Apocalipse, 16

1. Ouvi, então, uma voz for­te saindo do templo, que dizia aos sete Anjos: “Ide, e derramai sobre a terra as sete taças da ira de Deus”.

1. Şi am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!”.

2. O primeiro, portanto, pôs-se a derramar a sua taça sobre a terra. Formou-se uma úlcera atroz e maligna nos homens que tinham o sinal da Fera e que se prostravam diante de sua imagem.

2. Atunci a plecat primul şi a vărsat cupa lui pe pământ şi a apărut o rană dureroasă şi periculoasă pe oamenii care aveau indiciul Fiarei şi s-au prosternat înaintea chipului ei.

3. O segundo derramou a sua taça sobre o mar. Este tornou-se sangue, como o de um morto, e pereceu todo ser que estava no mar.

3. Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare şi ea a devenit sânge ca al unui mort şi orice suflare de viaţă a pierit: tot ce era în mare.

4. O terceiro derramou a sua taça sobre os rios e as fontes das águas, que se transformaram em sangue.

4. Şi al treilea şi-a vărsat cupa în râuri şi izvoarele de apă, iar acestea au devenit sânge.

5. Ouvi, então, o anjo das águas dizer: “Tu és justo, tu que és e que eras o Santo, que assim julgas.

5. Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor, spunând: „Drept eşti tu, cel care eşti şi care erai, Cel Sfânt, pentru că ai judecat toate.

6. Porque eles derramaram o sangue dos santos e dos profetas, tu lhes deste também sangue para beber. Eles o merecem”.

6. Căci ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, iar tu le-ai dat să bea sânge: au meritat-o”.

7. Ouvi o altar dizer: “Sim, Senhor Deus Domina­dor, são verdadeiros e justos os teus julgamentos”.*

7. Şi am auzit altarul, spunând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale!”.

8. O quarto derramou a sua taça sobre o sol, e foi-lhe dado queimar os homens com o fogo.

8. Al patrulea a vărsat cupa pe soare şi i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc,

9. E os homens foram queimados por grande calor, e amaldiçoaram o nome de Deus, que pode desencadear esses flagelos; e não quiseram arrepen­der-se e dar-lhe glória.

9. iar oamenii au fost arşi de căldura mare. Dar au rostit blasfemii împotriva numelui lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, şi nu s-au convertit ca să-i dea glorie.

10. O quinto derramou a sua taça sobre o trono da Fera. Seu reino se escureceu e seus súditos mordiam a língua de dor.

10. Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul Fiarei, iar împărăţia ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] îşi muşcau buzele de durere.

11. Amaldiçoaram o Deus do céu por causa de seus sofri­mentos e das suas feridas, sem se arrependerem dos seus atos.

11. Şi au rostit blasfemii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor şi din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.

12. O sexto derramou a sua taça sobre o grande rio Eufrates, e secaram-se as suas águas para que se abrisse caminho aos reis do Oriente.

12. Apoi al şaselea şi-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufrátul, şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.

13. Vi (saírem) da boca do Dragão, da boca da Fera e da boca do falso profeta três espíritos imundos semelhantes a rãs;*

13. Atunci am văzut [ieşind] din gura dragonului, din gura Fiarei şi din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca nişte broaşte.

14. são os espíritos de demônios que realizam prodígios, e vão ter com os reis de toda a terra, a fim de reuni-los para a batalha do Grande Dia do Deus Dominador.

14. De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.

15. (Eis que venho como um ladrão! Feliz aquele que vigia e guarda as suas vestes para que não ande nu, ostentando a sua vergonha!)

15. „Iată, eu vin ca un hoţ! Fericit cel care veghează şi îşi păstrează hainele ca să nu umble gol şi [astfel] să i se vadă ruşinea!”.

16. Eles os reuniram num lugar chamado em hebraico Har-Magedon.*

16. Şi i-a adunat în locul numit în evreieşte Armaghedón.

17. O sétimo derramou a sua taça pelos ares e saiu do templo uma grande voz do trono, que dizia: “Está pronto!”.

17. Şi cel de-al şaptelea şi-a vărsat cupa în aer şi a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a făcut”.

18. Houve, então, relâmpagos, vozes e trovões, assim como um terremoto tão grande como jamais houve desde que há homens na terra.

18. Şi au urmat fulgere, zgomote şi tunete şi s-a produs un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un aşa mare cutremur nu a mai fost!

19. A grande cidade foi dividida em três partes, e as cidades das nações caíram, e Deus lembrou-se da grande Babilônia, para lhe dar de beber o cálice do vinho de sua ira ardente.

19. Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi şi-a adus aminte Dumnezeu de Babilónul cel mare, ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse.

20. Todas as ilhas fugiram, e montanha alguma foi encontrada.

20. Atunci, orice insulă a fugit şi munţii nu au mai fost găsiţi.

21. Grandes pedras de gelo, que podiam pesar um talento, caíram do céu sobre os homens. Os homens amaldiçoa­ram a Deus por causa do flagelo da saraiva, pois este foi terrível.*

21. Şi a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talánt [fiecare]. Dar oamenii au rostit blasfemii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.