Gênesis, 37

1. Jacó habitou na região onde seu pai havia morado, na terra de Canaã.

1. Iacób a locuit în ţara în care trăise ca străin tatăl său, în ţara Canaán.

2. Eis a história da descendência de Jacó: José, ainda jovem, com a idade de dezessete anos, apascentava o rebanho com seus irmãos, os filhos de Bala e os filhos de Zelfa, mulheres de seu pai; e ele contou ao seu pai as más conversas dos irmãos.

2. Acestea sunt generațiile lui Iacób. Iosíf, când avea şaptesprezece ani, era păstor împreună cu fraţii lui la turmă; fiind el tânăr, era cu fiii Bílhăi şi cu fiii Zílpei, soţiile tatălui său. Iosíf venea la tatăl lor cu ceea ce se vorbea rău despre părinții lor.

3. Israel amava José mais do que todos os outros filhos, porque ele era o filho de sua velhice; e mandara-lhe fazer uma túnica de várias cores.

3. Israél îl iubea pe Iosíf mai mult decât pe toţi ceilalţi fii ai săi pentru că era fiul bătrâneţilor sale şi-i făcuse o tunică cu mâneci lungi.

4. Seus irmãos, vendo que seu pai o preferia a eles, começaram a odiá-lo e não podiam mais tratá-lo com bons modos.

4. Fraţii lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toţi fraţii şi îl urau. Nu puteau să-i vorbească în pace.

5. Ora, José teve um sonho, e o contou aos seus irmãos, que o detestaram ainda mais. José disse-lhe:

5. Iosíf a avut un vis şi l-a făcut cunoscut fraţilor săi, care l-au urât şi mai mult.

6. “Ouvi o sonho que tive:

6. El le-a zis: „Ascultaţi visul acesta pe care l-am visat!

7. estávamos ligando feixes no campo, e eis que o meu feixe se levantou e se pôs de pé, enquanto os vossos o cercavam e se prostravam diante dele”.

7. Iată, noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; şi, iată, snopul meu s-a ridicat şi a stat drept; şi, iată, snopii voştri l-au înconjurat şi s-au prosternat înaintea snopului meu!”.

8. Seus irmãos disseram-lhe: “Quererias, porven­tura, reinar sobre nós e tornar-te nosso senhor?”. E odiaram-no ainda mais por causa de seus sonhos e de suas palavras.

8. Fraţii lui i-au zis: „Oare vei fi rege peste noi? Oare vei domni peste noi?”. Şi l-au urât şi mai mult din cauza viselor lui şi a cuvintelor lui.

9. José teve ainda outro sonho, que contou aos seus irmãos. “Tive – disse ele – ainda um sonho: o sol, a lua e onze estrelas prostravam-se diante de mim.”

9. A visat un alt vis şi l-a povestit fraţilor săi. El a zis: „Iată, am mai visat un vis şi, iată, soarele, luna şi unsprezece stele se prosternau înaintea mea!”.

10. Ele contou isso ao seu pai e aos seus irmãos, mas foi repreendido por seu pai: “Que significa – disse-lhe ele – este sonho que tiveste? Viremos, acaso, eu, tua mãe e teus irmãos, a nos prostrar por terra diante de ti?”.

10. L-a povestit tatălui său şi fraţilor săi şi tatăl său l-a mustrat şi i-a zis: „Ce este cu visul acesta pe care l-ai visat? Oare vom merge eu, mama ta şi fraţii tăi să ne prosternăm în faţa ta până la pământ?”.

11. Seus irmãos ficaram, pois, com inveja dele, mas seu pai guardou a lembrança desse acontecimento.

11. Fraţii săi îl invidiau, dar tatăl său păstra acest cuvânt.

12. Os irmãos de José foram apascentar os rebanhos de seu pai em Siquém.

12. Fraţii lui au mers la Síhem ca să pască turma tatălui lor.

13. Israel disse a José: “Teus irmãos guardam os rebanhos em Siquém. Vem: vou mandar-te a eles”. “Eis-me aqui” – res­pondeu José.

13. Israél i-a zis lui Iosíf: „Oare fraţii tăi nu pasc [oile] la Síhem? Vino, te voi trimite la ei!”. El a răspuns: „Iată-mă!”.

14. “Vai, pois, ver se tudo corre bem a teus irmãos e ao rebanho, e traze-me notícias deles.” Enviou-o do vale de Hebron, e José foi a Siquém.

14. I-a zis [Israél]: „Du-te, aşadar, şi vezi dacă fraţii tăi sunt în pace şi dacă turma este bine şi adu-mi veşti!”. L-a trimis din valea Hebrón şi [Iosíf] a ajuns la Síhem.

15. Um homem encontrou-o vagando pelo campo: “Que buscas?” – perguntou ele.

15. Un om l-a găsit în timp ce el rătăcea pe câmp. Omul l-a întrebat: „Ce cauţi?”.

16. “Busco meus irmãos – respondeu ele. Dize-me onde apascentam os rebanhos.”

16. El a spus: „Îi caut pe fraţii mei. Fă-mi cunoscut, te rog, unde pasc ei oile!”.

17. E o homem respondeu: “Partiram daqui e ouvi-os dizer: ‘Vamos para Dotain’.” Partiu então José em busca dos seus irmãos e encontrou-os em Dotain.

17. Omul acela a zis: „Au plecat de aici; căci i-am auzit, spunând: «Să mergem la Dotán!»”. Iosíf a mers după fraţii săi şi i-a găsit la Dotán.

18. Eles o viram de longe. Antes que José se aproximasse, combinaram entre si como o haveriam de matar;

18. Ei l-au văzut de departe şi, înainte ca el să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

19. e disseram uns aos outros: “Eis o sonhador que chega.

