Tobias, 10

1. O casamento de Tobias tinha retardado a sua volta. Seu pai, muito inquieto, dizia: “Por que será que meu filho tarda tanto? Por que se demora lá?

1. În fiecare zi, Tobít făcea numărătoarea zilelor necesare ca să meargă şi să se întoarcă, iar când s-au împlinit zilele şi fiul său nu venea,

2. Teria Gabael porventura falecido, de sorte que não haveria ninguém para restituir o dinheiro?”.

2. a zis: „Oare nu au fost opriţi acolo? Sau oare a murit Gabaél şi nu este nimeni care să-i dea argintul?”.

3. Ele entristeceu-se extremamente com isso, assim como Ana, sua mulher, e ambos se puseram a chorar, porque seu filho não voltava no tempo previsto.

3. Şi a început să se întristeze.

4. Ana, principalmente, derramava lágrimas inesgotáveis e dizia: “Ai, ai, meu filho! Por que te mandamos lá? Tu que eras a luz de nossos olhos, o bordão de nossa velhice, a consolação de nossa vida e a esperança de nossa raça!

4. Ána, soţia lui, a zis: „Copilul meu a pierit şi nu mai este printre cei vii!”. A început să plângă şi să jelească pentru copilul ei, zicând:

5. Nós, que em ti só tínhamos tudo, não te devíamos ter deixado ir para longe de nós”.

5. „Vai mie, copilul meu! Te-am lăsat să pleci, lumina ochilor mei!”.

6. Tobit dizia-lhe: “Cala-te, não te aflijas! Nosso filho está passando bem. Aquele homem com quem nós o mandamos é um homem de confiança”.

6. Însă Tobít îi spunea: „Taci, nu te îngrijora, soră! Este sănătos. Mai degrabă există un motiv de întârziere acolo. Omul care a mers cu el acolo este de încredere şi dintre fraţii noştri. Nu te mâhni pentru el, soră! Îndată va fi aici!”.

7. Mas ela continuava inconsolável. Todos os dias saía para fora, olhava para todos os lados e corria por todos os caminhos, por onde poderia voltar o filho, a fim de vê-lo ao longe, se fosse possível.

7. Ea însă îi spunea: „Taci şi lasă-mă, nu mă păcăli! Fiul meu a pierit”. Şi în fiecare zi ieşea în fugă din casă, se uita pe drumul pe care plecase fiul ei şi nu se încredea în nimeni. Iar când apunea soarele, intra, îl jelea şi îl plângea toată noaptea şi nu avea somn.

8. Entretanto, Raguel dizia ao seu genro: “Fica aqui, mandarei notícias a Tobit, teu pai, a respeito de tua saúde”.

8. Când s-au împlinit cele paisprezece zile de nuntă pe care Raguél jurase să le facă pentru fiica lui, Tobía a mers la el şi i-a zis: „Lasă-mă să plec, căci eu ştiu că tatăl meu şi mama mea nu cred că mă vor mai vedea! Acum, te rog, tată, lasă-mă să merg la tatăl meu, căci ţi-am făcut cunoscut cum l-am lăsat!”.

9. Mas Tobias disse-lhe: “Sei que meu pai e minha mãe contam os dias e que se acham em grande tormento”.

9. Raguél i-a zis lui Tobía: „Rămâi, fiule, rămâi cu mine! Voi trimite mesageri la Tobít, tatăl tău, să-i ducă veşti despre tine”. Dar [Tobía] a zis: „Nicidecum, ci, te rog, lasă-mă să plec acum la tatăl meu!”.

10. Raguel insistiu ainda, apresentando muitas razões, mas Tobias não quis ouvi-lo. Então, entregou-lhe Sara com a metade de seus bens: escravos e escravas, bois e ovelhas, asnos e camelos, roupas, dinheiro e utensílios. E deixou-os partir com saúde e alegria.

10. Raguél, ridicându-se, i-a dat-o lui Tobía pe Sára, soţia lui, şi jumătate din bunurile sale: slujitori, slujitoare, boi şi oi, măgari şi cămile, haine, argint şi obiecte.

11. Ao despedir-se de Tobias, disse: “Que o santo anjo do Senhor vos acompanhe pelo caminho e vos conduza sãos e salvos. Faço votos de que encontreis tudo em ordem em casa de vossos pais e que eu possa ver os vossos filhos antes de morrer!”.

11. I-a lăsat să plece sănătoşi. L-a îmbrăţişat şi i-a zis: „Fii sănătos, fiule, şi mergi sănătos! Domnul cerului să fie binevoitor faţă de voi şi faţă de Sára, soţia ta, şi să-i pot vedea pe copiii voştri înainte de a muri!”.

12. Os pais beijaram sua filha e deixaram-na partir,

12. Sárei, fiicei lui, i-a zis: „Mergi la socrul tău, pentru că de acum ei sunt părinţii tăi ca şi cei care te-au născut! Mergi în pace, fiică, şi să aud veşti bune despre tine cât trăiesc!”. I-a îmbrăţişat şi le-a dat drumul.

13. recomendando-lhe que honrasse seus sogros, amasse o seu marido, educasse bem a sua família e governasse a sua casa, conservando-se ela mesma irrepreensível.*

13. Iar Édna i-a spus lui Tobía: „Fiule şi frate preaiubit: [Domnul] să te aducă înapoi şi să-i văd pe copiii tăi şi ai Sárei, fiica mea, cât trăiesc, înainte să mor! În faţa Domnului ţi-o încredinţez pe fiica mea. Să nu o întristezi în toate zilele vieţii tale! Mergi în pace, fiule! De acum, eu îţi sunt mamă, iar Sára, soră. Să ne meargă bine tuturor, la fel, în toate zilele vieţii noastre!”. I-a sărutat pe amândoi şi le-a dat drumul [să plece] sănătoşi.

14.

14. Tobía a plecat de la Raguél sănătos, bucurându-se şi binecuvântându-l pe Domnul cerului şi al pământului, regele a toate, pentru că i-a călăuzit drumul. Şi i-a spus [lui Raguél]: „Să am bucuria să vă cinstesc în toate zilele vieţii voastre!”.