Rute, 1

1. No tempo que governavam os juízes, sobreveio uma fome na terra. Um homem partiu de Belém de Judá, com sua mulher e seus dois filhos, indo morar nos campos de Moab.

1. Pe vremea când conduceau judecătorii, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleémul lui Iúda a plecat să locuiască în câmpiile Moábului împreună cu soţia şi cei doi fii ai săi.

2. Chamava-se Elimelec e sua mulher Noemi; seus dois filhos chamavam-se Maalon e Quelion; eram efra­teus de Belém de Judá. Chegados à terra de Moab, estabeleceram-se ali.

2. Numele omului era Elimélec, numele soţiei sale era Noémi, iar numele celor doi fii erau Mahlón şi Chilión. Erau din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Au ajuns în câmpia Moábului şi au locuit acolo.

3. Elimelec, marido de Noemi, morreu, deixando-a com seus dois filhos.

3. Elimélec, soţul lui Noémi, a murit şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.

4. Estes casaram com mulheres moabitas, chamadas uma Orfa e outra Rute. Viveram lá aproximadamente dez anos.

4. Ei şi-au luat soţii [dintre fetele] din Moáb. Una se numea Orpá şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo cam zece ani.

5. Maalon e Quelion morreram ficando Noemi só, sem seus dois filhos e sem seu marido.

5. Au murit şi cei doi, Mahlón şi Chilión, şi Noémi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără soţ.

6. Então, levantou-se Noemi e partiu da região de Moab com suas duas noras, porque ouviu dizer que o Senhor tinha visitado o seu povo e lhe tinha dado pão.

6. S-au ridicat ea şi nurorile sale şi s-au întors din câmpiile Moábului, pentru că au auzit în câmpiile Moábului că Domnul şi-a vizitat poporul şi i-a dat pâine.

7. Deixou, pois, aquele lugar onde habitara com suas duas noras e pôs-se a caminho de volta para a terra de Judá.

7. Ea a ieşit din locul în care locuia – cele două nurori ale ei erau cu ea – şi a pornit la drum ca să se întoarcă în ţara lui Iúda.

8. “Ide, voltai para a casa de vossa mãe – disse ela às suas noras –. O Senhor use convosco de misericórdia, como vós usastes com os que morreram e comigo!

8. Noémi le-a zis celor două nurori ale ei: „Mergeţi şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să aibă îndurare de voi aşa cum voi aţi avut îndurare faţă de cei care au murit şi faţă de mine!

9. Que ele vos conceda paz em vossos lares, cada uma em casa de seu marido!” E beijou-as. Elas puseram-se a chorar:

9. Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă, fiecare în casa soţului ei!”. Le-a sărutat, iar ele şi-au ridicat glasul şi au plâns.

10. “Nós iremos contigo para o teu povo – disseram elas.

10. I-au zis: „Nu, ci ne vom întoarce cu tine la poporul tău!”.

11. “Ide, minhas filhas – replicou Noemi –. Por que haveis de vir comigo? Porventura, tenho eu ainda em meu seio filhos que possam tornar-se vossos maridos?

11. Noémi le-a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în sânul meu ca să poată deveni soţii voştri?

12. Voltai, minhas filhas, porque já estou demasiado velha para casar-me de novo. E ainda que eu tivesse alguma esperança e que esta noite mesmo me fosse dado ter marido e viesse a gerar filhos,

12. Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi mergeţi! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou, sau dacă aş spune că mai am speranţă că în această noapte aş fi a unui soţ şi aş naşte fii,

13. haveríeis de esperá-los crescer, sem vos casardes de novo, até que se tornassem grandes? Não, minhas filhas, minha dor é muito maior do que a vossa, porque a mão do Senhor pesou sobre mim”.

13. aţi aştepta voi până să crească mari şi aţi aştepta voi fără ca să aveţi soţi? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului este împotriva mea”.

14. Então, elas desataram de novo a chorar. Orfa beijou a sua sogra, porém Rute não quis separar-se dela.

14. Ele şi-au ridicat din nou glasul şi au plâns. Orpá a sărutat-o pe soacra ei, iar Rut a rămas cu ea.

15. “Eis que tua cunhada voltou para o seu povo e para os seus deuses – disse-lhe Noemi –. “Vai com ela!”

15. [Noémi] a zis [către Rut]: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta!”.

16. “Não insistas comigo – respondeu Rute – para que eu te dei­xe e me vá longe de ti. Aonde fores, eu irei; onde habitares, eu habitarei. O teu povo é meu povo e o teu Deus, meu Deus.

16. Rut a răspuns: „Nu insista să te părăsesc şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde te vei odihni tu, mă voi odihni şi eu; poporul tău vafipoporulmeu şiDumnezeultău vafiDumnezeulmeu;

17. Na terra em que morreres, quero também eu morrer e aí ser sepultada. O Senhor trate-me com todo o rigor, se outra coisa, a não ser a morte, me separar de ti!”

17. unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Aşa să-mi facă Domnul – ba şi mai rău –: numaimoartea măvadespărţidetine!”.

18. Ante tal resolução, Noemi não insistiu mais.

18. Când [Noémi] a văzut că era hotărâtă să meargă cu ea, a încetat să-i mai vorbească.

19. Seguiram juntas o seu caminho até Belém. Ali chegando, comoveu-se toda a cidade e as mulheres diziam: “Eis aí Noe­mi!”.

19. Au mers amândouă până când au ajuns la Betleém. Când au intrat în Betleém, toată cetatea s-a pus în mişcare din cauza lor, iar [femeile] ziceau: „Aceasta este Noémi!”.

20. “Não me chameis mais Noemi – replicou ela –, mas chamai-me Mara, porque o Todo-poderoso me encheu de amargura.

20. Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Noémi, ci spuneţi-mi Mara, căci Cel Atotputernic m-a amărât foarte mult.

21. Parti com as mãos cheias e o Senhor fez-me voltar com as mãos vazias. Por que me chamais Noemi, se o Senhor se declarou contra mim e o Onipotente me inundou de aflição?”.

21. Când am plecat eram în belşug şi Domnul mă aduce înapoi cu [mâinile] goale. De ce să-mi mai ziceţi Noémi când Domnul s-a declarat împotriva mea şi Cel Atotputernic mi-a făcut rău?”.

22. Foi assim que voltaram dos campos de Moab, Noemi e sua nora Rute, a moabita. Chegaram a Belém, quando começava a colheita da cevada.

22. Noémi şi Rut din Moáb, nora sa, s-au întors împreună din câmpiile Moábului. Ele au venit la Betleém când se începea seceratul orzului.