19. Ei au zis unul către altul: „Iată, vine visătorul acesta!.

20. Vamos, matemo-lo e atiremo-lo numa cisterna; diremos depois que uma fera o devorou; e então veremos de que lhe aproveitaram os seus sonhos”.

20. Acum, haideţi să-l ucidem, să-l aruncăm într-o fântână şi să zicem că l-a mâncat un animal rău! Să vedem ce va fi cu visele lui!”.

21. Ouvindo-o, porém, Rúben, quis livrá-lo de suas mãos: “Não lhe tiremos a vida – disse ele.

21. Rubén a auzit şi a voit să-l scape din mâna lor. El a spus: „Să nu-l lovim [luându-i] viaţa!”.

22. Não derrameis sangue. Jogai-o naquela cisterna, no deserto, mas não levanteis vossa mão contra ele”. Pois Rúben pensava livrá-lo de suas mãos para o reconduzir ao pai.

22. Rubén le-a zis: „Să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l în fântâna aceasta care este în pustiu, dar nu întindeți mâna asupra lui!”. [Aceasta o zicea] ca să-l scoată din mâna lor şi să-l trimită înapoi la tatăl lui.

23. Quando José se aproximou de seus irmãos, eles o despojaram de sua túnica, daquela bela túnica de várias cores que trazia,

23. Când Iosíf a sosit la fraţii săi, ei l-au dezbrăcat pe Iosíf de tunica sa, de tunica aceea cu mâneci lungi care era pe el,

24. e jogaram-no numa cisterna velha, que não tinha água.

24. l-au luat şi l-au aruncat în fântână; fântâna era goală, nu avea apă.

25. E, sentando-se para comer, eis que, levantando os olhos, viram surgir no horizonte uma caravana de ismaelitas vinda de Galaad. Seus camelos estavam carregados de resina, de bálsamo e de ládano, que transportavam para o Egito.*

25. După aceea s-au aşezat să mănânce pâine. Ridicându-şi ochii, au văzut o caravană de ismaelíţi venind dinspre Galaád; cămilele lor cărau răşină, balsam şi mir; ei mergeau coborând spre Egipt.

26. Então Judá disse aos seus irmãos: “Que nos aproveita matar nosso irmão e ocultar o seu sangue?

26. Atunci Iúda a zis către fraţii săi: „Ce folos dacă îl vom ucide pe fratele nostru şi vom acoperi sângele lui?

27. Vinde e vendamo-lo aos ismaelitas. Não levantemos nossas mãos contra ele, pois, afinal, é nosso irmão, nossa carne”. Seus irmãos concordaram.

27. Haideţi mai degrabă să-l vindem ismaelíţilor şi să nu fie mâna noastră asupra lui, pentru că este fratele nostru şi carne din carnea noastră!”. Şi fraţii lui l-au ascultat.

28. E, quando passaram os negociantes madianitas, tiraram José da cisterna e venderam-no por vinte moedas de prata aos ismae­litas, que o levaram para o Egito.

28. Au trecut nişte negustori madianíţi. Fraţii l-au tras pe Iosíf şi l-au scos din fântână şi l-au vândut pe Iosíf ismaelíţilor cu douăzeci de arginţi. Iar ei l-au dus pe Iosíf în Egipt.

29. Rúben voltou à cisterna, e eis que José já não estava ali.

29. Rubén s-a întors la fântână şi, iată, Iosíf nu era în fântână. El şi-a sfâşiat hainele.

30. Rasgou então suas vestes e voltou para junto dos seus irmãos: “O menino desapareceu – disse ele. E eu, para onde irei?”.

30. S-a întors la fraţii săi şi a zis: „Băiatul nu mai este! Şi eu unde să mă duc acum?”.

31. Tomaram então a túnica de José, mataram um cabrito e a mergulharam no seu sangue.

31. Ei au luat atunci tunica lui Iosíf, au înjunghiat un ied şi au înmuiat tunica în sânge.

32. E mandaram-na levar ao seu pai com esta mensagem: “Eis o que encontramos: vê se não é, porventura, a túnica do teu filho”.

32. Au trimis tunica cu mâneci lungi, au dus-o la tatăl lor şi i-au spus: „Am găsit asta. Cercetează dacă este tunica fiului tău sau nu!”.

33. Jacó reconheceu-a e exclamou: “É a túnica de meu filho! Uma fera o devorou! José foi estraçalhado!”.

33. El a recunoscut-o şi a zis: „Tunica fiului meu. Un animal rău l-a mâncat! Sfâşiat, sfâşiat a fost Iosíf!”.

34. E, rasgando as vestes, cobriu-se de um saco, e chorou o seu filho por muito tempo.

34. Iacób şi-a sfâşiat hainele, şi-a pus un sac pe coapse şi l-a jelit pe fiul său multe zile.

35. Todos os seus filhos e filhas vieram consolá-lo, mas ele não aceitou nenhuma condolência: “É chorando – disse ele – que descerei para junto de meu filho na habitação dos mortos”. Foi assim que o seu pai o chorou.*

35. S-au ridicat toţi fiii săi şi toate fiicele sale ca să-l mângâie; dar el refuza să fie mângâiat de ei, ci zicea: „Voi coborî în locuinţa morţilor jelindu-l pe fiul meu”. Şi tatăl său îl plângea.

36. Os madianitas venderam-no a Putifar, no Egito, eunuco do faraó e chefe da guarda.

36. Madianíţii l-au vândut în Egipt lui Putifár, un demnitar al lui Faraón, şi anume comandantul gărzii.