.

3. Mergi aşa la rege şi spune-i aceste cuvinte!”. Şi Ióab i-a spus ce să zică.

4. A mulher veio, pois, de Tícua e apresentou-se ao rei; lançou-se por terra e prostrou-se, dizendo: “Salva-me, ó rei, salva-me!”.

4. Femeia din Técoa [a mers] să-i vorbească regelui. A căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis: „Salvează-mă, rege!”.

5. O rei disse-lhe: “Que tens?”. “Ai de mim – disse ela –, sou uma viúva. Meu marido morreu.

5. Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Sunt cu adevărat o văduvă. Soţul meu a murit!

6. Tua serva tinha dois filhos. Brigaram no campo e não havendo quem os separasse, um deles feriu o outro e matou-o.

6. Slujitoarea ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp şi nu a fost nimeni să-i despartă; unul l-a lovit pe celălalt şi l-a omorât.

7. E eis que agora se levanta contra a tua serva toda a família, dizendo-lhe: ‘Dá-nos o fratricida, para o matarmos em castigo do sangue do irmão que ele matou e exterminaremos o herdeiro’. Querem assim apagar a última brasa que me resta, de modo que não se conserve de meu marido nem nome, nem posteridade na terra.”

7. Dar, iată, toată familia s-a ridicat împotriva slujitoarei tale şi au zis: «Dă-ni-l pe cel care l-a lovit pe fratele său ca să-l omorâm pentru sufletul fratelui său pe care l-a ucis! Să-l nimicim şi pe moştenitor!». Astfel ar stinge tăciunele care mi-a rămas şi nu ar mai lăsa soţului meu nici nume şi nici urmaş pe faţa pământului”.

8. O rei disse à mulher: “Volta para a tua casa; tomarei providências a teu respeito”.

8. Regele i-a zis femeii: „Mergi acasă şi eu voi da porunci în ceea ce te priveşte!”.

9. Mas a mulher de Tícua disse ao rei: “Sobre mim e não sobre a casa de meu pai recaia a culpa; o rei e o seu trono serão inocentes”.*

9. Femeia din Técoa i-a zis regelui: „Asupra mea să fie vina, domnul meu, rege, şi asupra casei tatălui meu; însă regele şi tronul său sunt fără vină!”.

10. O rei disse-lhe: “Se alguém te ameaçar, traze-o à minha presença e ele não te incomodará mais”.

10. Regele i-a zis: „Dacă va vorbi cineva despre tine, adu-l la mine şi nu te va mai atinge!”.

11. Ela ajuntou: “Queira o rei lembrar-se do Senhor, seu Deus, para que o vingador do sangue não agrave a desgraça, matando o meu filho!”. “Pela vida de Deus – disse ele –, não cairá um só cabelo da cabeça de teu filho!”

11. Ea i-a zis: „Să-şi aducă aminte regele de Domnul Dumnezeul tău pentru ca răzbunătorul sângelui să nu mărească vărsarea de sânge şi să nu-l nimicească pe fiul meu!”. El i-a zis: „Viu este Domnul că niciun [fir] de păr de pe capul fiului tău nu va cădea la pământ!”.

12. A mulher então disse: “Permite que a tua serva diga uma palavra ao rei, meu senhor?”. “Fala.”

12. Femeia i-a zis: „Permite-i slujitoarei tale să-i spună o vorbă stăpânului meu, regele!”. El i-a zis: „Spune!”.

13. “Por que, pois, pensas fazer o mesmo contra o povo do Senhor? Pronunciando essa sentença, o rei se confessa culpado, pelo fato de não se lembrar daquele que desterrou.

13. Femeia i-a zis: „De ce gândeşti astfel împotriva poporului lui Dumnezeu? Regele spune lucrul acesta ca un vinovat, nelăsându-l să se întoarcă pe cel pe care l-a alungat.

14. Quando morremos, somos como a água que não mais se pode recolher, uma vez derramada por terra. Deus não faz voltar uma alma. Cuide, pois, o rei, que o banido não fique mais exilado longe dele.*

14. Noi vom muri şi vom fi ca apa care, vărsată pe pământ, nu mai poate fi adunată. Dumnezeu nu vrea să piardă sufletul şi se gândeşte cum ar face să nu îndepărteze de la sine pe cel care s-a îndepărtat.

15. Se eu vim falar desse assunto ao rei, foi porque o povo me aterrou. A tua serva disse: Falarei com o rei, e talvez ele faça o que eu lhe pedir.

15. Acum, am venit să-i spun aceste lucruri regelui, stăpânului meu, pentru că poporul m-a înspăimântat, iar slujitoarea ta a zis: «Îi voi vorbi regelui; poate că regele va împlini cuvântul slujitoarei sale.

16. Sim, o rei me ouvirá e me livrará da mão do homem que procura excluir-nos, a mim e ao meu filho, da herança do Senhor.

16. Căci regele o va asculta pe slujitoarea sa ca să o elibereze din mâna celui care vrea să ne nimicească pe mine şi pe fiul meu din moştenirea lui Dumnezeu».

17. Que o rei – ajuntou ela – se digne pronunciar uma palavra de paz, porque o rei, meu senhor, é como um anjo de Deus para discernir o bem do mal. Que o Senhor, teu Deus, seja contigo!”

17. Slujitoarea ta a zis: «Cuvântul stăpânului meu, regele, să-mi fie spre linişte!». Căci ca un înger al lui Dumnezeu este domnul meu, regele, care ascultă binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine!”.

18. O rei disse à mulher: “Não me escondas nada do que te vou perguntar”. A mulher respondeu: “Que o rei, meu senhor, fale”.

