II Coríntios, 12

1. Importa que me glorie? Na verdade, não convém! Passarei, entretanto, às visões e revelações do Senhor.

1. Dacă trebuie să mă laud, deşi nu este de niciun folos, voi veni totuşi la viziunile şi la revelaţiile Domnului.

2. Conheço um homem em Cristo que há catorze anos foi arrebatado até o terceiro céu. Se foi no corpo, não sei. Se fora do corpo, também não sei; Deus o sabe.

2. Cunosc un om în Cristos care, acum paisprezece ani – că era în trup, nu ştiu; sau că era în afara trupului, nu ştiu: Dumnezeu o ştie – a fost răpit până la al treilea cer.

3. E sei que esse homem – se no corpo ou se fora do corpo, não sei; Deus o sabe –

3. Şi ştiu că omul acesta – că era în trup sau că nu era în trup nu ştiu: Dumnezeu o ştie –

4. foi arrebatado ao paraíso e lá ouviu palavras inefáveis, que não é permitido a um homem repetir.

4. a fost răpit în paradis şi că a auzit cuvinte de negrăit care omului nu-i sunt permise să le rostească.

5. Desse homem eu me gloriarei, mas de mim mesmo não me gloriarei, a não ser das minhas fraquezas.

5. Pentru acel [om] mă voi lăuda; dar cu privire la mine însumi nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele.

6. Pois, ainda que me quisesse gloriar, não seria insensato, porque diria a verdade. Mas abstenho-me, para que ninguém me tenha em conta de mais do que vê em mim ou ouve dizer de mim.

6. Chiar dacă aş vrea să mă laud, nu aş fi fără minte, pentru că spun adevărul. Dar mă feresc, pentru ca nu cumva cineva să mă considere mai presus decât ce vede în mine sau aude de la mine.

7. Demais, para que a grandeza das revelações não me levasse ao orgulho, foi-me dado um espinho na carne, um anjo de Satanás para me esbofetear e me livrar do perigo da vaidade.*

7. Şi, ca să nu fiu umplut de îngâmfare din cauza revelaţiilor neobişnuite, mi-a fost dat un ghimpe în trup, un înger al Satanei ca să mă pălmuiască, aşa încât să nu mă umplu de îngâmfare.

8. Três vezes roguei ao Senhor que o apartasse de mim.

8. De trei ori l-am rugat pentru aceasta pe Domnul să-l îndepărteze de la mine,

9. Mas ele me disse: “Basta-te minha graça, porque é na fraqueza que se revela totalmente a minha força”. Portanto, prefiro gloriar-me das minhas fraquezas, para que habite em mim a força de Cristo.

9. dar el mi-a zis: „Îţi este suficient harul meu, căci puterea mea se împlineşte în slăbiciune”. Aşadar, mă voi lăuda cu mai multă bucurie în slăbiciunile mele ca să locuiască în mine puterea lui Cristos.

10. Eis por que sinto alegria nas fraquezas, nas afrontas, nas necessidades, nas perseguições, no profundo desgosto sofrido por amor de Cristo. Porque, quando me sinto fraco, então é que sou forte.

10. De aceea, mă bucur în slăbiciuni, în jigniri, în necazuri, în lipsuri, în persecuţii, în strâmtorări [îndurate] pentru Cristos, pentru că atunci când sunt slab, atunci sunt puternic.

11. Tenho-me tornado insensato! Vós a isso me obrigastes. Vós é que deveríeis fazer o meu elogio, visto que em nada fui inferior a esses eminentes apóstolos, se bem que nada sou.

11. Am ajuns ca unul fără de minte. Voi m-aţi constrâns. Voi ar fi trebuit să mă fi recunoscut, căci chiar dacă nu sunt cu nimic inferior acestor „apostoli teribili”,

12. Os sinais distintivos do verdadeiro apóstolo se realizaram em vosso meio com uma paciência a toda prova, de sinais, prodígios e milagres.

12. dovezile apostolului s-au arătat între voi prin toată statornicia, prin semne şi minuni şi prin fapte minunate.

13. Em que fostes inferio­res às outras igrejas, senão no fato de que a vós não vos fui pesado? Relevai-me esta injúria!...

13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, în afara faptului că eu însumi nu am fost o povară pentru voi? Iertaţi-mi această nedreptate!

14. Eis que estou pronto a ir ter convosco pela terceira vez. Não vos serei oneroso, porque não busco os vossos bens, mas sim a vós mesmos. Com efeito, não são os filhos que devem entesourar para os pais, mas os pais para os filhos.

14. Iată, sunt gata să vin la voi pentru a treia oară şi nu vă voi fi o povară pentru că eu nu caut cele ale voastre, ci pe voi. Căci nu copiii se cuvine să adune bunuri pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.

15. De muito boa vontade darei o que é meu, e me darei a mim mesmo pelas vossas almas, ainda que, amando-vos mais, seja menos amado por vós.

15. Eu voi oferi cu bucurie totul şi mă voi oferi pe mine pentru sufletele voastre. Dacă eu vă iubesc mai mult, voi fi oare iubit mai puţin?

16. Mas seja! Não vos fui pesado. Como, porém, sou esperto, apa­nhei-vos pela astúcia...

16. Fie! Eu nu v-am fost o povară. Dar, fiind isteţ, v-am prins prin viclenie.

17. Acaso tirei proveito de vós por meio de algum daqueles que vos enviei?

17. Am tras eu vreun profit prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?

18. Roguei a Tito, e com ele enviei um irmão que conheceis. Por acaso tirou Tito de vós alguma coisa? Não andamos nós com o mesmo espírito, sobre as mesmas pegadas?

18. L-am rugat pe Tit şi împreună cu el am trimis un frate. Tit a avut vreun profit? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat pe aceleaşi urme?

19. Já há muito pensais que nos justificamos diante de vós. Perante Deus, em Cristo, é que nós falamos; mas tudo isso, meus caríssimos, para vossa edificação.

19. De mult vi se pare că ne apărăm înaintea voastră. Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Cristos, iar toate acestea, iubiţilor, sunt spre edificarea voastră.

20. Temo que, quando for, não vos ache quais eu quisera, e que vós me acheis qual não quereríeis. Receio encontrar entre vós contendas, invejas, rixas, dissensões, calúnias, murmurações, arrogâncias e desordens.

20. Căci mă tem ca nu cumva, venind la voi, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea, iar eu să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea: nu cumva [să găsesc] certuri, gelozii, mânie, ambiţii, calomnii, insinuări, orgolii, tulburări.

21. Receio que à minha chegada entre vós Deus me humilhe ainda a vosso respeito; e tenha de chorar por muitos daqueles que pecaram e não fizeram penitência da impureza, fornicação e dissolução que cometeram.

21. [Mă tem] ca nu cumva, venind din nou, să mă umilească Dumnezeu din cauza voastră şi să-i plâng pe mulţi dintre cei care au păcătuit mai înainte şi nu s-au convertit de la necurăţia, de la desfrânarea şi neruşinarea la care s-au dedat.