Ezequiel, 8

1. No sexto ano, no quinto dia do sexto mês, estava eu sentado em minha casa, com os anciãos de Judá, quando a mão do Senhor baixou sobre mim.*

1. În anul al șaselea, în [ziua] a șasea a lunii a cincea, stăteam în casa mea și bătrânii lui Iúda stăteau înaintea mea. Atunci, mâna Domnului Dumnezeu a căzut acolo asupra mea.

2. Olhei: enxer­guei algo como uma silhueta humana. Abaixo do que parecia serem seus rins, era fogo e, desde os rins até o alto, havia um clarão vermelho.*

2. M-am uitat și, iată, o asemănare ca înfățișarea unui foc: înfățișarea de la coapse în jos era foc, iar de la coapse în sus era ca înfățișarea unei străluciri, asemenea strălucirii metalului topit.

3. Estendeu uma espécie de mão, e agarrou-me pelos cachos dos cabelos. O espírito levantou-me entre o céu e a terra, e levou-me a Jerusalém, em visões divinas, à entrada da porta interior que olha para o norte, lá onde se erige o ídolo que provoca o ciúme do Senhor.

3. Și-a întins chipul mâinii și m-a prins de o buclă a capului; Duhul m-a ridicat între pământ și cer și m-a adus, în viziunile lui Dumnezeu, la Ierusalím, la intrarea porții interioare care se deschide spre nord, unde era locul idolului geloziei, care provoacă la gelozie.

4. Lá se me manifestou a glória do Deus de Israel, tal como a visão que tive no vale.

4. Și, iată, acolo era gloria Dumnezeului lui Israél, ca înfățișarea pe care o văzusem în vale.

5. E ele me disse: “Filho do homem, ergue os olhos para o norte”. Levantei os olhos para o norte, e vi ao norte da porta do altar, à entrada, o ídolo que provoca o ciúme do Senhor.

5. El mi-a zis: „Fiul omului, ridică-ți ochii spre nord!”. Eu mi-am ridicat ochii spre nord și, iată, la nord de poarta altarului era idolul!

6. “Filho do homem” – disse-me –, “vês tu a abominação que praticam, como eles procedem na casa de Israel, para que eu me afaste do meu santuário? Verás, todavia, coisas muito mais graves.”

6. Apoi mi-a zis: „Fiul omului, vezi ceea ce fac ei? Sunt lucruri abominábile mari cele pe care casa lui Israél le face aici ca să mă îndepărteze din sanctuarul meu. Întoarce-te și vei vedea lucruri abominábile și mai mari!”.

7. Conduziu-me até a entrada do adro e, reparando, vi que havia um rombo no muro.

7. M-a adus la poarta curții, m-am uitat și, iată, o gaură era în perete.

8. “Filho do homem” – disse-me ele –, “fura a muralha.” Quando a furei, divisei uma porta.

8. Atunci mi-a zis: „Fiul omului, sapă în perete!”. Eu am săpat în perete și, iată, era o ușă!

9. “Aproxima-te” – diz ele – “e contempla as horríveis abominações a que se entregam aqui.”

9. El mi-a zis: „Intră și vezi lucrurile abominábile rele pe care ei le fac aici!”.

10. Fui até ali para olhar: enxerguei aí toda espécie de imagens de répteis e de animais imundos e, pintados em volta da parede, todos os ídolos da casa de Israel.

10. Am intrat, m-am uitat și, iată, toate chipurile de târâtoare, de animale de disprețuit și toți idolii casei lui Israél erau gravate pe perete de jur împrejur.

11. Setenta anciãos da casa de Israel, entre os quais Jazanias, filho de Safã, se achavam de pé diante deles, segurando cada qual o seu turíbulo, do qual se elevava espessa nuvem de fumaça.

11. Șaptezeci de oameni dintre bătrânii casei lui Israél – împreună cu Iaazanía, fiul lui Șafán, care stătea în mijlocul lor – stăteau în picioare înaintea [idolilor]: fiecare avea o cadelniță și ardeau tămâie, [al cărui fum] se înălța ca un nor.

12. “Filho do homem” – disse-me ele –, “vês tu o que fazem os anciãos de Israel na obscuridade, cada um deles em sua câmara, guarnecida de ídolos, pensando que o Senhor não os vê, e que ele abandonou a terra?

12. El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac bătrânii casei lui Israél în întuneric, fiecare în camera lui cu chipuri? Căci ei zic: «Nu este Domn care să ne vadă; Domnul a abandonat țara»”.

13. E ajuntou: Verás ainda abominações mais graves que eles estão cometendo.”

13. Apoi mi-a zis: „Întoarce-te și vei mai vedea [și alte] lucruri abominábile mari pe care le fac ei!”.

14. Conduziu-me, então, para a entrada da porta setentrional da casa do Senhor: mulheres estavam assentadas, chorando Tamuz.*

14. Domnul m-a dus la intrarea porții casei Domnului, care este spre nord, și, iată, acolo stăteau femei care îl plângeau pe Tammúz.

15. “Filho do homem” – falou-me –, “tu viste? Verás ainda abominações piores do que estas.”

15. Atunci mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Întoarce-te și vei mai vedea [și alte] lucruri abominábile mai mari decât acestea!”.

16. Levou-me então ao interior do templo. À entrada do santuário do Senhor, entre o vestíbulo e o altar, avis­tei cerca de vinte e cinco homens, que, de costas para o santuário do Se­nhor, com a face voltada para o oriente, se prosternavam diante do sol.

16. Apoi m-a dus în interiorul curții casei Domnului și, iată, la intrarea templului Domnului, între vestibul și altar, erau douăzeci și cinci de oameni cu spatele la templul Domnului și cu fețele spre răsărit! Ei se prosternau înaintea soarelui, spre răsărit.

17. “Filho do homem” – disse-me ele –, “vês isto? Não basta à casa de Judá entregar-se a esses ritos abomináveis que aqui se praticam? Haverá ainda ela de encher a terra de violência, e não cessará de me irritar? Ei-los que trazem o ramo ao nariz.*

17. Atunci mi-a zis: „Ai văzut fiul omului? Este oare puțin pentru casa lui Iúda că fac lucrurile abominábile pe care le fac aici? Au umplut țara de violență și se întorc ca să mă mânie. Iată-i, își poartă ramura la nas!

18. Está bem! Eu, de minha parte, procederei com furor, não terei condescendência, serei impiedoso. Inutilmente clamarão a meus ouvidos, não os ouvirei.”

18. De aceea, și eu mă voi purta cu mânie: ochiul meu nu va avea milă și eu nu mă voi îndura. Vor striga la mine cu glas puternic, dar eu nu-i voi asculta”.