Miquéias, 7

1. Ai de mim! Porque sou como quem restolha frutos no verão, como quem respiga depois da vindima: não há sequer um cacho para comer, nenhum desses figos temporões de que tanto gostaria!

1. Vai de mine! Căci sunt ca la adunatul fructelor, ca la strânsul bobițelor în vie: nu este niciun strugure ca să mănânc, nicio smochină timpurie, dorința sufletului meu.

2. Desapareceram os homens piedosos da terra, não há quem seja íntegro entre os homens. Todos andam à espreita para derramar sangue, cada um arma laços ao seu irmão.

2. A pierit cel credincios din țară și nu mai este niciun drept printre oameni; toți pândesc [să verse] sânge și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.

3. Suas mãos estão prontas para o mal: o príncipe exige um presente, o juiz cobra as suas sentenças, o grande manifesta abertamente suas cobiças, todos tramam suas intrigas.

3. Palmele sunt [îndreptate] spre rău; ca să facă bine, căpetenia cere, judecătorul [face] pentru răsplată, cel mare își spune dorința sufletului și astfel pervertesc [dreptatea].

4. O melhor dentre eles é como um silvedo, o mais íntegro, como uma sebe de espinhos. No dia anunciado por teus vigias, vem o castigo: eles serão completamente destruídos.

4. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai drept, ca un gard de spini. Ziua [anunțată] de străjerii tăi, cea a vizitării tale, vine. Acum va fi deruta lor.

5. Não confies em colega, não contes com amigos, nem mesmo com quem dorme contigo. Guarda-te de abrir a boca!

5. Nu te încrede în aproapele, nu-ți pune încrederea în prieten și ai grijă să-ți ții gura închisă față de cea care stă la pieptul tău.

6. Porque o filho trata seu pai de louco, a filha levanta-se contra sua mãe, a nora contra sua sogra; e os inimigos são os da própria casa.

6. Căci fiul își insultă tatăl, fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei. Dușmanii omului sunt cei din casa lui.

7. Eu, porém, volto meus olhos para o Senhor, ponho minha esperança no Deus de minha salvação; meu Deus me ouvirá.

7. Dar eu privesc la Domnul, îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele și Dumnezeul meu mă ascultă.

8. Não te alegres a meu respeito, inimiga minha; se estou caída, eu me levantarei; se estou sentada nas trevas, o Senhor será minha luz.

8. Nu te bucura, dușmanca mea, căci, chiar dacă am căzut, mă voi ridica, chiar dacă locuiesc în întuneric, Domnul este lumina mea!

9. Suportarei a cólera do Senhor, porque tenho pecado contra ele, até que ele tome em suas mãos a minha causa e deponha em meu favor; até que me conduza para a luz e que eu contemple a sua justiça.*

9. Voi suporta supărarea Domnului – căci am păcătuit împotriva lui – până când va judeca procesul meu și-mi va face dreptate. Mă va scoate la lumină și voi vedea [faptele] lui de dreptate.

10. Minha inimiga verá isso e ficará coberta de vergonha, ela que me dizia: “Onde está o Senhor, teu Deus?”. Meus olhos a contemplarão, quando for pisada aos pés como a lama das ruas.*

10. Va vedea dușmanca mea și va fi acoperită de rușine, ea care-mi spunea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?”. Ochii mei o vor vedea: acum va fi călcată în picioare ca noroiul de pe străzi.

11. Aproxima-se o dia em que se reconstruirão os teus muros, aquele dia em que se ampliarão tuas fronteiras.

11. În ziua când vor fi reclădite zidurile tale, se vor lărgi hotarele tale.

12. Nesse dia virão a ti da Assíria e das cidades do Egito, desde o Egito até o rio, de um mar a outro, de uma montanha a outra.*

12. În ziua aceea, vor veni până la tine din Asíria până în Egipt și din Egipt până la Râu, de la mare la mare și de la munte la munte.

13. A terra se tornará um deserto, por causa de seus habitantes: tal será o fruto de suas obras.

13. Țara va fi devastată din cauza locuitorilor ei, din cauza roadelor faptelor lor.

14. Conduzi com o cajado o vosso povo, o rebanho de vossa herança que se encontra espalhado pelas brenhas, para o meio de vergéis; que ele paste como outrora em Basã e em Galaad.*

14. Păstorește-ți cu toiagul tău poporul, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădurea din mijlocul Carmélului! Să pască în Basán și în Galaád ca în zilele de odinioară!

15. Como nos dias em que saístes do Egito, fazei-nos ver prodígios.

15. Ca în zilele ieșirii taler din țara Egiptului, fă-ne să vedem fapte minunate!

16. As nações os verão e sentirão vergonha de sua própria bravura; porão a mão na boca e seus ouvidos ficarão surdos;

16. Vor vedea neamurile și se vor rușina de toată vitejia lor; vor pune mâna la gură și vor asurzi urechile lor.

17. lamberão o pó como as serpentes, como os répteis da terra. Tremendo, sairão de seus retiros, e virão amedrontadas para o Senhor, nosso Deus; e elas vos temerão.

17. Vor linge praful ca șarpele, ca târâtoarele pământului vor tremura în locurile lor de refugiu; se vor înspăimânta în fața Domnului Dumnezeului nostru și se vor teme de tine.

18. Qual é o Deus que, como vós, apaga a iniquidade e perdoa o pecado do resto de seu povo, que não se ira para sempre porque prefere a misericórdia?

18. Care Dumnezeu este ca tine, care suporți nelegiuirea și treci peste răzvrătirea restului moștenirii tale? Nu-și ține pe veci mânia, pentru că iubește îndurarea.

19. Uma vez mais, tende piedade de nós! Esquecei as nossas faltas e jogai nossos pecados nas profundezas do mar!

19. Se va întoarce și se va îndura de noi, va șterge nelegiuirile noastre. Vei arunca în adâncurile mării toate păcatele lor.

20. Mostrai a vossa fidelidade para com Jacó, e vossa piedade para com Abraão, como jurastes a nossos pais desde os tempos antigos!

20. Vei arăta fidelitate față de Iacób și bunătate față de Abrahám, așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult.