Cartea întâi a Regilor, 2

1. S-au apropiat zilele lui Davíd să moară şi i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând:

2. „Eu merg pe calea întregului pământ. Întăreşte-te şi fii bărbat!

3. Păzeşte ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui şi păzind hotărârile, poruncile, judecăţile şi învăţăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reuşeşti în tot ceea ce vei face şi oriunde vei merge!

4. Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ţine căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél.

5. Tu ştii ce mi-a făcut Ióab, fiul Ţerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, şi lui Amása, fiul lui Iéter. I-a omorât şi a vărsat sânge de război în timp de pace şi a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui şi pe sandalele lui pe care le avea în picioare.

6. Fă după înţelepciunea ta, dar să nu laşi să coboare perii lui albi în pace în locuința morților!

7. Faţă de fiii lui Barzilái din Galaád să arăţi bunăvoinţă! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău.

8. Iată, cu tine este Şiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán şi i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». 9Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci eşti un om înţelept şi ştii ceea ce trebuie să-i faci şi cum să cobori în sânge perii lui albi în locuința morților!”.

10. Davíd a adormit cu părinţii lui şi a fost îngropat în cetatea lui Davíd.

11. Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a domnit şapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci şi trei de ani.

12. Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, şi stăpânirea lui s-a întărit foarte mult.

13. Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batşéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”.

14. Şi a spus: „Am să-ţi zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbeşte!”.

15. Şi el a zis: „Tu ştii că stăpânirea era a mea şi că tot Israélul îşi îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors şi a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el.

16. Acum, am o singură întrebare să-ţi adresez: nu-ţi întoarce faţa!”. Ea i-a zis: „Vorbeşte!”.

17. El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-şi va întoarce faţa de la tine – să mi-o dea pe Abişág din Şúnem de soţie!”.

18. Batşéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”.

19. Batşéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei şi a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui şi ea a stat la dreapta lui.

20. Apoi a zis: „Am să-ţi adresez o mică rugăminte: nu-ţi întoarce faţa de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce faţa de la tine!”.

21. Ea a zis: „Abişág din Şúnem să fie dată de soţie fratelui tău Adonía!”.

22. Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abişág din Şúnem pentru Adonía? Cere împărăţia pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine şi cu el sunt Abiatár, preotul, şi Ióab, fiul Ţerúiei!”.

23. Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Aşa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieţii sale a zis Adonía cuvintele acestea!

24. Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, şi care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”.

25. Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] şi el a murit.

26. Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci eşti un om sortit morţii! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianţa Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu”.

27. Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Şílo.

28. A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului şi s-a prins de coarnele altarului.

29. I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului şi că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi şi loveşte-l!”.

30. Benáia a ajuns la cortul Domnului şi i-a zis lui Ióab: „Aşa spune regele: «Ieşi!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Aşa a vorbit Ióab şi aşa mi-a răspuns”.

31. Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Loveşte-l şi îngroapă-l! Îndepărtează de la mine şi de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba!

32. Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepţi şi mai buni decât el şi i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu ştia: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, şi pe Amása, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda.

33. Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab şi asupra capului descendenţei lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendenţa lui, casa lui şi tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”.

34. Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab şi l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu.

35. Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár.

36. Regele a trimis, l-a chemat pe Şiméi şi i-a zis: „Construieşte-ţi o casă la Ierusalím! Locuieşte în ea şi nu ieşi din ea ca să te duci într-o parte sau alta.

37. În ziua când vei ieşi să treci pârâul Cédron, să ştii că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău”.

38. Şiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Aşa va face slujitorul tău”. Şiméi a locuit la Ierusalím multe zile.

39. După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Şiméi la Achíş, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoştinţă lui Şiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”.

40. Şiméi s-a ridicat, a pus şaua pe măgar şi s-a dus la Gat, la Achíş, să-şi caute sclavii. Şiméi a mers şi şi-a adus înapoi sclavii de la Gat.

41. I-au făcut cunoscut lui Solomón că Şiméi a plecat la Gat şi s-a întors.

42. Regele a trimis, l-a chemat pe Şiméi şi i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul şi nu ţi-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieşi şi vei merge într-o parte sau alta, să ştii că vei muri». Şi mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înţeles»?

43. Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului şi porunca pe care ţi-am dat-o?”.

44. Regele i-a zis lui Şiméi: „Tu cunoşti tot răul pe care îl ştie inima ta şi pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău!

45. Dar regele Solomón să fie binecuvântat şi tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”.

46. Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieşit, l-a lovit pe Şiméi şi [acesta] a murit. Şi stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón.