1 Marele preot a zis: „Aşa este?”.
2 Dar el a spus: „Voi, fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul gloriei s-a arătat părintelui nostru Abrahám pe când era în Mesopotámia, mai înainte de a fi locuit în Harán
3 şi i-a zis: «Ieşi din pământul tău şi dintre rudele tale şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta!».
4 Atunci, ieşind din ţara caldeilor, a locuit în Harán. De acolo, după ce a murit tatăl său, [Dumnezeu] l-a strămutat în ţara aceasta în care locuiţi voi acum.
5 Şi nu i-a dat în ea moştenire nicio palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui şi descendenţei lui după el, deşi nu avea niciun copil.
6 Dumnezeu a zis astfel: «Urmaşii lui vor fi locuitori în altă ţară, vor fi făcuţi sclavi şi vor fi chinuiţi patru sute de ani,
7 dar pe neamul căruia îi vor fi sclavi, eu îl voi judeca», a spus Dumnezeu, «şi după aceea vor ieşi [de acolo] şi îmi vor aduce cult în locul acesta».
8 Şi i-a dat alianţa circumcíziei. Astfel i-a dat naştere lui Isáac şi l-a circumcis în ziua a opta, Isáac, lui Iacób, iar Iacób, celor doisprezece patriarhi.
9 Dar patriarhii, geloşi pe Iosíf, l-au vândut în Egipt. Însă Dumnezeu era cu el
10 şi l-a eliberat din toate necazurile lui: i-a dat har şi înţelepciune înaintea lui Faraón, regele Egiptului, şi l-a stabilit guvernator peste Egipt şi peste toată casa lui.
11 Dar a venit peste tot Egiptul şi peste Canaán o foamete şi o mare nenorocire, iar părinţii noştri nu găseau hrană.
12 Auzind Iacób că în Egipt erau grâne, i-a trimis prima dată pe părinţii noştri;
13 a doua oară, Iosíf li s-a făcut cunoscut fraţilor săi, astfel că i-a fost descoperită lui Faraón originea lui Iosíf.
14 Atunci Iosíf a trimis ca să fie chemat tatăl său şi toată rudenia: cu totul, şaptezeci şi cinci de persoane.
15 Şi a coborât Iacób în Egipt, unde a murit el şi părinţii noştri.
16 Au fost mutaţi la Síhem şi puşi în mormântul pe care Abrahám îl cumpărase cu arginţi de la fiii lui Emor în Síhem.
17 Dar pe măsură ce se apropia timpul promisiunii pe care Dumnezeu o făcuse lui Abrahám, poporul creştea şi se înmulţea în Egipt,
18 până când «s-a ridicat peste Egipt un alt rege care nu-l cunoştea pe Iosíf».
19 Acesta s-a purtat cu perfidie faţă de neamul nostru, i-a asuprit pe părinţii noştri, până la a-i face să-şi arunce nou-născuţii, ca să nu mai trăiască.
20 În acel timp s-a născut Moise, care era frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit timp de trei luni în casa tatălui.
21 Dar când a fost abandonat, l-a luat la ea fiica Faraónului şi l-a crescut ca pe fiul ei.
22 Moise a fost educat în toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic în cuvintele şi faptele sale.
23 Când a împlinit patruzeci [de ani], i-a venit în minte să-i viziteze pe fraţii lui, pe fiii lui Israél.
24 Văzând că unul dintre ei era nedreptăţit, i-a venit în ajutor şi l-a răzbunat pe cel care era oprimat, ucigându-l pe egiptean.
25 De fapt, credea că fraţii lui vor fi înţeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înţeles.
26 A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare, spunând: «Oameni [buni], sunteţi fraţi! De ce să vă nedreptăţiţi unul pe altul?».
27 Dar cel care îl nedreptăţea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducător şi judecător peste noi?
28 Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?».
29 La acest cuvânt, Moise a fugit şi a fost străin în ţinutul Madián unde a dat naştere la doi fii.
30 După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sínai, în flacăra unui tufiş care ardea.
31 Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariţie. În timp ce se apropia ca să vadă, a fost [auzit] glasul Domnului:
32 «Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac şi al lui Iacób». Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească.
33 Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ţi încălţămintea din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt!
34 Căci am văzut oprimarea poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor şi am coborât ca să-i eliberez. Şi acum, du-te, eu te trimit în Egipt!».
35 Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: «Cine te-a stabilit conducător şi judecător?», pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător şi eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufişul arzând.
36 Acesta i-a scos afară, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului, la Marea Roşie şi în pustiu timp de patruzeci de ani.
37 Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israél: «Dumnezeu va ridica pentru voi dintre fraţii voştri un profet ca mine».