18. Regele i-a răspuns femeii: „Nu-mi ascunde ceea ce te voi întreba!”. Femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, regele”.

19. “Não anda a mão de Joab contigo em tudo isso?” “Por tua vida – respondeu-lhe ela –, não se pode desviar para nenhum lado o que o rei acaba de dizer! Sim, foi o teu servo Joab quem me deu ins­truções e sugeriu à tua serva tudo o que ela disse.

19. Regele i-a zis: „Este oare mâna lui Ióab cu tine în toate acestea?”. Femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, stăpânul meu, rege, că nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la orice zice stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău Ióab mi-a poruncit şi a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte;

20. Foi para dar a esse assunto uma nova feição que Joab fez isso. Porém tu, ó rei, meu senhor, és tão sábio como um anjo de Deus, para saber tudo o que se passa na terra!”

20. ca să dea o altă faţă situaţiei a făcut slujitorul tău Ióab acest lucru. Însă stăpânul meu este la fel de înţelept cum este înţelept un înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ceea ce este pe pământ”.

21. O rei disse a Joab: “A coisa está decidida. Vai, traze o jovem Absalão!”.

21. Regele i-a zis lui Ióab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta! Mergi şi adu-l înapoi pe tânărul Absalóm!”.

22. Joab prostrou-se com o rosto por terra e abençoou o rei, dizendo: “Agora o teu servo reconhece que ganhou o teu favor, ó rei, meu senhor, pois que o rei cumpriu o desejo de seu servo!”.

22. Ióab a căzut cu faţa la pământ, s-a prosternat şi l-a binecuvântat pe rege. Apoi a zis: „Astăzi slujitorul tău ştie că a aflat bunăvoinţă în ochii tăi, stăpânul meu, rege! Pentru că regele a făcut aceasta slujitorului său!”.

23. Joab foi a Gessur e trouxe Absalão para Jerusalém.

23. Ióab s-a ridicat, a mers la Gheşúr şi l-a adus pe Absalóm la Ierusalím.

24. Mas o rei disse: “Que ele vá para a sua casa, pois não será admitido à minha presença!”. Absalão retirou-se para a sua casa e não se apresentou diante do rei.

24. Însă regele a zis: „Să se ducă în casa lui şi să nu-mi vadă faţa!”. Absalóm s-a dus în casa lui şi nu a văzut faţa regelui.

25. Não havia em todo o Israel homem mais belo que Absalão e que fosse tão admirado como ele. Da cabeça aos pés, não havia nele defeito algum.

25. Ca Absalóm nu era nimeni în Israél atât de frumos. Era foarte admirat: din tălpi şi până în creştet nu avea niciun cusur.

26. Quando cortava o cabelo – o que fazia a cada ano, porque sua cabeleira se tornava por demais pesada –, o peso deste era de duzentos siclos, pelo peso real.*

26. Când se tundea pe cap – se tundea la fiecare sfârşit de an – pentru că era greu [părul] pe care îl avea îl tundea, greutatea părului de pe capul său era de două sute de sícli, după măsura regelui.

27. Nasceram-lhe três filhos e uma filha, chamada Tamar, que era de grande beleza.

27. Lui Absalóm i s-au născut trei fii şi o fiică, numită Támar, care era o femeie frumoasă la chip.

28. Absalão permaneceu em Jerusalém dois anos, antes de ser admitido à presença do rei.

28. Absalóm a locuit la Ierusalím doi ani de zile, însă faţa regelui nu a văzut-o.

29. Mandou chamar Joab para mandá-lo ao rei, mas ele não quis vir. Chamou-o uma segunda vez e ele recusou-se de novo.

29. Absalóm a trimis [vorbă] la Ióab că [vrea] să-l trimită la rege, dar Ióab nu a vrut să vină. A trimis a doua oară, dar nu a vrut să vină.

30. Disse então Absalão aos seus servos: “Vede, o campo de Joab ao lado do meu, semeado de cevada? Ide e lançai-lhe fogo”. Os servos de Absalão incendiaram o campo. Os servos de Joab foram ter com ele, rasgadas as suas vestes e disseram-lhe: “Os homens de Absa­lão incendiaram o teu campo”.*

30. Absalóm le-a zis slujitorilor lui: „Vedeţi, ogorul lui Ióab este lângă al meu; are orz pe el; mergeţi şi daţi-i foc!”. Şi slujitorii lui Absalóm au dat foc ogorului.

31. Joab foi então à casa de Absalão e disse: “Por que incendiaram os teus homens o meu campo?”.

31. Ióab s-a ridicat şi a mers la Absalóm acasă. Şi i-a zis: „Pentru ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?”.

32. Absalão respondeu: “Eu te mandei chamar, dizendo: ‘Vem, pois quero enviar-te ao rei para dizer-lhe: por que vim eu de Gessur? Seria melhor ter ficado lá’. Quero ser admitido à presença do rei; se sou culpado, que me matem!’’.

32. Absalóm i-a răspuns lui Ióab: „Iată, ţi-am trimis [vorbă] şi ţi-am zis: «Vino aici, căci vreau să te trimit la rege să-i spui: ‹Pentru ce m-am întors din Gheşúr? Era mai bine pentru mine să fi fost încă acolo› ». Acum vreau să văd faţa regelui. Dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare!”.

33. Joab foi ter com o rei e contou-lhe tudo. Absalão foi chamado, entrou na presença do rei e prostrou-se diante dele com o rosto por terra. E o rei o beijou.

33. Ióab a mers la rege şi i-a povestit. [Davíd] l-a chemat pe Absalóm. El a venit, s-a prosternat cu faţa la pământ înaintea lui, iar regele l-a îmbrăţişat pe Absalóm.