38 Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sínai şi părinţii noştri: el a primit cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă.
39 Părinţii noştri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor şi s-au întors spre Egipt,
40 spunându-i lui Áaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu ştim ce s-a întâmplat!».
41 În zilele acelea, şi-au făcut un viţel şi au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrările mâinilor lor.
42 Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat şi i-a lăsat să aducă cult oştirii cerului, după cum este scris în cartea profeţilor: «Mi-aţi adus oare sacrificii şi ofrande timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israél?
43 Voi aţi purtat cortul lui Móloc şi steaua zeului vostru Refán, chipuri pe care le-aţi făcut ca să vă prosternaţi înaintea lor. De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilón».
44 Părinţii noştri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse,
45 iar părinţii noştri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iósue când au luat în stăpânire [ţara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinţilor noştri şi aşa [a rămas] până în zilele lui Davíd.
46 Acesta a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacób.
47 Solomón i-a construit o casă.
48 Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:
49 «Cerul este tronul meu, iar pământul, scăunel picioarelor mele. Ce fel de casă îmi veţi construi, spune Domnul, sau care este locul meu de odihnă?
50 Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?».
51 Încăpăţânaţi, cu inimile şi urechile păgâne, voi vă împotriviţi întotdeauna Duhului Sfânt. Aşa au fost părinţii voştri, aşa sunteţi şi voi!
52 Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-aţi trădat şi l-aţi ucis.
53 Voi aţi primit Legea prin slujirea îngerilor şi nu aţi păzit-o”.
54 Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui.
55 Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptaţi spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu
56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”.
57 Atunci ei, strigând cu glas puternic, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit împreună asupra lui
58 şi, scoţându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59 Şi, în timp ce îl loveau cu pietre, Ştéfan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!”.
60 Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!”. Şi, spunând aceasta, a adormit.
Versículos relacionados com Faptele Apostolilor, 7:
Fapte ale Apostolilor 7 povestește discursul lui Ștefan înainte de a fi ucis cu moarte. El apără credința creștină în fața liderilor religioși evrei, explicând istoria poporului Israel și subliniind cum Isus este realizarea promisiunilor lui Dumnezeu. Mai jos sunt cinci versete legate de subiectele abordate în acest capitol:
Geneza 12:1 - „Atunci Domnul i -a spus lui Abram:„ Ieșiți din țara voastră, mijlocul rudelor voastre și casa tatălui vostru și mergeți pe pământ, vă voi arăta. ” Ștefan își începe apărarea citând povestea lui Avraam, care și -a părăsit patria să -l urmeze pe Dumnezeu.
Exodul 3:5 - „Dumnezeu a spus:„ Nu vă apropiați. Scoate sandalele din picioarele voastre, pentru locul în care sunteți este Țara Sfântă. ” Ștefan îl menționează pe Moise și experiența sa cu Dumnezeu în tufișul arzător pentru a sublinia că Dumnezeu este sfânt și demn de închinare.
Isaia 66:1-2 - „Astfel spune Domnul:„ Cerul este tronul meu, și pământul, marginea picioarelor mele. Ce vei construi pentru mine? Unde vei construi un templu? Un templu la fel de mare ca mine ? De când am făcut universul, toate aceste lucruri există. Ștefan susține că Dumnezeu nu poate fi limitat la un singur loc, cum ar fi templul din Ierusalim.
Ieremia 7:2-7 - Ascultă Cuvântul Domnului, toți oamenii lui Iuda care intră în aceste uși pentru a se închina Domnului. Astfel, spune Domnul gazdelor, Dumnezeul lui Israel: „Corectează modul în care ei urmăresc și lucrurile lor Ei fac și îi voi face să locuiască în acest loc. Nu aveți încredere în cuvinte înșelătoare, spunând: „Acesta este templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!” Modul în care urmați și lucrurile pe care le fac, dacă practică de fapt dreptate, fiecare dintre ei în continuare și nu au oprimat străinul, orfanul și văduva și nici nu vărsați sânge nevinovat în acest loc și dacă nu urmați altele Zeii pentru propria ta ruină, atunci îi voi face să locuiască în acest loc, în această țară pe care le -am dat strămoșilor lor pentru totdeauna. Ștefan îi acuză pe liderii religioși că sunt ipocriți, pentru că ei nu -i dezobește pe Dumnezeu și au avut încredere în poziția lor de lideri ai templului, mai degrabă decât să se asculte de Dumnezeu.
Psalmul 110:1 - „Domnul a spus Domnului meu:„ Stai la dreapta mea până când îți pun dușmanii ca margare la picioarele tale ”. Ștefan își închide discursul arătând spre înălțarea lui Isus, care este în dreapta lui Dumnezeu și este adevăratul lider și Mântuitorul.
Luvut: